experiente mistice - (6)
Raspunsuri - Pagina 19
3x3 spune:
"All matter originates and exists only by virtue of a force which brings the particle of an atom to vibration and holds this most minute solar system of an atom together.We must assume behind this force the existence of a conscious and intelligent mind. This mind is the mattrix of all matter."
Max Planck
materia este lumina, la o vibratie atat de scazuta, incat particulele de lumina se organizeaza in structura solida, este planul in care corpul fizic exista si interactioneaza.
legatura dintre forma inalta de lumina-inteligenta, gratie divina si planul fizic se face prin fuziunea constientei in constiinta. credinta este "shortcut" dintre planuri.
Daca DUMNEZEU a creat Omul, omul invata creatia in materie. incepand cu el insusi...
numai pace
3x3 spune:
asa cum exista o ierarhie sociala in planul fizic, asa exista o ierarhie in vibratia de lumina mistica. sunt suflete ale caror creatii nu se ridica in lumina divina, sunt suflete care lucreaza neincetat in lumina mistica, prin rugaciune. de la fapta in legea divina, la rugaciune constienta pentru aproape, toate sunt doar gesturi in gratia divina, care au un feedback in planul de creatie al luminii divine.
asa cum omul munceste pentru un post cu responsabilitati in planul fizic, asa entitatea de lumina, omul, obtine un "post" si responsabilitati mistice, dupa plecarea din viata, dupa merit mistic. dincolo exista ingeri, sfinti, arhangheli... o intreaga "societate" pana la DUMNEZEU.
cei care nu sunt interesati de esenta lor, si traiesc o viata in "pacatul" egoului, sfarsesc in "sacrul" focului purificator. este cunoscut ca iad.
cei care lucreaza in lumina, creaza in lumina mistica in viata de toate zilele, prin rugaciune, daruire , iubire neconditionata ajung sa detina si "responsabilitati" in planul mistic.
este de preferat prin rugaciune neconditionata sa iti cladesti un "post" in eternitate, decat sa atingi limita puterii in viata pamanteana, si sa sfarsesti in iad, tot pentru eternitate!
constientizarea "pacatelor" in "focul "iadului este sursa suferintei creatorilor in ego, care nu au insemantat mai mult decat samanta egoului lor. iadul, nu este un loc iesit din legea divina; este un loc in care egoul isi infrunta in mod absolut neputincios toate "achizitiile" din timpul vietii. in iad omul, esenta de lumina, are capacitatea sa vada, sa se vada.
omul mistic in bunatatea lui se roaga pentru cel prapadit de necazuri, de boala, etc. in rugaciunea TATAL Nostru, se cere ca Domnul sa ne "izbaveasca" de cel viclean. daca acest viclean are un "cuvant" de spus cand omul de lumina si vointa creatoare ia o decizie in viata, atunci, cine se roaga pentru cel pierdut, cel cazut, cel viclean?
cum suntem, invatati din exemplu mistic, sa iubim pe aproape , cum exista cutuma de rugaciune pentru cei plecati dincolo, rugaciunea, in general este un dar divin, oferit omului atat fizic cat si entitatii de lumina transcedentala.
cel viclean,in grandoare puterii lui, probabil, ca nu are nevoie de lumina DOMNULUI; insa are permanent "nevoie" de lumina omului. de aceea se vorbeste de "ispita"; cum niciodata o rugaciune nu strica, l-am pus si pe acesta pe lista. asta a fost filosofia mea mistica, vis a vis de rugaciune neconditionata.
ei bine, am decis sa ma rog pentru cel mai cel mai. la inceput, trebuie sa recunosc, mi-a fost frica sa ma rog. la cateva zile,apoi, visez pentru prima data un inger negru. avea aripi negre, mari, puternice. era pasnic. imi citea gandurile. ma intrebam, daca aripile alea sunt adevarate. aproape instantaneu gandului meu, l-am vazut cum se intoarce si imi arata spatele, "incheieturile" de unde pornesc aripile. nu mi-a vorbit. doar m-a privit. prezenta a fost atat de reala, incat am deschis ochii din somn, calm, in realitatea mea fizica, gandindu-ma ca ingerul "cazut" ar avea nevoie de lumina divina, mai mult decat toti cei in suferinta. pentru ca altfel, se "hraneste" cu lumina divina via om. prin rugaicune, lumina vine de la DUMNEZEU, si nu mai vine de la om. daca asta poate sa faca o diferenta in bine pentru om ( nu stiu, inca), atunci am sa continui sa ma rog, neconditionat.
numai bine
BellaDonna spune:
foarte frumos 3x3, multa lumina si iubire sa reusesti in ceea ce ti-ai propus,
eu acum 15 ani aprox. am cumparat o carte intamplator scrisa de Alexandra David-Neel se cheama " Tainele invataturilor tibetane", atunci stiu ca am citit-o subliniind ceea ce imi ajungea la suflet dar nu am terminat-o , in schimb pe unde am ajuns si acea carte era prezenta, acum recent am inceput din nou sa o frunzaresc si vreu sa imaprtasesc cu voi un paragraf care mia mers la suflet spune cam asa(in cuvintele mele) nu trai in trecut(renunta la resentimente, iarta, invata doar si ia cei mai bun din trecut dar nu trai cu gandul in el)dar nici in viitor (ex:doar cand ajung sa am acel lucru voi fi fericit sau voi face...etc, elibereazate de dorintele materiale si ce-ar fi daca...) ca uiti sa te bucuri de prezent, traieste acum in prezent fi aici cu toate simturile si bucurate de orce clipa si binecuvantare care vine in viata ta, daruieste si fi prezent -treaz cu toate simturile,
3x3 mulmumesc ca m-ai ajutat sa vad dincolo de ego, e inca o incercare continuua de a fi treaza si a nu lasa ego ssa se strecoare..
getik1 spune:
3X3 postarea ta ma pus pe ganduri 
3x3 spune:
cand am facut afirmatia ca cel viclean nu are nevoie de puterea DOMNULUI, m-am referit la faptul ca cel viclean a refuzat recunoasterea puterii DOMNULUI, si si-a proclamat propia lui putere; de aceea este inger cazut din rai este ca si un "stat in stat".
pe de alta parte, el este, LA ORIGINE UN INGER AL DOMNULUI, CREATIE a lui DUMNEZEU. in acelasi timp, tot el este cel care a refuzat sa ia lectia divina; el are nevoie sa existe din energia, gratie divina pentru a fi , exista, a avea sens. cum nu se poate hrani din DUMNEZEU, se hraneste din OM. cel viclean NU EXISTA decat cu conditia ca OMUL sa ii pompeze duh de viata prin propia creatie. si aceasta creatie este nu in LEGEA DIVINA, ci in legea propie.
in sumar, daca cel viclean refuza duhul de viata direct de la DUMNEZEU, de la cine ii ramane viata? de la OM! omul hraneste cel cazut! iar cel cazut, viclean se haneste prin om!
numai pace
3x3 spune:
cei care nu au crezut in DUMNEZEU, ci au crezut in altceva,sau in nimic, sau numai in ei insisi sunt doar un exemplu in miniatura a puterii de creatie prin sine si de la sine, care si-au proclamat puterea, directia de investitie a duhului sfant(DAR DIVIN, VIATA DIVINA), a vietii, puterii de creatie prin propiue decizie intr-o directie in care ei au crezut ca adevata creatie se manifesta ca viata.
sunt atatea marturisiri ale experientei dincolo de moarte clinica, in care cei care au avut puterea sa vizualizeze, constientizeze realitatea de dincolo, la nivel energetic, subtil, de lumina transcedentala, au afirmat ca cei din iad sunt intr-o suferinta permanenta, capacitatea de creatie nu mai exista, pentru ca au parasit lumea fizica a egoului, ca sa existe in continuare in lumea subtila a propiei creatii.
in aceasta lume a creatiei, omul culege ce a semanat. a semanat putere in revolta si nerecunostinta fata de DUMNEZEU, a cultivat, hranit samanta celui viclean, ingerului cazut in lumina transcedentala, iar cel viclean s-a hranit cu gratia divina, energia de viata a omului, prin darul liberului arbitru si duhului sfant in creatie, care inseamna VIATA, imagine "chip si asemanare de DUMNEZEU'.
acolo este o jale continua, este un foc permanent, este o constientizare a propiei creatii permanenta. creatia in lumina transcedentala a legii VIETII, DIVINE este VERDEATA, FLOARE, POM, VIATA, NATURA PURA, este busuioc, este mir, este iubire la suprelativ, neconditionata, este informatie pura. creatia in ego, creatia in revolta fata de CREATOR, este o creatie propie, o departare de DUMNEZEU. Botezul lui Isus, este botez prin FOC, o purificare permanenta prin deschiderea ochiului constientizarii cu putere de creatie in planul fizic,si fara putere de creatie in planul luminii transcedentale.
DOMNUL A DARUIT puterea de creatie OMULUI, dupa " chipul si asemanarea lui DUMNEZEU' ca VIATA, PRIN LIBERUL ARBITRU. cand viata in planul fizic nu mai exista, exista insa samanta insamantata in timpul vietii, este rodul propiei creatii. in iad este suferinta continua, caci s-a taiat prin trecerea dincolo, sursa de viata, duhul sfant, puterea creatoare; iar egoul se consuma pe el insusi ca si creator, pentru ca este singura "putere" pe care o mai are fata de el insusi, sa se hraneasca din ce a semanat.
si nu vorbesc de ego, ca si capacitate creatoare,ca si cupa receptacol in care gratia divina curge prin creatie de viata, ci vorbesc de imaginea pe care egoul o are fata de sine, in cea mai adanca intimitate a imaginii in raport cu ABSOLUTUL DIVIN: cine este la baza acestei puteri creatoare, el sau DUMNEZEU. sunt unii care merg pe calea inimii, si atunci inca mai pastreaza o umbra de lectie divina. asemenea crucii, calea inimii (orizontala crucii)intersecteaza calea mistica(verticala crucii); iar altii care tot pe linia inimii, linia karmei, isi asuma intreaga creatie in planul fizic ca urmare a grandorii si puterii egoului, ca singura putere de creatie, sunt cei care sfarsesc cu planul fizic prin moarte fizica, dar nu sfarsesc cu planul transcedental, prin trecerea dincolo. acolo vor trai CEEA CE AU INSEMNAT, ACOLO VOR TRAI PUTEREA A CEEA CE EGOUL A INVESTIT in viata pamanteana de toate zilele .
care este sursa de viata in planul fizic pentru om: natura. hrana vie este pura, este fruct, vegetatie. in planul luminii transcedentale natura, verdeata, florile, sunt sursa de vitaltiate pentru planul fizic. cand omul insamanteaza in planul fizic gestul de viata in legea divina, pune o samanta de viata in planul subtil. sunt florile, sunt pomii, sunt oazele de vitaltitate, creatie a omului.
cand omul face mai mult decat propia viata , si isi extinde constientizarea naturii divine prin ajutorul mistic oferit aproapelui, neconditionat, se ridica deasupra vegetatiei de viata, si invata insamantarea la nivel mistic.
asa se cuceresc si disting "joburile" la nivel de lumina transcedentala. atunci apar si transformari la nivel de templu divin, imagine in lumina transcedentala a corpului fizic. peretii nu mai exista, si sufletul captiv al corpului fizic se elibereaza in cerul divin, lucrator de lumina.
in vis, acest templu apare ca si "casa" . imaginea de casa din vis este imaginea templului de care omul devine constient. casa din vis este templul in care sufeltul divin, scanteie divina exista.
eliberarea din templul transcedental al scanteii divine si "primirea de "responsabilitati" divine, creatoare, dincolo de legea materiei, exista doar in cazul in care egoul a lucrat mistic pentru aproape, neconditionat, s-a rugat pentru dusman, a alchimiza lumina divina chiar si atunci cand a primit suferinta.
IATA MARE ALCHIMIE DIVINA.
numai pace
irisM spune:
3X3, parte din mesajul tau mi-a adus aminte de niste vise mai noi sau mai vechi de ale mele legate de casa.
Exista o gama de vise la mine in care imi vizitez casa.. O sa-l povestesc pe ultimul..Plec cu ai mei sa vizitam casa.. Primele camere sunt normale, o sufragerie mobilata frumos in lemn deschis la culoare, si alte cateva camere, apoi ei se opresc si continui singura.. Urmeaza o portiune in care nu mai exista pereti, ci un fel de separeuri, totul in alb, cu putina mobila, apoi bai in culori pastelate, inclusiv o nisa cu o masa de masaj. Dintr-o data ma trezesc ca apare si un ghid care ma poarta prin labirintul asta de camere cat se poate de diverse.La um moment dat constat ca atmosfera se schimba. Patrund prin niste holuri imbracate in lambriuri cu usi pe ambele parti. Incep sa deschid la intamplare din usile respective si ma trezesc in diverse locuri. Una ma duce intr-o biblioteca imensa cu mii de volume pe peretii inalti. Sunt alti oameni acolo care-si vad de treaba. Alta da intr-un fel de club. Un barbat in varsta, cu barba ma intampina, nu-mi zice nimic, dar schimba priviri cu cineva de la bar de unde deduc ca amandoi stiu cine sunt. In alta parte e o masa unde lucreaza o femeie, imi intreb ghidul ce se face acolo si imi spune ca se retuneaza obiectele care nu-ti mai folosesc. Mai sunt si alte camere pe care nu mi le amintesc foarte clar..Parca ceva imens cu un bazin de innot si sauna.
Al doilea vis, si asta e de fapt o categie de vise, se refera la sotul meu. In cele 3-4 vise din categoria asta avem o casa in care locuim si el mai plateste chirie la a doua casa. Incerc sa-i explic ca este o cheltuiala inutila a doua casa, dar el sustine ca avem nevoie de ea. Casa a doua este foarte aproape de casa unde locuim (si pe care n-o vad in vis), difera ca aspect de la vis la vis, dar are in comun o gradina pe care eu imi propun sa o folosesc din plin. Intr-unul din vise ne-am mutat temporar acolo, ca un fel de casa de vara. In visul de azi-noapte m-am dus in gradina casei inchiriate si constat cu stupoare ca cineva, o familie cu un baietel, s-a mutat in mod abuziv in ea. Incerc sa le explic ca nu au dreptul sa intre cu forta intr-o casa pentru care altcineva plateste,chiar daca sta goala, dar n-am cu cine ma intelege. Visul asta ma intriga foarte tare..ce Dumnezeu reprezinta casa asta?
irisM spune:
Multumesc.
3x3 spune:
eu cred cu tarie ca DUMNEZEU trimite ingeri prin oameni. ca OMUL ESTE IN INGER PE PAMANT, UN INGER INCARNAT SI NU UN INGER CAZUT.
vreau sa vorbesc despre "job"ul mistic.
toate sufletele de aici, indiferent de coloratura lor religioasa poarta la origine scanteia divina (aici credinta difernita a egoului nu are nici o relevanta, acest adevar absolut exista dincolo de credinta egoului). ele sunt creatii ale DOMNULUI. cum aleg aceste suflete in viata pamanteana, sa constientizeze originea divina, si sa creeze viata in corpul fizic descrie devenirea, evolutia spirituala si apoi mistica.
evolutia spirituala este o treaba absolut personala, cunoscuta numai de inima omului si DUMNEZEU. insa, noi existam in acelasi plan de creatie, buni si rai, devotati si egoisti, generos si avar, muncitor si puturos, responsabil si nesimtit, sfant si criminal...
sunt persoane, suflete, care au devenit si castigat "sfintia" pe pamant. bine, bine, dar de ce unele suflete ating sfantia, si altele nu. mitul ca sfintia are ceva de a face cu o selectie divina a unor sufletele mai speciale, care, se crede, ca sunt iubite mai mult unele decat altele, de DUMNEZEU, este o credinta a egoului in cel mai pur egosim al sau.
in fata DOMNULUI, nu exista decat o singura diferenta, cat de mult sufletul a creat in legea divina.aceasta creatie il "plaseaza" pe ego si creatia lui la un nivel al luminii transcedentale. unii coboara in iad, altii se ridica in rai, unii isi continua munca angelica, fiind aproape de cei de pe pamant, altii isi continua datul divin, in relatie cu DUMNEZEU.
irisM spune:
..insa, noi existam in acelasi plan de creatie, buni si rai, devotati si egoisti, generos si avar, muncitor si puturos, responsabil si nesimtit, sfant si criminal...
Asta e o fraza la care noi toti ar trebui sa ne gandim mai des, pentru ca cuprinde in ea un mare "generator" de durere in care omul traieste zi de zi, durerea muta si nedefinata, durerea de fond cu care ne-am invatat sa traim. Am fost invatati ca trebuie sa fim buni si nu rai, devotati si nu egoisti, generosi si nu avari..Si totusi avem din toate cele cat putin..sau mai mult..Din cand in cand razbate un suflu de calicie sau lene sau egoism pe care oricat ne-am preface ca nu-l vedem ne sare in ochi. Pentru ca e acolo, exista in noi..ce facem cu el? Incercam sa-l ignoram, sa-l ascundem, sa ne ferim de el, pentru ca am fost invatati ca nu e permis sa-l avem, nu e acceptabil social, defect major familial si un pacat religios. Poate ca si este, dar totusi ce facem cu el, ca el exista si daca vrem si daca nu. Si asta daca e ceva legat de noi, dar sa ne feresca Dumnezeu sa observam la altii ca i-am si pus la zid..
Pot sa-l ignor, sa-l pun in carca altuia "dar el ce da, ce face, el m-a determinat..", pot sa ma lupt cu el si in veci sa fiu in razboi cu mine insumi, vesnic incordat, nicioadata la liman, sau pot sa-l accept sa mi-l asum ca fiind parte din conditia mea de om, ca sa ma pot schimba. E ca la alcoolici..mai intai nu recunoaste ca bea, apoi recunoaste, dar e vina nevestei ca e rea si guraliva, apoi incearca sa se lase, dar ii iese o data si de doua ori nu, pana nu-si accepta si asuma conditia nu poate face nici un pas inainte.