Valoarea fiecaruia din noi

dana vio spune:

Pai atunci nu este 100% iertare decat in cele 2 cazuri.
Daca in continuare evit persoana resp nu inseamna ca am iertat ci doar ma amagesc. Chiar daca nu vreau sa-i spun in fata, comportamentul meu fata de acea persoana arata ca l-am iertat.

Alexandra Maria
14.12.2007

rrox3 spune:

Kariguld iertarea este acordata cuiva, i se comunica.
Multumirea interna despre care vorbesti tu suna mai mult a acceptare, decat a iertare. Si asta e finalitatea de dorit a procesului de vindecare a ranilor provocate de altii.

rrox3 spune:

Ideea asta cu trebuie sa ierti ca sa-ti fie bine, sa ai valoare, vine dintr-o impartire a oamenilor in buni si rai. Cei buni iarta. (axioma)

Automat presiunea de a ierta, ca sa te califici printre cei buni.
Ce s-ar intampla daca nu ai ierta? Daca nu ai fi atat de "bun"? - sunt intrebari incarcate de angoasa pentru toti cei care in copilarie au fost acceptati doar conditionat, daca erau "buni". Desigur "buni" asta avea definitia proprie fiecarei familii, dar obligativitatea iertarii e mai mereu prezenta.

Se diferentiaza clar iertarea asta "de calificare" de iertarea autentica.

Iertarea reala, autentica, izvorata din acceptare si intelegere, inseamna absolvirea celuilalt de responsabilitate si de obicei vine numai dupa parcurgerea intregului proces de integrare a traumei (cere timp) si in urma unei recunoasteri a celuilalt. Fiindca in genere iertarea mai intai se cere si dupa se acorda.

Poate va ajuta sa stiti de ce iertati, cand iertati.

inbox spune:

rrox, ai spus exact la ce ma gandeam eu...sau mai bine spus ai raspuns la asta... :)

Chiar vroiam sa intreb ce se intampla daca nu iertam? Eu am ajuns sa inteleg de ce un om a recationat intr-un fel la un moment dat, si am reusit sa ma detasez, omul respectiv, nu ca il evit, dar ce rost are sa ma expun, cand stiu cum reactioneaza, este o detasare si o autoprotectie.

Si mai aveam nelamurirea, cum sa ma duc la cineva care eu considera ca mi-a gresit si sa-i spun ca l-am iertat...cand omul respectiv nici nu crede ca a gresit fata de mine, ba nu crede ca ar gresi vreodata sau crede ca mi-a facut numai bine?!! E aiurea nu?

Asta vroiam sa propun, sa defineasca cineva iertarea si greseala :) ca sa ma pot lamuri mai bine!


Si mai vroiam sa impart in doua etape copilaria si viata de adult, iertarea si greselile fata de noi, facute de cei responsabil cu cresterea educarea etc in copilarie si aceleasi aspecte in viata de adult, cand luam singuri decizii, nu le iau altii pentru noi!


Lumea mea

inbox spune:

Asa, ca se completez, mie mereu mi s-a spus " esti un copil bun" ( copil bun insemnand " dresat"-zic eu ), mereu s-a profitat de chestia asta, deci, nu poti sa faci asa ceva, chiar sia cum la varsta mea sunt "un copil bun" si se incearca o manipulare, care de ceva timp ma lasa rece, nu ma intereseaza, dar totul mi se pare pueril, cum se pune problema, cum se asteapta ca eu sa fac ce mi se zice...si fac numai ce e bine pentru mine si familia mea si le mai spun razand "nu mai sunt un copil bun, sunt unul rau"/ sau m-am facut rea...ii bufneste rasul uneori, si am observat ca au acceptat ca acuma sunt de capul meu, si capul meu gandeste bine si am avut discutii care nu credeam ca le voi avea vreodata cu cei care m-au crescut si ca au si ei indoilei ca poate au gresit, isi cauta scuze ( nu acuz, doar spun problemele din punctul meu de vedere)....si simt ca ma sunt stapana pe mine... si ca am valoare!

Mi-a zis bunica-mea de ziua mea, cand i-am spus cati ani fac:"Doamne eu credeam ca faci 18-19"- acum am luat-o ca pe un compliment, insa raportat la fapte, ea, acum a realizat ca sunt om in toata firea...si am observat asta din atitudinea ei fata de mine...

In fine, eu ca deobicei, o dau pe experiente personale...

Lumea mea

Aqai spune:

Buna Dimineata, ziua, seara :)

Ati atins un subiect interesant, cel cu iertarea.... Dar ma alatur celor care spun ca a avea capacitatea de a ierta sau nu nu inseamna neaparat si in orice conditii o valoare.

Eu vad lucurul asta ca si desprinderea emotionala de ceva ce te-a ranit. Cand esti desprins si vindecat, cumva ai si iertat in mod natural. Cata vreme mai ai si cea mai mica deschizatura in rana, cam greu sa te desprinzi, dar nu imposibil. Dar cred ca aici e componenta lucrata de crestere.

pe de cealalata parte, daca nu ierti, so what? Depinde ce faci in starea asta de "neiertat". Scoti ochii, dai in cap, aduci mereu si mereu in discutie evenimentul, persoana? Dar esti capabil sa traiesti implinit si cu pace in suflet?

Maru, eu sunt bine, multumesc. Am mai disecat niste lucruri cu disecatorul de profesie, ma bucur de primavara si de momentul de liniste. Invat sa privesc anumite lucruri, pe mine inclusiv, si din alta perspectiva decat vai de mine ce nefericita am putut fi si ce am mai "comis-o".

Tu spre ce te indrepti zilele astea?





Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

maru spune:

inbox

eu intotdeauna am fost copilul rau, neascultator, depravata si nu mai insir. Asa ca primul lucru pe care il am de reparat cu terapeuta e sa nu ma mai doara "copilaria" mea. Sa invat sa ma iubesc, sa ma pretuiesc, si sa ii cred pe "strainii" din viata mea, sa iau de bun feedbakul lor.

nu cred ca a ierta iti da valoare. Asa cum zice si inbox, poate ceilalti habar n-au ca mi-au gresit.

maru spune:

Aqai, ma bucur ca se asterne un pic de liniste in sufletul tau...
Trebuie sa inveti sa te ierti pe tine, si as spune iarta-te asa cum le ierti pruncilor tai greselile. Din greseala ta au ramificat si lucruri bune, nu?

Te-as intreba in ce parte acadiana iti duci traiul, dar nu vreau sa ma bag cu bocancii in intimitatea ta...

inbox spune:

La asta ma gandeam mai devreme, ca poate nu oi ierta eu ca la carte, insa nu as fi capabila de razbunare sau de a plati cuiva cu aceasi moneda, sau sa fac pe cineva sa sufere cu buna stiinta, doar pentru ca...

Lumea mea

a_alinta spune:

cele care spuneti ce e iertarea, o spuneti din cunostiinta de cauza sau din carti?

eu cred ca oamenii au foarte multe prejudecati. "stim" niste lucruri pe care le-am invatat de la altii care la randul lor le stiu de la altii ... si stim ca asa este , asta este adevarul , in cazul de fata, despre iertare.
iertarea trebuie ceruta... mh, sunt multe cazuri cand nici macar nu ai realizat ca ai gresit fata de cineva sau din punctul tau de valori nu ai gresit cu nimic fata de cineva care s-a simtit calcat in picioare sau tradat de actiunile tale.

ce se intampla cand ti-ai propus sa ierti si ai demarat rotile precesului iar in final ai ajuns la linistea si pacea interioara obtinuta in urma iertarii nu are legatura cu impartirea oamenilor in buni si rai.
poate doar in carti.
sau poate ne jucam cu cuvintele, aia nu e iertare e acceptare.
aia nu e acceptare e intelegere.


mihaela, eu nu sunt iubita de oameni din cercul inconjurator, oameni care nu mi-au facut nimic si carora nu le-am facut nimic ( cel putin dupa mintea mea ) doar ca nu au capacitatea sa iubeasca . nu doar pe mine, pe nimeni, pana mai demult credeam ca se iubesc doar pe ei dar acum am ajuns la concluzia ca nu pot iubi pe altii pentru ca nu se iubesc pe ei insisi.