LMA!Ghiocei de Martie-Aprilie 2009***413***

Ilinca_M. spune:

Chatonel, s-a rezolvat! Nu erau mai mult de 2 mesaje, nu? Sa ma tragi de maneca de a mai ramas ceva.
Olishka, incredibil, frate'to, ce s-a schimbat...Pana la urma oamenii se pot schimba radical, in bine sau in rau, hmmm, oricat de greu de crezut...Adica eu stiam teoria ca se pot schimba radical in "situatii-limita"...o fi trecut si fratele tau prin asa ceva si nu stiti voi...Dar mama ta nu stia ce face fratioru' al mare? Sau ii ascundeai faptul ca te bate?
Monnvas, Trabzon se numeste orasul...sau asa ceva...tu unde ar trebui sa mergi?
Pisigri, da' tu vrei sa iei ceva pentru copii sau ce?:)) Eu zic sa bagi niste naturiste gen ceai de ceapa...si Prospan, ca ala e la fel si pt copii si pt adulti, sirop de iedera.

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

anca_nicolae spune:

Buna fetele!

Mai intai raportul scurt [ca asa a cerut ina de la anca cea cu ochi albastrii :))] si apoi un pic din dezbatere.

***

raport

ai 5 degete la 1 mana, dar nu seamana unul cu altul... :D

Si ca sa vedeti de ce:

- sambata seara am avut inundatie, in 5 min pana am reusit sa opresc coloana de apa, s-a umplut TOATA casa, a curs pe casa scarii, etc...
- am fost inspirata si am ciocanit urgent la 1 usa si la administratora, timp de juma de ora vecinele astea [femei la vreo 70 de ani] m-au ajutat super mult sa strang apa din: holuri, bucatarie, 3 camere, debara, camara...
- in acest timp, a trecut pe scara si Ilincuta, de 12 ani, si cand a vazut, a intrat si ea si a trecut la strans apa...
- in acest timp, vero statea pe canapea in sufra, cocotzata, privind la tv
- eu ii zic [strangand non-stop apa]: vero, a venit si ilincuta, mergi si tu sa strangi...
- vero zise: pai ma uit la o emisiuneeee :D
- bine mai, adica ilincuta sta si sterge la tine in casa, si tu stai si te uiti la tv???????
- vero: da, ca tocmai e o emisiune care imi place... [dang-dang]
- eu: baiii, esti culmea, ce-ar fi ca toti de aici sa ne uitam la tv????
- vero: asta este....

Numai dupa ce a rugat-o de 2 ori ilincuta, a catadicsit sa coboare si a strans si ea vreo 5 min.... apoi, a 2-a zi, la toti s-a laudat ca EA a sters toata casa...

Ce vreti mai... cine se naste printzesa [uzurpatoare], nici indundatia nu o da jos de pe canapea....

- In acest timp, bietul tudor m-a ajutat ba ca a stat cu adisor [care s-a speriat si a plans], ba a adus ce-i ceream la mana.. etc. Adica, cine se naste executant... tot executant ramane :D

Aaaa, si ca sa fie clar ca NICIODATA nu am sa regret ca l-am dat afara pe zari nu doar din casa, ci si din creierul meu, exact sambata a sunat la 3 min de la inundatie, i-am raspuns [cu carpa in mana si capul in jos], el zice: cand sa vin maine la copii in vizita? eu: tocmai acum avem inundatie in toata casa, sunt cu vecine si stergem pe jos, nu pot vb acum... Ei bine fetelor, am terminat grosul pe la 9, apoi ne-am culcat pe la 11, si a 2-a zi pe la 10 realizez ca domnul bou zari se culcase LINISTIT sambata, FARA sa dea macar un tel sa intrebe daca ai lui copii au unde sa doarma... stiind ca totusi, erau intr-o casa tocmai inudata... Si cand a sunat suav pe la 10 juma, tot ca sa vada la ce ora vine in VIZITA, ii zic: spune-mi si mie, cum ai pus mai capul pe perna aseara, nestiind nimic despre inundatie, dc am oprit apa, dc am rezolvat, daca v+t au unde sa doarma, dc am avut cand sa le dau sa manance, etc...? Si zari, suav, raspunse: eee, si, pana la urma s-a rezolvat? Ce teava s-a spart? Eu: acum, la 15 ore dupa intrebi? Si am inchis telefonul.

Asta este Zari. Nu e un om rau. Ci doar egoist si gol. Si da, linistit, ca asa este nimicul: invizibil, imperceptibil, linistit. De fapt, un nimin = gandac, pt ca, chiar el s-a semnat 1 data, intr-un mail: un gandac.





revin


Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

anca_nicolae spune:

Inainte de dezbatere, trebuie sa-mi exprim si eu mirarea ca anamaria lucreaza in IT, si ca trece de la facturare la clienti, de la clienti la rezolvat probleme soft, adica eu doar atat fac, rezolv buguri [adica probleme la soft], daca ar trebui sa stau atenta si la facturi, si la clienti... mi s-ar parea mai greu...

Eu retinusem demult ca ei doi au firma lor, insa retinusem ceva cu masini de adus/dus de colo colo, nici eu nu ma gandeam la programare...

Eu admir oamenii ce au avut/au curaj sa-si faca firma particulara, si sa se bazeze doar pe ea..., eu firma mi-as face, dar nu cred ca as piyea vreodata sa renunt la ideea de angajat... asa am crescut, ca fara servici, esti un om mort, ca zicea tata, firmele particulare acum sunt pe val, acum dau faliment...

Bravo anamaria ca reusiti pe cont propriu!

revin la dezbatere

Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

anca_nicolae spune:

Am citit ce ati scris voi legat de parinti, copii, eu nu o sa dezvolt prea mult [ca v-am mai zis, asta e un subiect avoidat de mine aici, pe DC], insa am sa subliniez cateva idei de la voi pe care le-am remarcat:

1. cel mai tare m-a incantat chestia spus a de pisigri, ca vorbele ranesc mai mult decat palmele.

Aici, eu as adauga, din pacate, exemplul personal:
- pe mine mama practic nu m-a batut [eu am fost genul de copil zic ca tine, fac ca mine], si tata de f putine ori, mereu pe sablonul: iti zic 1 data, de 2 ori, a 3-a oara te pocnesc.
- prin urmare, as aam facut si eu la gradi cand m-a pus sa supraveghez copiii din grupa, pana veneau doamnele, i-am dat un pumn in plex unui baiat mai slab si mai mic decat mine, doar ca s-a ridicat de 3 ori si se ducea la usa, si nu a fost in stare sa zica ca are nevoie la baie, excat asa am facut si eu, i-am zis sa mearga la loc, si a 3-a oara m-am ridicat de pe scaun si direct la el cu pumnul in plex, sub coaste, ca la box [ca asa ma jucam cu tata]. Acasa, mama l-a certat pe tata ca uite, ai facut din fata o batausa, ca toata viata o sa primim reclamatii din cauza ei.. tata a zis: bai diana, decat sa vina fi-mea batuta acasa, mai bine s abata ea pe altii...
- tata m-a altoit si cand eram la facultate [in conditiile in care am fost comandata de detasament 8 ani, cu premiu toti anii 1-12, fara restante la facultate, dar iesisem la joaca in sesiune [cand tata considera ca trebuie sa inveti non-stop ca altfel nu iei exam la electronica din prima...]

Cu toate astea, NICI o bataie nu a lasat amprenta pe mine.

DAR.

- De foarte multe ori, cand luam 10 la mate in primele clase, tata zicea: lasa bai bucuria, ca un zece acum, e egal cu un 7 la liceu, acolo sa vedem. Apoi, la liceu, iar ma bucuram ca luam 10, si tata zicea: lasa bai bucuria, ca un 10 acum e egal cu un 7 la admitere. Apoi am luat la electronica din prima si am luat primul examen din prima sesiune, si tata zicea: lasa bai bucuria, ca nu e om cine intra la facultate, ci cine o termina.

Niciodata nu m-a laudat ca ceva fac SUFICIENT de bine. Un singur om, in copilaria mea, mi-a zis ceva multumitor [insa prin intermediari, si mult dupa]: meditatorul de mate pt admiterea la facultate, i-a zis lui mama: sa stiti ca anca e f desteapta, nu citeste mai deloc teoria, nu muncetse nimic suplimentar, nu se ofileste deloc, aparent nu e constincioasa, dar se scoate cu inteligenta, dintre toti copiii pe care-i meditez, ea are mintea cea mai isteata, INSA, sa nu-i ziceti, ca se bucura si pleaca la "joaca afara", nu mai face nici cat face acum, v-am zis DOAR dvs, ca sa stati linistita ca intra sigur la facultate. Si mama nu mi-a zis, decat cand am terminat facultatea.

Din cauza asta, una din putinele mele "sechele" din copilarie este asta: sentimentul ca oricand cineva poate fi nemultumit de mine, oricat as face/implica eu. Iar asta nu s-a reflectat doar pe plan social [ba chiar acolo mai putin], ci pe plan sentimental, eu nu am avut niciodata gandirea ca daca x nu ma iubeste/place, insemana ca ALA e un fraier ca nu e in stare sa valorifice sansa, mereu m-am gandit ca asta este, nu-s cea mai cea, deci e apropae normal sa nu ma iubeasca... Si, din cauza asta, eu m-am mirat cand cineva m-a iubit, nu cand cineva nu m-a iubit . Si pe plan material/rasfaturi, sunt toal lispita de ideea ca ceva-ceva mi s-ar cuveni si mie, nu, sunt total toanta la asta, nu stiu sa ma alint sa cer ceva cuiva, sa-mi exprim vreo dorinta legata de vreun obiect [imediat ma gandesc ca cine sunt eu sa ma astept sa-mi cumepre x obiectul ala..] etc, adica, acea incredere in sine/stima, cum ii ziceti voi, a fost demolata la mine NU prin niste bataitze, ci prin unele vorbe, si prin lipsa altora...


De asta am admirat ideea lui pisigri, pt ca ea scoate la iveala [stiti, de acolo unde am mai zis eu ca "scormone" pisigri, din adancurile alea mai tenebroase, delicate, greu de digerat, etc] un adevar: "bataitza la nervi" [nu cea violenta si zilnica, ci cea stil chatonel sau pisik06] este mai putin nociva [si chiar inteleasa] decat neincurajarea [tactic gandita, la rece, calm], sau rigiditatea parintilor. Pentru ca lucrurile facute cu buna stinta [din calcul] arata ceea ce cu adevarat gandesti, a la long, si sunt mai reprezentative, de aceea au pondere mai mare decat.. un pahar trantit la nervi intre iubiti [ca in filme] sau un "tipat de tarzan", sau o palma "sa-i zboare fulgii copilului crizat" etc. Asta nu inseamna ca incurajez pocneala, din contra, mie toata lumea din jur imi "reporseaza" ca nu i-am pocnit pe copii cand trebuia, nu i-am invatat ce insemana pedeapsa, etc.. Si autodomolirea, cum scria pisik, e super-mega binevenita. Si eu imi tot aplic [si reusesc de multe ori] autodomolirea, doar ca.. din pacate, la mine asta implica indepartarea. Eu, ceea ce ma enerveaza f tare, nu pot discuta calm, doar implicata 100%, si asta poate include o voce mai tare, poate si un ton mai dur etc si atunci cand imi amintesc de autodomolire, reusesc, insa retragandu-ma... Si devin PARALELA. Din afara, sunt oameni care spun: vai, dar ce clama esti, eu as fi explodat. Dar nu, nu sunt calma, sunt doar indepartata. Ceea ce, pt mine, e un fake, nu e un castig. Dar ma gandecs ca pt copii e un castig, asa ca ... asta este, de multe ori aleg sa accept, sa ma indepartez, sa ma imunizez...

De fapt, doar atat voiam sa scriu [ca asa sunt eu, scriu esentialul la sfarsit [:)))]]: decat reci, calculati, didactici, cu nspe reguli, mai bine calzi, pasionali, cu mici scapari, dar si cu mari imbratisari...


off topic, ca ziceati de dormitul ghiceilor cu blugi? Eu sunt ca phiphi, dar nu in sensul ca ii "accept lui bb3 sa doarma cu blugii de afara", ci ca EU INSAMI il las sa doarma cu blugii, cand mi se pare ca e pe adormite, imi zic: n-a stat in noroi, nu ma intereseaza materialul canapelei, bb3 nu linge canapeaua in somn, somnul lui e mai important, si-l las EU, cu alegerea mea, linistita, sa doarma imbracat, doar incaltarile i le scot, dar nu de murdarie, , ci doar de o frica ramasa de cand citisem eu la vero o carte de mame, ca in somn inima munceste mai putin si sa nu fie gleznele strangulate cu sosete etc.

Stiu ca parintii mei de ex [mai ales mama] la fel ar fi zis: nu freci canapeaua cu haine de afara, etc, nu e igienic, se strica materialul, mobila etc, si eu, in minte, imi ziceam: sper ca eu nu am sa fac asa, nu am sa fiu robul curateniei/mobilei/obiectelor fara viata/niste obiecte pana la urma/etc, o sa fiu doar robul fericirii si al libertatii.

revin cu nr 2.

Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

anca_nicolae spune:

A 2-a chestie pe care am remarcat-o a fost legata de "fratele bataus" al olgutei. Eu stiam ca de el e vorba, am retinut ca pe la 15-18 ani a avut o revelatie si s-a schimbat la 180 de grade si a devenit preot, pana atunci fusese.. ohoo. Acum, mi-am reamintit de acea revelatie si, la fel ca si simplisoara [nu inteleg de ce e aici, dar pe tacute..], reusesc sa ma puna cu adevarat pe ganduri despre "lumea de DEASUPRA noastra". Stand de vorba cu ei 2... e mai mult decat a citi carti sfinte sau manuale de religie... pentru ca ei sunt mult mai credibili.

Am vazut ca si Ilinca s-a mirat de schimbarea fratelui, insa ea a privit dpdv social/temperamental/psihologic chestia, eu o privesc doar ca reper al dimensiunii acelui deasupra. E doar cat crede majoritatea dintre noi, asa, un ceva superior care guverneaza, creeaza, ajuta, etc, sau este SI un mod de viata intelept? Sigur ca simpli si floric vor zica ca DAAAAAA, poate, eu inca mai reflectez la lista de pacate... v-am mai zis ca acolo am buguri la compilare [ca tot vorbiram de IT]...

si mai e doar un pct, 3.

Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

pisigri spune:

Despre frate nu zic nimic :)

Anca a scris tare frumos citeva chestii. Mai ales partea aia cu incurajarea si recunoasterea meritelor.
DAR e MUSAI sa zic ca numaintereseaza ca se murdareste canapeaua :)))) ci ca pe canapeaua aia murdarita o sa dea cu miinile si o sa bage miinile in gura, o sa se puna cu nasul si tot ea o sa inghita praful de kk de ciine uscat :))))) si asa mai departe. Bine, e ciudat, stiu, ca afara o las sa faca aproximativ ce vrea, adica nu stau sa o tolocanesc ca se murdareste/imbolnaveste etc. Da' nu stiu cum, parca acasa imi place sa fie un fel de..oaza...in care sa nu ma agit ca umbla cu miinile pe jos si apoi fura un mar nespalat de pe masa



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

pisigri spune:

A, si inca un lucru, desi cred ca si Chato si Olga au inteles ce vreau sa spun: eu nu am afirmat niciodata ca bataia nu doare, si nu am minimizat gravitatea si repercusiunile batailor "sistematice". Incercam doar sa spun ca desi personal prefer alt gen de impunere a limitelor - si ma rog sa ma tina - nu cred ca e atit de condamnabila o palmuta de ...avertizare, sa-i spunem. Pe modelul pisicesc de care amintea Chato.
Deci, fetelor, imi pare rau pt experientele neplacute din copilaria voastra, si imi cer scuze daca s-a inteles ca "na, si ce va plingeti, ca uite ce bine v-a prins!"....



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

simplyana_m spune:

Anco , nu-s prea prezenta nici in real, nu numai in virtual, ca am de digerat neshte faze mimilesti, ce mi-au picat cam greu. Deci, don't mind me. Aia e, vorba lui Oacky .

http://www.lucamic.blogspot.com/

Dodo-pui spune:

pe aici...
v-am citit pe toate m-am regasit si in cate ceva din cele povestite de Chato,si in "laudele" Ancai si ...
N-am iertat si n-am uitat ,n-am acceptat si nici nu o sa accept explicatii nu-si mai au rostul dupa o viata.

Acum ma mai enervez si eu,ca deh mi-s om,si sper sa nu reactionez nicicand ca tatal meu(caci deh cam el e personajul negativ).Cat despre laude ii laud pe ambii,iar pe Bogdi l-am laudat,incurajat si continui sa o fac pentru orice lucrusor carui altui parinte poate i se pare un fleac.

Simply sa-ti revii si totul sa fie ok.

all
PS: Ancaam tot ce-mi trebuie,ata turcoaz,captuseala,floare rosie,piele....de maine ma apuc de treaba


PS:am editat greseli de ortografie

~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*

Credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul!

novus spune:

La partea aia subscriu si eu pozitiv

Mai ales ca si tata era de parere ca nu trebuie laudat copilul ca i se urca la cap , noroc ca eu stiam ce valoroasa sunt , profesorii si colegii aveau grija sa-mi ridice cota de piata dar parca mi-ar fi placut sa fiu laudata si incurajata, cu toate ca mi-au prins bine si ne-laudele pt ca mi-am pus niste target-uri destul de inalte, adica la facultate am zis ca daca nu intru la sectia cea mai buna adica relatii internationale, eu nu merg si am intrat chiar printre primii


www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)