"Si voi, nimic-nimic?"

Odata intrate in minunata lume a adultilor, tinerele femei sunt intampinate de o armata binevoitoare de berete roz, care isi gasesc rostul si implinireain viata pogorand potopuri de sfaturi (necerute, bineinteles) peste semenele lor. Afara de nesatioasa lor bunavointa, probabil contabilizeaza in excel-uri elaborate ce si cum a facut fiecare din sfatuitele sale.

De exemplu, daca te casatoresti de tanara, te intreaba de ce te-ai grabit. "Ce? Esti gravida?" Daca, dimpotriva, nu te-ai casatorit pana-n 30 si ceva de ani, incep sa dea din cap a paguba, ca nu mai ai nicio sansa. "E clar! Esti din aia pretentioasa si ai pus cariera inainte". Fapt, desigur, de neiertat.

Odata ce ai facut pasul cu voalul pe fata, nici nu ti-ai revenit bine de la jet lag-ul capatat la intoarcere din luna de miere si incep intrebarile cu acea privire plina de intelesuri: "Si? Cand faceti si voi unu' mic?". Intrebare pusa cu o obstinatie in crescendo si demna de cauze mai bune pe parcursul lunilor si anilor urmatori. In cele din urma persiasiunea beretelor adunata implacabilului ceas biologic te inving si cedezi. Ca esti si tu om. Asadar, faci tot ce e necesar, chiar fugi de la servici in ziua ovulatiei, faci repede sex procreativ cu sotul extras de la birou dintre doua sedinte si cand in fine vine ceasul anume hotarat, anunti fericita vestea cea mare.
In etapa urmatoare, cand viata ta se desfasoara intre vomitatul de dimineata si cel de seara, revinin forta sa teintrebe cum vrei sa nasti. Daca iti inchipui ca exista un raspuns corect la aceasta intrebare, afla ca te inseli. Nu egzista. Daca spui ca intentionezi sa nasti natural, se uita dezaprobator la tine, ca numai femeile de la tara mai nasc acum natural. Daca declari preferinta pentru cezariana, inseamna ca nu vei fi niciodata mama adevarata, daca nu vrei sa suferi durerile agonizante ale nasterii naturale. Esti doar o fandosita.
Odata ce copilul se naste cuminte de ziua lui, urmeaza runda a doua de priviri si ranjete cu subintelesuri: "Si? Cand ii faceti lu' asta micu o surioara sau un fratior?". Astain conditiile in care tu inca mai esti in cele mai negre depresii post-partum, mai ai vreo 10 kile de slabit pana sa ajungi sa incapi (poate) din nou in cei mai largi blugi ai tai, nu te-ai mai depilat de dinainte de nastere, ai uitat sau nu vrei sa stii ce e ala sex si ele te intreaba cand mai faci un copil?? Este momentul in care incepi brusc sa-i intelegi pe sotii lor de ce nu ajung acasa inainte sa se faca noapte, de ce au mereu acea expresie de condamnat...
Urmeaza chestionarele legate de alaptat, iar daca faci greseala sa anunti ca nu ai de gand sa alaptezi copilu' pana acesta intra in clasa pregatitoare, esti luata deoparte cu ingrijorare si ti se tin discursuri lungi despre cum vei traumatiza grav copilul prin refuzarea alaptatului pana cand copilul invata bine alfabetul.
Primii ani trec repede.....in filme. In realitate ai impresia ca timpul se dilata si toata viata nu vei mai face altceva decat sa schimbi 'pemparsi' si sa pregatesti biberoane. Dupa cateva glaciatiuni abia copilul incepe in sfarsit sa mearga, apoi chiar sa vorbeasca. Intri in perioada in care spui de un milion aceeasi poveste, pana incepi sa urasti toti lupii si toti vanatorii si toti purcelusii, iar piticii incep sa iasa din povesti si sa intre grotesc in visele tale.
Tu, o tanara si inocenta mama, te mandresti ca puiul tau a inceput sa vorbeasca, stie chiar si o mica poezioara, dar entuziasmul tau de mama fara experienta este tuflit in secunda doi de beretele roz. "Aa, pai al meu la varsta lui recita Luceafaru' pe olita. Daca nu stie macar "iarna pe ulita" la varsta asta, nu-i a buna. Poate ar trebui sa-l duci la un psiholog, draga." Afli apoi cu stupoare ca nu are nicio sansa sa reuseasca in viata daca la 2 ani jumate nu ai inceput deja sa vorbesti cu el in engleza...sau germana.
Dupa asa o sesiune naucitoare, ajungi acasa descurajata si te intrebi daca ai mancat destul brocoli in timpul sarcinii, de ce al tau este asa ramas in urma fata de toti ceilalti copii din generatia web 2.0. Intri grabita pe facebook sa vezi alte mame ce zic, sa te consulti cu cele ca tine despre ce ai de facut. Ele insa nu par deloc ingrijorate, posteaza doar filmulete cu copii ce rad adorabil si cu pisici haioase, poze dulci si mesaje cu asigurari ca vom fi iubite atata timp cat vom darui tot ce putem noi, femeile, sa daruim. Si singura imagine care iti vine in minte in acele momente este cum in timp ce mamele posteaza relaxate pe facebook, copiii lor rezolva integrale. Este desigur un gand greu de suportat, cand vezi ca al tau este inca in faza cand mazgaleste peretii cu desene care nu prefigureaza deloc vreun viitor Grigorescu.

sursa: http://www.criterii.ro/articole/articol/32206/%22%C5%9Ei-voi-nimic-nimic?%22-%28partea-I%29-



_________________________

www.youtube.com/watch?v=ZHcAQPu3LJM" target="_blank">RObotzii au succes, TU ai?

spune-mi ceva bun

desprecopii spune:

Foarte bine spus :)
Mereu sunt altii care se ofera sa gandeasca pentru tine, sa iti sugereze si sa te 'condamne' eventual daca nu gandesti ca ei.

In aceeasi categorie se afla si cei care pun intrebari brute de genul: Si nu faceti si voi inca un copil - ca sa aiba ala micu un frate sau sora? ... si te privesc ca pe o femela ne-productiva, cam lenesa si egoista eventual ...intrand cu buldozerul in sufletul tau, fara cea mai mica intelegere ...

De fapt cui i-ar pasa ... sau cui sa spui ... sau pe cine mai intereseaza ... ca tu esti poate in urma unor pierderi de sarcini devastatoare sau ca prima sarcina a fost prea mult pentru sanatatea ta sau ca ai inca niste rani adanci in suflet si trup de la prima nastere? Sau poate ca ai alte motive ... Sau poate te simti implinita si fericita cu un copil doar...

Ei insa, acei anchetatori toarna intrebarea aceea de tabla ...si simti in intrebarea lor ca ... nici nu ii interreseaza raspunsul tau. Ei isi doresc doar sa iti arate ca - dupa mintea lor - iti sunt superiori. Atat.


Sanatate si o zi cu soare va doresc!

**************
Linkurile mele: Supereva.ro | Blogul meu | www.facebook.com/#!/desprecopiicom" target="_blank">DC pe Facebook

Elena spune:

Coreeect! Practic, pe cei care intreaba nici nu ii intereseaza raspunsul tau, ci doar ce au ei de spus.


_

www.youtube.com/watch?v=ZHcAQPu3LJM" target="_blank">RObotzii au succes, TU ai?

spune-mi ceva bun

My_Lady0091 spune:

Elena!

mami pentru un ochios

meems spune:

XIO spune:

Da, cunosc sentimentul si zau ca e plictisitor.

buflea spune:

- am facut 2 copii = +2
- i-am nascut prin cezariana = -2
- i-am alaptat pana la 3 luni = -2
- nu stiu inca Luceafarul = -2
- nici macar EU nu stiu Luceafarul = -1
- dar fac la olita = +2
- si EU fac la olitza = +1
-----------------------------------------------
TOTAL = -2 ... Jar mananca amandoi (ia uite cum am pus de-o rima )

Ma duc sa le predau integralele ... dupa ce mi le reamintesc eu

Mik spune:

Buflea, sa le explici intii conceptele !

Elena, cam asa e !
Si la mine a fost "Dar de ce asa repede ? " (pe primul) si la ce va mai trebuie unul (la al treilea). Acum la job is privita cu mila de o mamica ca nu ma stresez deloc cind iau copkii note proaste (aici chiar nu e util sa fie toate notele maximale).

brotacel__ spune:

...era si-un banc pe tema asta, se intalnise omul haituit cu matusile la o inmormantare, si si-a luat revansa: "si voi? nimic-nimic?" :D

salcia spune:

Sa vedeti voi priviri cand spui ca nu vrei (deloc) sa faci copii, sau ca nu stii daca vrei. Stupoare, oripilare, incrancenare etc. (si in mintea lor probabil se intreaba ce specie de extraterestru esti si de unde ai aterizat, de vii cu astfel de idei). Sau daca spui ca nu vrei sa te mariti (desi esti intr-o relatie "serioasa" de cativa ani, totul merge foarte bine etc.). Am un cuplu de prieteni care, de cand s-au casatorit, ne intreaba non-stop cand ne casatorim, de parca daca au facut-o ei se simt acum obligati sa convinga intregul mapamond ca asa trebuie!

Sau alti prieteni care stiu ca imi iubesc foarte mult nepotul si petrec mult timp cu el, "da' tu de ce nu faci/cand faci unul al tau?" (ce legatura are?!) etc.

Cred ca unii au o problema si le e greu sa accepte ca suntem cu totii diferiti, ca vrem lucruri diferite de la viata, si ca e ok sa fie asa.

AB_AC spune:

Adevarul e ca si un copil de gradi pricepe conceptul din spatele unei integrale. In fapt cand le dati copiilor sa umple o arie cu dreptunghiuri (un puzzle atat de simplu ca sigur nu l-ati cumpara)... ati calculat o integrala dupa metoda lui Riemann....

Uite asa, daca nu ma credeti pe cuvant

http://en.wikipedia.org/wiki/File:MidRiemann.png .

http://www.youtube.com/watch?v=_EdJlxsQvgE


Daca schimbati talia dreptunghiurilor ajungeti si la integrale Lebesgue care hmm sunt materie de facultate bac+3

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Riemannvslebesgue.svg


Asta nu inseamna ca eu calculez cu ei integrale... dar nu ma pot abtine sa nu observ cand oamenii scriu despre ceva despre care habar n-au. Mai ales cand o fac la ziar nu ma pot abtine. Nu-i asa...?

Si uite asa revenim la ce zicea cineva : Toate lucrurile esentiale se invata la gradi, inclusiv "nu stiu", "nu inteleg" si nu ma falesc cu jet-lag-ul lunii de miere . Restul sunt detalii:))