O poveste cu final fericit :)
O poveste cu final fericit :) | Autor: monna3
Povestea noastra a inceput in iunie 2008, un iunie in care am inceput o batalie grea, cu dezamagiri in fiecare luna in care in loc sa vedem 2 liniute rosii pe testele de sarcina vedeam doar una si apoi veneau si blestematii "rusi". Incepusem investigatiile, eu eram ok, sotul probleme mari la spermograma astfel ca sansele noastre de a avea un bebe pe cale naturala erau minime.
In aprilie 2010, mai exact pe 3, de ziua mea, desi eram abia in z29 (din 31 parca) ceva m-a pus sa fac un test si surpriza: a aparut si a 2-a liniuta, foarte pala dar era acolo... mie niciodata nu-mi iesise a doua liniuta pe un test. Bucurie mare care din pacate nu a tinut decat cateva zile. La cateva zile am repetat testul dar liniuta ramasese la fel de pala, in acel moment mi-am dat seama ca ceva nu e in regula si ca daca e sarcina cu siguranta se va elimina cat de curand. Astfel, in z34 a aparut si sangerarea, mai abundenta decat de obicei si cu o durere imensa in suflet.
Apoi a urmat inca un an si ceva de dezamgiri luna de luna, incet incet incepusem sa ne obisnuim cu gandul ca poate la noi nu va veni bebe prea curand si ca va trebui sa facem cumva sa strangem bani pt FIV. In vara 2011 incepusem sa ne pregatim pt venirea in US asa ca nu mai eram tot timpul cu gandul la bebe. In iulie asteptam sa vina "uratii", incepusem sa am ceva ameteli pe care le puneam pe seama aerului conditionat si o stare de somnolenta continua. Nu ma atragea nimic sa fac test de sarcina, eram mult prea obisnuita cu testele cu o singura liniuta si nu mai voiam inca unul la colectie asa ca zilele treceau si rusii mei nu mai apareau. In z36 (z20 dpo) zic hai totusi sa fac un test asa ca in drum spre servici trec pe la farmacie sa-mi cumpar un test. La farmacie nu aveau decat teste scumpe asa ca m-am hotarat sa nu cumpar de frica sa nu-l stric degeaba. Intamplarea a facut ca, in spatele meu, la rand, sa fie o doamna care lucra la o organizatie contra avorturilor si mi-a spus ca daca vreau poate sa-mi dea ea sa fac un test gratis numai sa merg cu ea la birou. Tinand cont ca era aproape zic, ei hai... daca si asa e gratis, macar nu cheltui niste bani aiurea. Imi da tanti un test, intru in baie, fara nici o emotie il prestez si ies. Intre timp suna telefonul (era sotul), eu ii dau repede testul doamnei sa raspund la telefon si nu vad ca liniutele s-au inrosit instant, ambele... Dupa ce termin de vorbit la telefon dna ma intreaba daca vreau sa stiu cum e testul, eu evident ca ii spun ca vreau si atunci mi-a aratat cele mai frumoase liniute din viata mea... mult asteptatele noastre liniute. Seara cand i-am aratat sotului testul era in culmea fericirii, se tot uita la el si nu-i venea sa creada ca sunt 2 liniute, ca in sfarsit vom fi parinti.
Sarcina a decurs normal, fara prea mari probleme si am ajuns la 36 de saptamani, moment in care am facut o ecografie sa vedem cum e bebe (din cauza fricii mele de a nu fi bebe prea mare si sa nu stiu la ce sa ma astept). Surpriza a fost ca bebe nu era intors cu capusorul in jos, asta inseamnand ca s-a dus planul meu de a naste natural in apa. Moasa imi da o foaie cu niste exercitii de facut si urmeaza sa ne intalnim peste o saptamana sa vedem ce e de facut. La urmatoarea vizita aceeasi treaba, bebe tot cu capul in sus, colul foarte scurt si dilatatie 2. Moasa imi spune ca a doua zi imi va face programare la un medic pt a incerca sa-l intoarcem pe bebe urmand ca apoi sa-mi fac inducere si sa nasc pt a nu-i mai da sansa sa se intoarca inapoi. In acel moment m-au napadit 1000 de ganduri... a doua zi urmeaza sa nasc, inca nu sunt pregatita... oare cum va fi??? Plec acasa cu ganduri si ganduri si incet incet ma obisnuiesc cu ideea ca bebe nostru va veni pe lume in 2 martie. Dupa vreo ora de cand ajung acasa ma suna moasa ca nu mai nasc maine, ca va fi doar un control sa vedem daca se poate sau nu sa-l intoarcem pe bebe si apoi vedem pe mai departe ce va fi. Hmm... de-acu imi pare rau ca nu mai nasc maine :D.
Pe 2 martie(vineri) merg la controlul cu medicul, imi face eco si hotaraste ca nu se baga la intors bebe pt ca placenta e anterioara, bebe era asezat cu un piciorus in jos si lasat prea in jos deci riscuri mari pt bebe asa ca luam decizia de a astepta sa mi se faca cezariana cat mai aproape de 40 de saptam cu mentiunea ca daca mi se rupe apa sau apar contractiile regulate sa merg musai la spital. Moasa imi zice ca daca mi se rupe apa sau apar contractiile in weekend sa o sun la orice ora pt ca ea e de garda si va fi acolo pt mine. Plec acasa dezamagita pentru ca iarasi nu stiam la ce sa ma astept si cand.
Sambata mergem noi la o tura de cumparaturi, nici un semn nimic, zic bun... bebe vrea sa mai asteptam.
Duminica dimineata, la 6.30 simt prin somn o pocnitura si apoi imi vine sa fac pipi si nu ma pot tine deloc, dau sa ma ridic si incepe sa curga un lichid, zic hopa... mi s-a rupt apa. Il trezesc pe sot, ii spun sa sune la moasa si eu ma bag la un dus rapid dupa care pornim spre spital. In drumul spre spital au inceput si contractiile dureroase. Erau exact ca durerile de la menstruatie insotite si de o durere de spate si le aveam la 5 min cred. Am ajuns la spital la 7, m-au legat la 1000 de aparate si mi-au facut control, dilatatie 4 si contractiile deja erau la 3 min dar eu nu le simteam pe toate. Mi-au mai facut un eco la cererea moasei sa vedem daca totusi bebe nu s-a intors (si spre necazul nostru tot nu s-a intors) si apoi a venit anestezistul sa-mi faca epidurala pt cezariana. La 9.00 am intrat in operatie si la 9.11 am auzit primele plansete ale puiului meu scump. Am izbucnit in plans instant, tremuram si de la anestezie, tremuram si pt ca nu imi puteam controla plansul. Tati a vazut cand l-au scos din burtica. Moasa era langa noi, cu incurajari si vorbe bune si cu facutul pozelor. L-au luat pe bebe sa-l spele, masoare, cantareasca etc, timp in care moasa tot facea poze. Mi-a dat sa vad si eu o poza (dar era saracutul intr-o pozitie ciudata rau) si mi s-a parut ca e tare uratel si ma gandeam de ce tocmai eu am un bebe asa uratel si moasa ma tot intreba: nu-i asa ca e un scump??? eu: daaa... dar in gandul meu... Intr-un final l-au terminat de curatat, tati a taiat cordonul si a venit cu el in brate si au stat amandoi langa mine pana la finalul operatiei. Atunci l-am vazut si eu si mi s-a parut cel mai frumos bebe din lume (si-i si spuneam sotului ca bebe din poza nu-i al nostru ca ala e urat :)))).
Dupa vreo ora s-a terminat si operatia, ne-au mutat la recuperari unde am stat o ora, timp in care i-au facut baita lui bebe si apoi mi l-au pus pe piept la alaptat. Dupa ora de recuperare ne-au mutat in salonul in care am stat cele 3 zile toti 3. Mai tarziu, la cateva ore de la operatie a venit moasa in vizita si mi-a spus ca daca nu era cu pozitia lui bebe eram candidata perfecta pt o nastere naturala in apa pt ca totul avea sa decurga foarte repede si usor. Eh... asta e, la urmatoarea sarcina sigur vom reusi :).
Cam asta este pe scurt povestea minunii noastre Cezar-Andrei, minune pe care o iubim pana la cer si inapoi si inca nu ne vine sa credem ca e adevarat. Il privim cand doarme, cand rade prin somn, cand e treaz si ne priveste si ne minunam de cat de frumos e si-i multumim Domnului pt ca ni l-a dat si pt ca e sanatos.
Monica, mami fericita de 
Cezar-Andrei (04.03.2012)
Raspunsuri
happylica spune:
Mirela, mami de Alexia
dara76 spune:
Super frumoasa si impresionata povestea!!! Nasterea e doar un moment pierdut in timp, toata viata e ceea ce conteaza :)
36+ 
Miruna Sanziana*MTHFR C677T homozigot; PAI polimorfism 675 4G heterozigot; mutatia factorului XIII (G102T) V34L heterozigot // Clexane injectie 0.6 seara, Insulina, B12 metilat, acid folic metilat, Magne B6, Folowise, Cetebe, *
dorinutza82 spune:
Felicitari pt minunea mica si frumoasa! Un vis frumos, un copil sanatos, o familie implinita!
Dorina, mami de Stefan (14 mai 2008) si 35+ cu
monna3 spune:
multumesc fetelor
de fapt asta e inceputul unei povesti cu final fericit, ca abia acum incepe ce e mai frumos 
Monica, mami fericita de Cezar-Andrei (04.03.2012)
Povestea nasterii
nelli spune:
monna-o poveste f frumoasa
sa va dea Dumnezeu multa sanatate si multe,multe clipe frumoase de acum inainte alaturi de puiul vostru 35+ Maria-Simina
Doamne ajuta-ne sa fim cu totii sanatosi!
ronina spune:
Mi-au dat lacrimile citind, de zici ca nu mi-au trecut hormoneii de gravida nici acum 
sovietica spune:
Mona ce minune, ce copil asteptat! totul e bine cand se termina cu bine. Sa va traiasca minunea si sa creasca mare, voinic, sanatos si norocos!
(\/) pozici www.onetruemedia.com/otm_site/my_shared?z=293160224b605501d6e9fd" target="_blank">MONTAJE
(='.'=) nasterea lui Sasha, 17.04.08
(")_(") nasterea Anei, 03.09.09 .... povestioara Iustin : dpn 21 Apr
buburuza1979 spune:
de cand astept sa citesc povestea asta....
felicitari si aici mamico!
tare frumoasa e povestea!
sa traiti sanatosi si fericiti 1000 de ani si sa ii faceti repede o surioara!
mami de
Serban Alexandru 15.07.2009 si Mara Ioana 15.03.2012
megbeng spune:
frumoasa poveste monna, si emotionanta, mai ales ca ati asteptat ceva timp sa va tineti minunea in brate.
sa aiba viata lunga si frumoasa Cezar-Andrei , sa fiti cu totii fericiti impreuna...si asteptam povestea nasterii surioarei/fratiorului, da?
meg,
de
matei(9.02.2007) si Ana (7.03.2012)"Mami, te iubesc dintotdeauna!" (Matei)
monna3 spune:
multumesc fetelor
povestea fratiorului/surioarei mai are de asteptat vreo 2 ani si ceva 
Monica, mami fericita de Cezar-Andrei (04.03.2012)
Povestea nasterii