Nu pot sa uit!

Mai ales de la cei care isi amintesc povestea mea, am nevoie de un sfat. Si de la ceilalti, desigur, dar nu am puterea sa fac rezumat la ce a fost, tocmai pt ca inca doare..

Au trecut 2 ani.. si nu pot sa fac pace cu trecutul!
Doi ani in care n-am mai fost certuri, in care mi-a sps de 1000 de ori cat de rau ii pare pt cat m-a ranit, cat ar vrea sa intoarca timpul sa faca lucrurile altfel, cat de rau ii pare ca le-a facut ra copiilor, etc... Toata pleiada de scuze si regrete pe care o poate avea un om, care a fost nedrept pina la durere cu femeia care-l iubea.
Nu-mi ajunge, nu ma mai pot uita la el! Nu stiu ce vreau, cateodata sunt asa de furioasa pe el, ca parca as vrea sa-mi dea inapoi anii aia oribili, sa pot sa-i traiesc inca o data frumos! Ceea ce, desigur, nu poate face...
Altadata mi-e ciuda pe mine ca am acceptat ca cineva sa-mi faca atita rau, sa ma umileasca in halul ala, sa ma iubeasca atit de putin. Sau deloc.
Si ca nu stiu cum sa mai traiesc cu el, daca mai vreau sa traiesc cu el, e una, dar nu stiu cum sa mai traiesc cu mine..
Nu stiu cine e femeia pe care o vad in oglinda.
O vreme am incercat sa ma amagesc cu citate din folclor, nah.. asa sunt barbatii, pina la urma n-a plecat, si altul ar face la fel... Nu merge!!!!
Nu vreau sa mai accept nimic mai putin decat cred ca merit! si merit o relatie frumoasa, linistita, cu un om care sa ma iubeasca frumos, sa ma respecte, iar daca vine un moment in care nu ma mai iubeste, sa aiba curajul sa si-o asume. Sa se uite in ochii mei, sa mi-o spuna si sa ne despartim civilizat. Daca nu pot avea asta, atunci prefer sa nu am nicio relatie. Decat o minciuna sociala, mai bine deloc.
Va rog, un sfat! El asteapta acum decizia mea, daca mai vreau sa continuam sau nu. Si eu nu stiu ce vreau...
Parca in loc sa se estompeze, doare mai tare pe zi ce trece...

buli spune:

il iubesti, dar nu-l poti ierta sau nu-l mai iubesti, s-a terminat iubirea ta?

ps - deseori m-am gandit la tine, oare cum esti speram ca bine.

cristoiu spune:

Ilia, imi amintesc bine povestea ta, desi nu am postat mult atunci ti-am trimis insa un link care cred ca ti-ar fi foarte de ajutor acum.

Intrebarile mele acum sunt

ce a facut el ca sa iti cistige iertarea si increderea?

Ce crezi ca ai tu nevoie de la el ca sa il poti ierta? Adica ce iti lipseste, ce ai vrea sa faca?

Ai spus ca si-a cerut iertare. Nu e suficient, evident. Altceva?

J G spune:

Eu sincer cred ca NU se poate ierta asa ceva. Pentru ca nu exista justificare pe care sa o poti accepta.
Fa o socoteala, de cati ani esti nefericita? Ce perspective ai sa se termine nefericirea, ramanand langa el? Il mai vrei, dupa toate astea?

Si inca ceva: nu esti tu vinovata pentru ca nu poti face pace cu trecutul. Asta e efectul faptelor lui, exclusiv...

cristoiu spune:

De iertat se poate ierta. De uitat insa nu e nici macar recomandabil.

Sunt multe cupluri care reusesc sa treaca peste un asemenea hop si au casnicii chiar mult mai fericite decit inainte. dar nu se poate fara un efort deosebit in special din partea celui care a gresit si fara o dorinta si angajare din partea amindurora. Si pe urma, e uman sa nu poti trece peste, unii oameni pur si simplu nu pot si nu vor.

Dar de putut se poate, daca vrei.

J G spune:

Cu tot respectul eu nu cred ca toata lumea poate.
Depinde si de tipul de om, si de felul in care e privit derapajul.
Cand sotul inseala, unele femeile vad ca nu au fost ele destul de bune, sau isi vad sursa de trai plecand, etc, etc.
In timp ce altele (si imi permit sa cred ca asta e cazul Iliei) vad nedreptatea, si peste asta, cred eu, nu prea se poate trece, indiferent cati ani nefericiti petrece persoana incercand.

Dar nu vreau sa intru in polemica

cristoiu spune:

Nu e polemica, e discutie si nici macar nu sunt in complet disacord cu tine. Doar ca pentru a obtine iertare nu e suficient sa spui Sorry. Si noi nu stim daca sotul a facut alti pasi in directia asta sau ba. Poate Ilia e nesatisfacuta si simte ca nu mai poate avea incredere in el.

Eu nu spun ca trebuie sa treaca peste, ea poate sa o faca doar daca doreste si daca sotul ii da ceea ce are ea nevoie. Dar daca ea decide ca nu vrea sau nu poate, este dreptul ei. In orice situatie nu este niciodata vina partii inselate, si adulterul este intotdeauna o mare nedreptate si o rana uriasa.

Zina spune:

Ilia, mie mi-au trebuit vreo 5 ani ca sa pot trece peste. In acest timp, nu stiam nici eu ce vreau, cu el ma purtam rece. A avut rabdare, iar acum pot spune ca nu ma mai afecteaza ce s-antamplat, m-am apropiat de el, incetul cu incetul, si-mi dau seama ca nu vreau sa ma despart de el. Chiar si subconstientul meu mi-a aratat asta, visez ca il iubesc mult, ca-l doresc pe el.
Este normal ca treci prin aceste stari, si nu cred ca acum poti lua o decizie. Nu este indicat. Mai acorda-ti timp, lasa-l pe el sa-si arate iubirea lui fata de tine, si nu te mai gandi tot timpul la ce-a fost. Sunt convinsa ca-i pare rau, si tot asa cred ca si tu vei suferi daca vei pleca acum.

danielatt spune:

De ce ar trebui sa-l accepti, adica de ce ar trebui sa faci ceva ce tu nu-ti doresti. Ceva in care nu te (re)gasesti ?
Merita ? Si ce crezi, cum crezi ca vei trai? Poti sa sacrifici toata viata?
Da-ti timp, nu fi atat de cruda cu tine, te vei regasi dar mai important este sa gasesti linistea si abia apoi sa incepi sa reconstruiesti.

cristoiu spune:

Zina, fara suparare, pe mine nu ma convingi si nu esti un exemplu. Sotul tau nici macar nu si-a cerut scuze daca imi amintesc eu corect. Nici nu sunt sigura ca ai trecut peste, nu foarte demult postai pe aici super debusolata si nefericita si intr-un continuu tumult sufletesc. Am senzatia ca tu reusesti sa impingi din cind in cind totul sub covor, out of sight out of mind si ti se pare ca ai trecut peste si din cind in cind rabufneste totul din nou. Sper din tot sufletul sa fie asa cum spui, dar dupa ce povesteai mi se pare doar ca tu ai acceptat pina la urma tot si ce ti-a facut tie consortul a ramas fara pic de consecinte.

NoUserName spune:

Cred ca tocmai de la prima fraza din citat pleaca problema ta. Ca nu vrei sa mai accepti, in loc sa accepti si sa te bucuri la maxim de tot ce ai. Stiu, suna gol si fara continut ceea ce spun eu, dar ca exemplu personal, eu nu am asteptari chiar asa de mari de la cei de langa mine. Asta ma face sa reusesc sa ma bucur de orice lucru bun care s-ar intampla si nu m-am asteptat la el, in loc sa ma intristez ca standardele pe care le-am considerat eu "normale" nu au fost atinse.

Stii ca eu as fi de cealalta parte a baricadei, presupunand ca ar exista o asemenea baricada intre cei care inseala si cei inselati. Cel mai mare rau pe care ti l-a facut sotul tau, din punctul meu de vedere, a fost ca te-a lasat sa afli. Chiar tu ai spus mai sus ca ai fi preferat sa se uite in ochii tai si sa-ti fi spus calm, civilizat si frumos ca relatia voastra s-a terminat. Cu toate palmele pe care o sa mi le atrag in urma acestei afirmatii, eu nu cred ca solutia asta ar fi fost mai buna. Fa un exercitiu de imaginatie: inchide ochii si gandeste-te la inceputul relatiei voastre. Cand va tineati in brate, va faceati promisiuni, iti oferea un trandafir acoperit cu praf de stele sub clar de luna... Serios, inchide ochii si adu-ti aminte cum era; apoi imagineaza-ti ca se uita in ochii tai si-ti spune "iubito, din acest moment relatia noastra s-a terminat ca m-am indragostit de Maricica si, pentru ca tin asa de mult la tine, am vrut sa stii de la mine". Pai in momentul ala, daca nu cade cerul si luna peste tine cu praf de stele cu tot si daca reusesti sa nu faci infarct, vei avea acelasi sentiment pe care l-ai avut si cand ai aflat ca te-a inselat. Oricum, faptul e consumat si ai realizat chiar si tu ca anii trecuti nu ti-i mai da nimeni inapoi.

Cunosti foarte bine povestea mea cu Cristina si cat de greu imi e sa o ignor, dar asta nu ma impiedica sa-mi pun castile pe urechi si sa ma duc sa ma plimb cu bicicleta o ora prin oras. Si macar pentru 60 de minute m-am simtit bine fara sa ma coste niciun ban. Tie ce-ti place sa faci in afara de a fi iubita frumos de cineva? Sa colinzi magazinele de haine si sa probezi rochii? Ok, imbraca-te acum, suna o prietena si luati la rand cateva magazine de haine. Chit ca n-ai de gand (sau bani) sa cumperi nimic, macar reusesti sa uiti de problemele tale pentru o ora. Ce-ti mai place sa faci? Sa-ti bei cafeaua dimineata pe balcon citind revista "Elle"? Perfect! Cumpara revista iar maine dimineata ia-ti o ceasca mare de cafea si iesi pe balcon. In felul asta, minut cu minut, ora cu ora, la sfarsitul zilei cand vei trage linie si-ti vei face "sinteza zilei" s-ar putea sa te simti putin mai bine. Iar putin cate putin vei ajunge sa te simti bine cu ceea ce ai, gandindu-te mai putin la ceea ce ti-ai dori dar n-ai. Hai ca poti!