experiente mistice - (6)

danny1 spune:

eu cred ca Dumnezeu ne-a creat pe toti cu acelasi drag.a pus la fel de multa iubire,la fel de mult Sfant Duh in toti.dar ne-a dar liberul a arbitru.noi alegem dumul pe care mergem.
o experienta deosebita am avut azi-noapte.m-a trezit pustiul sa il alptez.desi il alaptam,eu ca fizic parca m-am disipat.simteam doar sufletul cum pulsaza,cum traieste.totul traia acolo,se concentra acolo.atunci,desi ochii nu puteau percepe,am vazut un inger de lumina.a stat 1-2 min.repet,era in dreptul peretelui,ochii nu-l vedeau,doar sufletul pt care nu exista bariera materiala a peretelui.apoi el a fost inlocuit de Isus.avea haine albe,o lumina angelica.a inaintat spre mine 2-3 metri.nu am putut zice decat Doamne miluieste,Doamne ajuta-ma.nu imi venea sa cred ca eu vedeam asta,ca am meritat sa vad asta.acum stiu ca nu am gandit bine.a plecat ,dar a ramas senzatia,sufletul plin.
un inger negru am vazut si eu intr-o noapte zburand la cateva sute de metri deasupra blocurilor din fata mea.eram cat se poate de treaza,trageam draperiile la geam.

tuturor

danny1 spune:

imi amintesc ce mi-a spus cineva:pt a-ti "imblanzi" dusmanii,pt a-i "infrange",tot ce poti face e sa te rogi pt ei.

3x3 spune:

omul nu este perfect. mai devreme sau mai tarziu vor pasi la lumina constientei si constiintei toate "minusurile" care fac parte din ego. asta este si drama lui, limita propiei existente.

cine ajunge la granita potentialului egoului, va pasi negresit in lumea spiritului. cine ajunge la marginea potentialului spiritului, va pasi in mod cert pe calea mistica, catre DUMNEZEU. de la ego la DUMNEZEU, este o cale numai de initiere, iluminare, purificare. ce face omul cu durerile lui, este un domeniu in mod cert personal. ce invata din durere asterne bazele intelepciunii mistice.


sufletul se inalta, putin cate putin, prin experienta egoului,cand prin gest, decizie de viata in legea divina acesta uneste potentialul constientizarii cu intelepciunea constiintei. "ochiul" egoului se deschide, incepe sa vada, sa inteleaga. valul lui ISIS se retrage, putin cate putin, si constientizarea este urmata de cunoastere; cunoasterea extinde constienta la nivelul constiintei, iar constiinta, in cele din urma se va inalta in constiinta DIVINA, cu access la informatia absoluta a creatiei, intelepciunea divina. nu degeaba se zice "cine are ochi de vazut sa vada". nu este vorba de ochiul fizic, ci de constientizarea , vederea informatiei, intelepciunii divine ca sens profund al gestului in materie.

cand egoul este canal de gratie divina si creaza in legea divina, isi inmulteste "talantii", primiti in viata, asigurand evolutia spirituala,angelica si mistica.

evolutia spirituala tine mai degraba de cunoasterea egoului in planul lumii subtile si in raport cu creatia egoului. evolutia mistica tine de cunoasterea si descoperirea egoului in planul si in raport cu DUMNEZEU. in spiritualitate avem curcubeul de credinte. in mistic avem doar un singur CREATOR: DUMNEZEU. de aceea lumea spiritului este lumea credintei egoului. este lumea dintre DUMNEZEU SI OM.

numai pace

3x3 spune:

rugaciunea este singurul gest prin care egoul lasa pa "mainile legii divine" sau cum se zice, lasa pe umerii DOMNULUI, tot universul subtil declansat prin suferinta.atunci cel ce provoaca suferinta intra in legea divina, si va primi ceea ce "a insemantat".

rugaicunea este singura cale, prin care egoul nu se va implica in viitoarele karme legate de gest. cu cat egoul raspunde la provocari mai mult, cu atat se va lega in lantul de "cauza efect" subtil mai profund. se cunoaste expresia "istoria se repeta". si se va repeta pana cand egoul se lumineaza, si invata sa raspunda cu bine la rau. lectia se paote lua intr-o clipa, intr-o viata, sau in mai multe vieti. aici, numai "liberul arbitru" isi pune cuvantul. ce face omul viata lui, este doar o taina pe care numai el o stie, si DUMNEZEU.

NUMAI PACE

3x3 spune:

din alchimia si cautarea perfectiunii, de Aivanhov. cine doreste textul intreg, atasez linkul unde poate fi gasit:

http://www.scribd.com/doc/57314088/Alchimia-Sau-Cautarea-Perfectiunii-Omraam-Aivanhov



"Se întâmpla câteodata sa vina la mine cineva pentru a mi se plânge ca nu reuseste sa scape de un viciu
care îl chinuie. Saracul de el, a încercat de sute de ori dar nici o data nu a reusit. Atunci îi spun: “Ei bine,
dar asta e minunat, este de-a dreptul formidabil! Asta dovedeste pur si simplu cât sunteti de puternic!”
Ma priveste uluit si se întreaba daca nu cumva îmi bat joc de el. Atunci îi spun: Nu, deloc, nu râd de
dumneata, dar pur si simplu dumneata nu-ti dai seama de propria forta. - Dar care forta? Eu nu reusesc
niciodata, sunt mereu victima si asta este o dovada ca sunt slab. - Ba nu, nu gândesti corect. Sa analizam
cum s-au petrecut lucrurile si ai sa întelegi ca nu glumesc deloc. Cine a format viciul acesta?...
Dumneata. La început el n-a fost mai mare ca un bulgare de zapada pe care-l puteai tine în palma. Dar
jucându-te mereu cu el, adaugându-i putina zapada, distrându-te sa-l rostogolesti, sa-l împingi, a tot
crescut pâna a ajuns cât un munte care acum nu te mai lasa sa treci mai departe. La început si viciul de
care te plângi nu a fost decât un mic gând, dar l-ai întretinut, l-ai alimentat, l-ai “rostogolit” si acum te
simti strivit de el. Ei bine, eu ma minunez de forta dumitale, dumneata ti-ai construit acest viciu, esti
tatal lui, este fiul dumitale si este atât de zdravan ca nu mai reusesti sa-l pui la pamânt. De ce nu te
bucuri? - Pai, cum sa ma bucur? - Ai citit cartea lui Gogol, “Taras Bulba”? - Nu. - Ei bine, ti-o povestesc
eu. Bineînteles, povestea este mult mai lunga.
Taras Bulba era un cazac batrân care îsi trimisese cei doi fii sa studieze la seminarul din Kiev, unde au
ramas trei ani. La reîntoarcere, erau doi flacai voinici. Fericit ca-i revede, îsi manifesta dragostea
parinteasca, în gluma, (cazacii se pare ca au un fel al lor, foarte special, de a-si manifesta dragostea!) lea
dat un brânci. Dar baietii n-au luat-o ca pe o gluma, au ripostat si l-au pus pe tatal lor la pamânt. Când
s-a ridicat, putin cam sifonat, Taras Bulba nu a fost câtusi de putin suparat, din contra, a fost mândru ca
a fost în stare sa faca doi fii atât de zdraveni.
“Si atunci, de ce nu esti si dumneata la fel de mândru ca si Taras Bulba când vezi ca fiul dumitale te-a
pus la pamânt? Dumneata esti tatal, dumneata l-ai hranit, l-ai întarit prin gândurile dumitale, prin
dorintele dumitale: deci esti foarte puternic. Dar, daca vrei, iata cum îl poti învinge. Cum procedeaza un
tata care vrea sa-si cuminteasca fiul care face nebunii. Nu-i mai da bani, si fiul, lipsit de mijloace este
nevoit sa reflecteze si sa-si schimbe comportamentul. Atunci, dumneata de ce sa îti mai întretii fiul? Ca
sa-ti tina piept? Haide, strânge-i putin surubul! Din moment ce dumneata l-ai adus la viata, stii ca ai
putere asupra lui. Altfel toata viata te vei lupta cu el sau vei suferi, fara ca sa gasesti niciodata mijlocul
potrivit de a iesi din dificultate”.

Din pacate, sunt prea putini aceia care ajung sa priveasca lucrurile astfel. Se lupta cu disperare cu
anumite tendinte negative care se manifesta în ei fara sa-si dea seama ca pentru a ajunge acolo, au fost
foarte puternici. Cu cât dusmanul din voi este mai puternic, cu atât aceasta dovedeste ca forta voastra
este mai mare. Da, acesta este modul în care trebuie sa gânditi.
Observati numai cât sunteti de crispati când luptati cu voi însiva si câte greutati întâmpinati; se da o
batalie grozava în voi si aceasta batalie va umple de contradictii. De obicei considerati ca tot ceea ce este
inferior în voi va este dusman si vreti sa-l ucideti; dar acest dusman este foarte puternic, caci îl caliti de
sute de ani în lupta pe care o purtati contra lui si cu fiecare zi el devine tot mai amenintator. Este
adevarat ca avem dusmani care traiesc în noi, dar daca ei ne sunt dusmani, este vina noastra care nu
suntem alchimisti destul de priceputi pentru a transforma totul.
Ce spune Apostolul Pavel ? “Mi s-a înfipt o teapa în carne. De trei ori l-am rugat pe Mântuitor sa mi-o
îndeparteze si El mi-a spus: “Iertarea mea sa-ti fie de ajuns, caci puterea mea se împlineste în
slabiciune”. Cel care simte o slabiciune în trupul, inima sau mintea sa, se crede saracit, dar se înseala,
caci aceasta slabiciune din el poate fi izvor de bogatii. Daca toate dorintele i-ar fi satisfacute, ar ramâne
pe loc. Pentru ca sa progreseze, el trebuie sa se simta îmboldit, întepat, si tocmai aceasta imperfectiune,
aceasta teapa înfipta în carnea lui este cea care îl obliga sa lucreze în adâncime, sa se apropie de Ceruri,
de Domnul. Cerul lasa sa avem anumite slabiciuni tocmai ca ele sa ne împinga spre munca spirituala,
caci ceea ce este în aparenta o slabiciune, este în realitate o forta.
Trebuie sa punem la munca slabiciunile noastre, pentru ca ele sa ne fie utile. Va mirati si spuneti: “Dar
bine, slabiciunile trebuie sa le dam la fund, sa le anihilam!”. Încercati si veti vedea daca va va fi usor:
voi veti fi cei învinsi. Problema se pune la fel cu orice defect sau viciu, indiferent daca este vorba de
lacomie, senzualitate, violenta, pofte nemasurate sau vanitate, trebuie sa stiti cum sa le mobilizati pentru
ca ele sa lucreze alaturi de voi în directia pe care ati ales-o. Daca vreti sa lucrati singuri, nu veti reusi.
Daca va veti goni toti dusmanii, tot ceea ce va rezista, cine va mai lucra pentru voi, cine o sa va mai
serveasca?
Exista animale salbatice pe care, cu rabdare, oamenii le-au domesticit si pe care acum le tin lânga casa.
Calul era salbatic, câinele era asemenea lupului si daca omul a fost în stare sa le domesticeasca, aceasta
s-a datorat faptului ca a stiut sa cultive în el anumite calitati. Cu siguranta ca ar putea îmblânzi si fiare
salbatice, dar pentru aceasta omul ar trebui sa-si dezvolte alte calitati.
Asa ca fiti fericiti: sunteti cu totii foarte bogati din moment ce aveti cu totii slabiciuni! Dar este absolut
necesar sa stiti sa le utilizati si sa le puneti la lucru. Eu v-am dat exemplul cu animalele, dar exista si alte
forte ale naturii ca fulgerul, electricitatea, focul, torentele... Acum ca stie cum sa le stapâneasca si sa se
foloseasca de ele, omul se îmbogateste. Si cu toate acestea, la început ele i-au fost toate forte ostile.
Oamenilor li se pare foarte normal sa se foloseasca de fortele naturii, dar daca le spui sa utilizeze vântul,
furtunile, cascadele, fulgerele din interiorul lor, se mira. Si, cu toate acestea, nimic nu este mai normal si
atunci când veti cunoaste regulile alchimiei spirituale, veti sti cum sa transformati si sa utilizati chiar si
otravurile care sunt în voi. Da, pentru ca ura, furia, gelozia si altele... sunt otravuri; dar în Învatamântul
Fraternitatii Universale veti afla cum sa le folositi si vi se va spune chiar cum sa va serviti de toate
fortele negative din voi, din care aveti din plin. Deci, bucurati-va caci aveti în fata o perspectiva buna.
De acum înainte, în mintea voastra, totul trebuie sa se schimbe. Bineînteles ca nu trebuie sa va aruncati
imediat asupra raului si sa începeti sa mâncati din el cu polonicul. În fiecare faptura, chiar si în cea mai
buna, sunt întotdeauna ascunse tendinte infernale care vin dintr-un trecut foarte îndepartat. Nu se pune
problema de a le scoate pe toate deodata, sub pretextul de a le utiliza.
Trebuie sa faceti mai întâi o punctie, sa preluati doar câtiva atomi, câtiva electroni pe care sa îi digerati

bine. Nu este cazul sa va bagati în gâlceava cu Infernul caci el este cel care va iesi învingator. Trebuie sa
stiti cum sa procedati. Trebuie sa continuati sa lucrati cu fortele superioare prin rugaciuni, armonie,
dragoste si, din când în când, atunci când din adâncul vostru iese ceva care scoate ghearele, dintii,
unghiile pentru a va provoca la vreo nesabuinta, atunci capturati-l, luati-l în studiu în laboratorul vostru
si faceti-l sa-si secrete otravurile pentru ca voi sa le puteti utiliza: veti observa atunci ca raul aduce
tocmai acel element de care aveti nevoie pentru a obtine deplinatatea. Dar, va repet, fiti foarte atenti si
dupa cele ce v-am spus nu fiti nesocotiti si nu va coborâti sa va masurati cu raul. Nu spuneti: “Aha! Am
înteles acum, las ca-i arat eu lui!” caci s-ar putea sa nu mai urcati. Unora li s-a întâmplat. S-au crezut
foarte puternici, în timp ce de fapt nu erau suficient de ancorati în bine, în lumina, si acum, bietii de ei,
în ce hal sunt! Toate fortele negative sunt calare pe ei, pe cale de a-i distruge!
Se spune în Talmud, ca la sfârsitul timpurilor, cei Drepti, adica Initiatii, se vor ospata din carnea
Leviatanului, acest monstru care traieste pe fundul oceanelor. Da, va fi sfârtecat, sarat... si pastrat,
probabil în congelatoare. Apoi, la momentul potrivit, toti cei Drepti se vor ospata cu bucati din carnea
lui. Ce perspectiva îmbucuratoare!
Daca ar trebui sa întelegem aceasta literal, cred ca o multime de crestini, de esteti, ar fi pe drept cuvânt
dezgustati. Dar trebuie sa interpretam si iata interpretarea. Leviatanul este o entitate colectiva care
reprezinta locuitorii planului astral (simbolizat prin ocean) si daca acest monstru va constitui într-o zi
ospatul celor Drepti, aceasta însemneaza ca cel ce stie sa-si stapâneasca si sa-si utilizeze poftele si
pasiunile din planul astral, poate gasi în ele un izvor de bogatii si de binecuvântari.

3x3 spune:

Lao Tsu, filosof Chinese a spus "In the pursuit of
learning, every day something is acquired, and in the pursuit
of spirit, every day something is dropped".
egoul se elibereaza de haina lui de piele, si se redescopera in haina de lumina.atunci se regaseste si manifesta in adevaratul lui potential si in adevarata lui misiune creatoare: receptacol al gratiei divine, de la informatie pura pana la energie de viata, viata.

numai pace

3x3 spune:

am gasit pe scribd, o carte pe care eu personal am avut-o in engleza, dar am imprumutat-o, ca alte multe carti, si nu am mai primit-o inapoi.

http://www.scribd.com/doc/41664699/23209663-Ted-Andrews-Cum-Sa-Vezi-Si-Sa-Interpretezi-Aura

relativ aproape tehnicile practice prezentate in aceasta carte le-am invatat, practicat, etc. pana cand am pasit pe calea mistica.a fost o cale a spiritului pentru a ma inalta in divin.

si eu ca fiecare, am pornit pe calea redescoperirii din aproape in aproape. nu am stiut nici eu ce este credinta, cum este, cum se simte iubirea neconditionata, si mai ales cum simti valul de gratie divina, iubire neconditionata, cum se manifesta la nivel subtil...
toate au fost doar drumuri laterale, care au cladit increderea in mine insami si au deschis calea catre intelepciunea divina.

numai pace

3x3 spune:

imi odihneam spiritul in lumina binefacatoare a cuvintelor lui Lazarev, din "Privire in viitor "."cu cât mai puternica este aspiratia catre Dumnezeu si catre iubire, cu atât mai putin depinde omul de energetica lumii înconjuratoare, de experienta negativa a stramosilor sai si a vietilor sale anterioare".

http://www.scribd.com/doc/90568103/Privire-in-Viitor-Lazarev

numai pace

irisM spune:

Cartea cu aura este si practica si distractiva daca o aplici..mi-a placut si mie.

Stii, cu multi ani in urma am avut o experienta cu o carte imprumutata, care mi-a schimbat un punct de vedere pentru toata viata. Am imprumutat o carte de la un prieten apropiat, carte care mi-a placut in mod special. Intamplarea (sau nu) a facut ca acea carte sa stea la mine pe raft mai mult decat aveam nevoie. Intr-o zi m-am intalnit cu persoana in cauza, eram apropiati ne vedeam foarte des, si mi-am amintit de cartea respectiva. Oarecum jenata mi-am cerut scuze pentru nereturnarea cartii. El a zambit si mi-a spus ca a observat ca am tinut cartea mai mult decat era cazul, dar lucrul asta l-a facut fericit, pentru ca asta inseamna ca mi-a placut asa de mult incat mi-a fost greu sa ma despart de ea si ca mi-o daruieste din suflet. Atunci am realizat ca avea dreptate, cartea respectiva insemnase pentru mine foarte mult si mi-era greu sa ma despart de ea, acesta fiind motivul real pentru care am tot amanat s-o inapoiez.

3x3 spune:

din cartea mentionata anterior, de lAZAREV, la pag 48, spune:
"In diavol s-a preschimbat acel inger, care a decis ca nu iubirea de DUMNEZEU constituie scopul suprem, ci, in primul rand, vointa personala si dorintele, in aldoilea rand, scopurile, principiile, obiectivele, si , in al treilea rand, propia perfectiune, aptitudinile si intelectul."

in carte emotiile negative stau la baza cauzelor imbolnavirilor, alaturi de trasaturile egoului cladite in detrimentul luminarii sufletului. cartea este o "cazuistica" a energiei-emotiei experimentata de ego in formele ei primare ca emotie, sau complexe, sentiment, afect, pana la forme avansate de energie-informatie vehiculate prin ego. egoul isi ia lectia de viata prin lupta cu iubirea...

traducerea emotiei ca energie, face cartea lui Lazarev mult mai "logica" ca si informatie pentru inaltarea spiritului, luminarea egoului, cultivarea intelepciunii.


numai pace