Valoarea fiecaruia din noi

viviana spune:

Sdcristian,
Asta inseamna ca ai o problema adanca. Trebuie sa faci psihoterapie. Sa-ti redescoperi valoarea reala, interioara, apoi treci mai departe si iti descoperi utilitatea - valoarea ta sociala.
(cand vb.la persoana a II-a, o fac la modul general)

Asa vad eu lucrurile astea.

Greselile pe care le facem ne stirbesc stima de sine si daca nu sunt "tratate" pot evolua in directii nefavorabile noua si pot lasa urme adanci.
Greseala in general reprezinta elementul declansator ce ne da peste cap echilibrul.






Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

viviana spune:

De cand a vorbit Aqai de greseala m-am gandit la ale mele.
Cum am trecut peste.

Povestesc numai din punctul meu de vedere.
Pentru mine greseala e de 2 tipuri:
- cea pe care o fac din proprie vointa.
- cea care apare intamplator, fara voia mea si asupra careia nu am control.

Eh, aici am observat 2 tipuri distincte de comportament.

In cazul greselilor din proprie vointa am o atitudine pozitiva ma adaptez foarte usor consecintelor. Inglobez greseala in viata mea trecand peste perioada critica in etapa urmatoare, marcand-o ca o experienta.

In cazul celorlalte mi-e mai greu. Sunt furioasa. Nu stiu ce sa fac.
Imi joaca in urechi "de ce mi se intampla mie asta?" "cum am putut fi atat de proasta incat sa nu-mi dau seama" "unde mi-a fost capul?" Sunt negativista si ma adaptez greu vietii de dupa.
Atunci am nevoie de ajutorul celor de langa mine pentru a reusi sa inglobez si aceasta greseala in viata mea.
Am nevoie de incurajare, sustinere si de cineva care sa-mi povesteasca ce grozava sunt.





Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

ladyJ spune:

Da, daca ne amagim cu ideea ca trebuie sa fim cei mai cei si daca nu ne dam voie sa fim imperfecti :)
Cred ca e nevoie sa intelegem ca putem privi greseala ca pe ceva benefic, e ca o lectie. Iar cele mai de folos lectii sunt cele pe care le-nveti pe pielea ta.
O greseala in viata e inevitabila. De cele mai multe ori implica multi factori intr-un context nou.
Si important NU este sa ne intrebam ´´de ce´´ ci sa ne intrebam ´´cum´´.

Apropo de tema lui Maru , adica renuntarea la cuvantul ´´dar´´. E benefic daca renuntam si la cuvantul ´´trebuie´´. Trebuie asta ne da mari batai de cap.

ladyJ spune:

Viv, am scris in acelasi timp.

Incearca sa iti spui, ´´cum mi s-a intamplat asta´´in loc de ´´de ce mi se intampla mie asta´´.
La ´´de ce-ul´´ tau nu iti poate raspunde satisfacator nimeni. Dar la ´´cum´´ iti poti rapsunde singura pentru ca vei urmari firul evenimentelor si vei intelege.

salcia spune:

Foarte interesant subiectul !

Viviana, ma bucur ca ai pus problema celor doua tipuri de greseli. Eu nu reactionez foarte bine nici la primul tip, dar, cum spuneai si tu, mai ales al doilea tip ma da total peste cap. Nu reusesc sa depasesc momentul si sa privesc lucrurile intr-un mod constructiv. Ma intreb la nesfarsit de ce si cum s-a putut intampla asa ceva, despic firul in patru (sau mai bine zis in cateva milioane de fire - boala veche) si ma gandesc mereu la ce as fi putut face ca lucrurile sa iasa bine. In loc sa ma concentrez pe prezent si viitor, ma intorc in trecut analizand la infinit, si asta nu ma ajuta (ca doar nu mai pot schimba nimic).

Exact asta mi se intampla acum, cand am lasat in urma un job unde am muncit foarte mult, am investit enorm, m-am implicat poate mai mult decat era cazul, iar rezultatele nu au fost pe masura implicarii mele (din diverse motive, inclusiv dintr-o anumita naivitate a mea, cat si din cauza incompatibilitatii cu unele persoane suferind probabil de niste patologii). Ei, de-atunci tot analizez lucrurile si ma gandesc cum ar fi trebuit sa procedez ca rezultatele sa fie altele.

Pe langa asta sunt pe cont propriu acum, profesional vorbind, si a ajuns sa ma demoralizeze faptul ca la fiecare proiect o iau de la zero, ma justific, trebuie sa arat ca sunt valoroasa - tot incercand sa demonstrez cat de valoroasa sunt nu mai imi dau seama nici eu daca intr-adevar sunt au ba (nu stiu daca sunt foarte coerenta...). Adica ma simt cateodata asa, ca un fel de ceapa degerata incercand sa dea bine pe o taraba, si din care toti trag foitele alea ca sa gaseasca bubele ascunse (eeee, trebuie sa recunoasteti ca macar sunt poetica tare!).

viviana spune:

Salcia,
cateodata lucrurile vin cand ne straduim cel mai putin.
Da tu la o parte foile alea de ceapa si lasa sa se vada doar miezul.

Mi-a ramas de ani de zile in capatana un citat, nu mai tin minde unde l-am citit sau cui ii apartine. Nu l-am luat niciodata ad-literam (pentru ca sunt o iubitoare de imperfectiuni) insa mi-a fost de folos in anumite situatii.

"Sa vorbesti de perfectiune nu atunci cand nu mai ai nimic de adaugat ci atunci cand nu mai ai nimic de inlaturat".
Cam la asta m-am gandit cu foile tale de ceapa.

Am constatat ca este mult mai benefic sa inlaturi decat sa tot adaugi.


Ladyj: "cum"-ul ala poate fi o capcana. De aceea eu nu-l pot folosi cand sunt in criza.
Astept sa treaca furia, sa arunc balastul, sa-mi asum ce am de asumat, sa trec mai departe si abia apoi il folosesc.
Numai dupa ce fac asta pot fi sigura ca sunt obiectiva, ca nu arunc pisica moarta in ograda altuia si ca sunt 100% sincera cu mine insumi.





Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

maru spune:

eu nu ma agat niciodata de trecut, nu imi pun problema ce ar fi fost daca, ori cum de mi s-a intamplat mie, ori de ce eu...

am incercat sa scriu generalizat si nu a mers asa ca scriu direct:
mama zice ca am gresit cand am emigrat. ori eu ma gandesc ca daca nu emigram, Andrei nu crestea asa un copil de bun cum e acum, nu avea sansele care le are acum, eu nu faceam ce fac acum, nu aveam experientele ce le am acum, nu ma dezvoltam ca persoana cum m-am dezvoltat.

asa ca nu ma agat de greseli. Regrete am putine, poate unul sau doua, atat!

Terapeuta spune ca nu ma iubesc si ca trebuie sa invat sa ma iubesc. cA sunt prea aspra cu mine, ca de aia mi-i frica sa raman cu mine, ori sa ma apropii de cineva, pentru ca nu ma iubesc.
Ca trebuie sa imi recunosc valoarea si ca trebuie sa apreciez cine sunt.
Eu nu pot. Consider totul ca fiind normal, natural, ca nu am facut ceva iesit din comun in viata mea. Ea vede ca reusite multe lucruri care eu le vad normale.

Am bombanit vineri in fata unui grup de doctori din programul care il coodonez ca I am a certified idiot! la care ei au fost socati, cum pot gandi asa de mine?
well, f usor si f natural!

revin

Adela99 spune:

Aqai, sper sa nu dau cu bota :) da' ma gandesc ca poate si greseala pe care ai facut-o se trage tot din stima de sine scazuta. cred ca vorbim despre stima de sine cand vorbim despre valoarea noastra.
bun, ai gresit, ti-ai dat seama ca ai gresit, ai suportat consecintele si le mai suporti inca din moment ce iti aduc in continuare sentimente de vinovatie si eventual rusine. e timpu' sa te ierti!
fetele au vorbit de "a fi" si "a face". si io cred ca aici e cheia.
cu totii avem un rucsac emotional cu amintiri, experiente pozitive si negative care ne-au format.
increderea in sine mai urca, mai coboara da' daca ai stima de sine nu mai esti atat de sensibil la critici chiar daca gresesti. greselile se pot repara, poti invata din ele, acumulezi experiente chiar daca neplacute.

si io is pe linia downshifting- ul

sa fi multumit, sa fi fericit cu cine esti si ce ai nu e usor de invatat. daca faci tot ce-ti sta in putinta si nu iese bine, accepta si invata ceva din experienta dobandita. mai bine asa, decat sa nu incerci de teama esecului.
a cultiva reconostiinta e una din metodele bune de a invata sa fi fericit. sa trimitem ganduri de recunostiinta pentru ce suntem recunoscatori in viata. chiar si pentru "bagatele".
daca vedem in mod regulat ce avem in viata devenim mai fericiti:
ca Baloo :)

ladyJ spune:

Mi-am adus aminte de o vorba, cititnd pasajul asta
Zice-se ca e mai bine sa iti para rau de ceva ce ai facut decat de ceva ce nu ai facut.

alinuk spune:

si eu

mai bine un optimist caruia sa i se infirme gandurile indraznete decat un pesimist caruia sa i se indeplineasca gandurile negre


nu imi e greu sa aplic asta.. caci asa sunt eu, nu stiu exact cat se datoreaza felului in care m-au crescut ai mei, cat predispozitiei genetice, cat experientelor traite de'a lungul vremii...poate putin din fiecare
am insa prieteni carora nu le e deloc usor sa ia viata asa cum e, sa-si asume experiente mai mult sau mai putin placute, sa se bucure de 'azi'. As vrea sa-i ajut, sa- iau de mana... dar uneori ma simt straniu si bizara in fata lor (chiar defecta)
...



Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani)

Lumina Sfanta pentru copii



............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................