sfat educational
as dori sa va cer parerea in legatura cu o situatie noua cu care ma confrunt legat de baiatul meu cel mic.As dori sa stiu cum ati reactiona voi , in locul meu.
Cel mic este genul care daca isi doreste ceva atunci nu se da in laturi de la nimic pana nu obtine ce vrea.Este foarte ambitios si speculeaza orice ii poate aduce lui un avantaj cat de mic.Pe langa faptul ca ma bucur ca e asa (ii seamana lui taicasu :) ), ii va fi de folos in viata, problema mea este ca nu stiu cum as putea face ca sa nu se ajunga la situatii extreme.
Sa va relatez pe scurt situatia.Este o mare isterie la noi cu mainile astea Cars (mai ales cu cea rosie).Vazand ca noi i-am tot spus ca datorita faptului ca are o lada de masinute detoate tipurile , si nu mai ii cumpar si asta, ce i-a dat prin cap, a facut un troc la gradinita cu alt copil(sa-l numim A ) ca el ii da alta masinuta a lui in schimbul unei masinute rosii Cars...Nimic deosebit pana aici, dar el i-a dat masinuta lui A, care i-a promis ca ii va aduce a doua zi masina cars.Acest troc a fost auzit de alt copil (sa zicem B) si a doua zi i-a adus el o masina cars cerandu-i in schimb ceasul .Al meu a dat fara sa clipeasca ceasul de la mana pentru ca-si dorea masinuta.Iar baiatul A i-a dat si el o masina cars in schimbul masinii primite de la al meu.Acum el e mandru ca are deja 2 masini cars, obtinute de el , chiar daca noi nu i-am cumparat.
Inafara de spiritul afacerist, de care da dovada, cum pot eu sa-l invat ca lucrurile lui nu se dau asa , ca sunt ale lui si noi i le-am cumparat pentru el.Acum ma gandeam serios sa fac un inventar in casa sa vad daca nu mai lipseste ceva...nu m-ar mira.
Dar ma framanta asta, e chestie de educatie, care ii va fi de folos mai tarziu.Gandul meu fuge si la extrema cel care isi vand tot din casa sa faca rost de ce vor.Stiu e o extrema, dar nu pot sa nu ma gandesc ca de ceea ce ii explic eu acum, poate sa il conduca pe un drum sau altul mai departe.
Nu stiu daca m-am facut inteleasa dar astept parerile voastre.Sunt foarte stresata si stiu ca e abia inceputul...Baiatul chiar are potential
Raspunsuri
marius spune:
Delicata situatie. Promit sa ma gandesc si revin.
www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
monica70 spune:
Chiar ieri am vazut la fiica-mea pe deget un inelus cu Twetty.Am intrebat-o de unde-l are si-a mi-a zis ca i l-a dat o colega de la gradi.Imediat am chestionat-o ce i-a dat in schimb - ca mai fac si ele schimb de agrafe,margele,"pietre pretioase" (adica cioburi ) si alte chestii Ei bine cica i-a dat la schimb de data asta ... un desen de-al ei (e talentata la desen).Asta da "afacere" Poate sa continue din partea mea
Dar mie mi-a povestit o italianca cu care lucram cum si-a schimbat ea la gradinita inelul de aur cu unul sclipicios de doi bani,inel pe care l-a adus acasa victorioasa si i l-a prezentat maica-sii Asa ca se poate si mai rau.
Eu nu cred ca-i foarte grav,cel putin la fetita mea la gradi "trocurile" astea se poarta ...
monica70 spune:
Acum apropo de faza cu inelul de aur sau cea cu ceasul - eu cred ca nu trebuie date copiior mici sa poarte obiecte de valoare - bijuterii,ceasuri,telefoane mobile scumpe tocmai fiindca ei nu cunosc inca valoarea banilor .
giulia81 spune:
si noi am avut un caz similar la scoala, doar ca feciorul meu a schimbat un bayblade chinezesc (al lui) pe unul original (al colegului).
Eu bineinteles nu mi-am dat seama, ca pt mine toate sunt la fel, dar am fost sunata de invatatoare, pentru ca parintii copilului erau revoltati de schimbul facut si acum copilul isi vroia bayblade-ul original inapoi, iar Alex refuza sa i-l dea, pe motiv ca schimbul facut e facut si gata.
Nu va dati seama ce munca de lamurire a trebuit sa duc cu fiu-meu pana am reusit sa il conving sa i-i dea bayblade-ul original inapoi. diferenta de pret e destul de mare intre imitatie si original, de aici cred ca a pornit si indignarea parintilor...l-am convins foarte greu si l-am rugat ca data viitoare cand mai vrea sa faca o afacere de genu' sa ma consulte si pe mine, eu o sa fiu sfatuitorul lui in business
ce sa-i fac, s-a nascut cu spiritul de afaceristla 2 ani m-a schimbat pe mine pe o ciocolata si o masina
giulia si alex-raoul (22.09.2002)
"Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste."
roxy spune:
monica ceasul nu costa mult, doar 1 euro, era functional, dar de copil.Tocmai in ideea ca nu stie valoarea pentru ceva scump.Nu imi e ca l-a dat ci ca lui i se pare ok sa-si dea lucrurile lui pentru ceva .Asta incerc eu sa-l fac sa inteleaga ca nu e ok sa dam lucrurile pe care le avem, ca sunt ale noastre si cel putin eu i le-am cumparat pentru el.Ca el le foloseste sa isi rezolve dorintele e ce ma preocupa.
roxy spune:
giulia tare , te-a vandut de la 2 ani...ce mai valorezi o masina si o ciocolata...trebuie sa fii mandra
Androix spune:
Asta cu schimburile e la mare moda si prin gradinita noastra, dar s-a rezumat pana acum la prostioare de-astea gen ineluse, agrafe de par pentru fetite si diverse cartoane la baieti si fete. Al meu nu a schimbat jucarii.
Eu una nu prea sunt de acord cu schimburile de obiecte. Asa cartoane cu animale, surprize cum faceam si noi acum 30 de ani da, dar nu mai mult. Si asta incerc sa-l invat acum cu schimbul de cartoane ca trebuie sa fie in avantajul ambilor parteneri. Aici trebuie sa lucrezi si sa puna mai multa valoare pe lucrurile lui care chiar daca sunt ale lui totusi altcineva s-a zbatut ca sa fie bani pentru a le cumpara.
www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux
Niste copii si toti copiii!
giulia81 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui roxy giulia tare , te-a vandut de la 2 ani...ce mai valorezi o masina si o ciocolata...trebuie sa fii mandra roxy mamica lui Alex (17 august 2007)si Cristi (05 iunie 2000) |
sunt mandra foc, ce sa spun
dar astept si eu cu interes parerile si sfaturile...desi de la acest caz inca nu am descoperit alte afaceri dubioase
giulia si alex-raoul (22.09.2002)
"Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste."
natalia_nica spune:
Citat: |
citat din mesajul lui roxy monica ceasul nu costa mult, doar 1 euro, era functional, dar de copil.Tocmai in ideea ca nu stie valoarea pentru ceva scump.Nu imi e ca l-a dat ci ca lui i se pare ok sa-si dea lucrurile lui pentru ceva .Asta incerc eu sa-l fac sa inteleaga ca nu e ok sa dam lucrurile pe care le avem, ca sunt ale noastre si cel putin eu i le-am cumparat pentru el.Ca el le foloseste sa isi rezolve dorintele e ce ma preocupa. |
Roxy, nu te supara pe mine, dar baiatul tau vroia acea masinuta, nu ceasul. Adica, daca tu ai un lucru care iti place prea putin/nu-ti place/nu-ti foloseste/ti-e indiferent, nu ai prefera sa-l schimbi cu ceva care iti face placere/ti-l doresti foarte mult, doar pe principiul ca "nu e ok sa dam lucrurile pe care le avem"? Uite, americanii au acele 'garage sales/yard sales', unde isi vand lucrurile care nu le mai sunt de folos. Eu zic ca, atata timp cat nu dam copiilor mici lucruri de valoare (ai spus ca ceasul era de 1 euro), ar trebui sa lasam si la alegerea lor ce si cum gestioneaza aceste lucruri.
Parerea mea...
Sotul meu mi-a povestit ca, pe la 5 ani, a dat la schimb pentru o prastie... un iepure
corap spune:
nici mie nu mi se pare o mare chestie - eu am facut schimb / dat chestii care nu-mi placeau toata viata, inclusiv in copilarie.
stiam ca nu am voie sa-mi dau cerceii, in rest aveam libertate (pentru lucrurile mele). adevarul e ca nici n-aveam cine stie ce lucruri de valoare. mi-am schimbat stilouri (in cls. I - a II -a, apoi am avut un stilou pe care il folosesc si acum), gume de mestecat pe bomboane cubaneze, o figurina strut de plastic pe un creion chinezesc, o pereche de pantofi galbeni pe alta pereche de pantofi, un penar pe o cutie cu creioane colorate bi-colore, reviste pe alte reviste, o cutie de cacao solubila pe o carioca alba de scris pe geamuri (ambele erau raritati pe vremea aceea; noroc ca stateam in constanta) si un ceas pe 100 de lei, intr-o tabara de matematica in clasa a patra
bicicleta n-am avut - ca probabil ar fi intrat si aia pe lista de " nu se da / schimba".
mi se pare cam restrictiv sa nu poti scapa de lucrurile care nu-ti plac si sa tanjesti dupa unele pe care le-ai putea obtine f usor.