Agitatie si zapaceala
Raspunsuri - Pagina 16
olympia spune:
Flaviuta, io am doi copii atomici, acum mari, primul a fost atat de atomic incat abia dupa 7 ani l-am facut pe al doilea si am facut la randul meu o carca de greseli, nu vorbesc din carti sau din perspectiva unui parinte fara provocari. Cand am zis ca nu-i o solutie atitudinea voastra, m-am referit la un tot, la un mod de a privi relatia parinte-copil, e depreciativ felul in care vorbesti de fetita ta. Tu ai scris ca ai ales sportul "ca s-o puna cu botul pe labe" (adica s-o linistiti, sa fie supusa, docila, sa ceara mai putin, sa intre-n tipar ), ca-i un copil "greu de strunit"(am invatat ca un copil nu trebuie strunit, trebuie inteles si acceptat), ca fetita se simte neinteleasa ca si-a facut bagajul sa plece la bunici, ca a sunat la telefonul ala verde(deci a transmis problema ei pe toate caile), ca ati avut concedii de cosmar, ca desi aveti cum spui activitati fizice aproape epuizante, ea nu oboseste si cere, cere, cere... Cere ce nu primeste. Si nu-i vorba de vina, io n-am spus nicaieri vina, eu vorbesc de cauze si efecte.
Incercati s-o intrebati mai des , ce ti-ai dori acum, ce ti-ar placea sa facem impreuna(cu fiecare parinte sau cu amandoi). Sportul sa fie alegerea ei, nu a voastra pentru a o obosi, s-ar putea ca in timp sa va surprinda cu alte preferinte.
Alizee spune:
Citat: | ||||||
citat din mesajul lui Selene_Bunny
Buey, uneori citesc un mesaj si de 3 ori... N-am decat un user in lista de ignore, si ala nu esti tu... Numai ca io deja is etichetata intr-un anume mod... Edit: mai amuz cateva mesaje ma laudai ca am inceput sa fac schimbari, ca bravo, ca s-o tin tot asa. Amu' imi zici ca gasesc scuze ca sa nu fac nimic. Apoi ori e alba, ori e neagra. |
A te stropsi la cineva nu insemna ca il ignori, dimpotriva.
Te-am laudat, pana sa scrii ultimele mesaje.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
Selene_Bunny spune:
Citat: |
citat din mesajul lui allinta "" Iar azi-dimineata, pe la 9, experimentam un atac de panica. Habar n-am de ce."" Probabil te sperie ca ti-a crescut copilul si urmeaza o noua etapa pt tine + ca ai si fost criticata. Tu singura te expui, asa ca fa bine si pune in practica ce sfaturi ti se par potrivite. Fa ceva, nu mai sta si-ti plange de mila. allinta A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect. Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni. |
Am adormit greu si mi-a fost si rau. Dar a trecut.
Am zburat la treaba, ma poti lauda in continuare (e gluma, da? )
Blogul meu - de la noi, pentru ei!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
Martisoare de vanzare...
olympia spune:
Referitor la desenat, cu fii-miu desenam masinute, diferite marci, alea-l pasionau pe el si nu va ganditi ca ma pricepeam io la asta, sau mama saraca, faceam acolo o chestie pe patru roti, mai mare, mai mica, mai lunga sau mai turtita si ziceam "uite un Mercedes, uite un Fiat, uite o Dacia...". El nu se mai satura de astea. Facea si el tot felul de vehicule, unele Sf de-a dreptul, scoteau si flacari aveau rotile prinse ca de picioarele unui miriapod. Cu fii-mea am inceput "un cap, doi ochi", mai departe putea fi gurita sau botic, urechi mari, lungi sau turtite, blegi si iesea copil, catel, iepuras. La inceput cand facea ea, toti erau la orizontala, facea capul culcat si ochii unul deasupra celuilalt... mai tarziu papuselele aveau parul lung in sus asa ca un tort cu etaje. Am cutii intregi cu desenele lor.
Desenatul nu era asa o chestie calma , linistita ci una chiar fun, energica, cu pasteluri frecate nervos si apasat. De colorat in contur, nu i-am pus niciodata si la gradi au refuzat asta, n-au terminat niciodata o pagina asa.
CorinaDani spune:
oarecum off-topic: mereu m-am intrebat care este secretul care sta la baza comportamentului celor din jur; de ce sunt unii care abia se misca, in reluare, de unde si vorba'ceea "asta traieste 100 de ani", iar altii sunt la cealalta extrema, ca argintul viu, n-au stare, tot timpul tre' sa se miste, n-au astampar nici la masa, pe scaun, in pat ? exista vreo explicatie stiintifica, are legatura cu metabolismul, cu functionarea glandelor hormonale, cu grupa sangvina ? asa cum sunt copii "agitati" si copii linistiti, tot asa sunt si destui adulti, insa ei isi mai corecteaza comportamentul, se pot controla mai bine decat cei mici.
stie cineva sa ne explice de ce unii sunt atat de energici, iar altii molcomi ?
si on-topic : eu cred ca prea ati sarit pe selene, ca nu face aia, ca gaseste mereu scuze, samd. poate ca pe undeva e o farama de adevar, s-a obisnuit prea mult cu statul si lucrul de acasa, o cam sperie perspectiva de a se integra intr-un colectiv, de a avea un sef, un program, niste sarcini de serviciu, prefera sa fie "stapana absoluta" a micului ei univers de acasa. si peste toate astea, stiu/cred ca selene este un pic dezamagita si nemultumita si de ea ca persoana, a scris intr-un alt mesaj ca este grasa (selene, te rog sa nu te superi, ok? exprimarea asta m-a facut sa cred ca nu te iubesti prea mult, ca te supara faptul ca ai niste kg in plus). atacul de panica si cele 2-3 operatii de care a scris ca ar avea nevoie imi "spun" ca probabil sunt si niste probleme de sanatate la mijloc, pe care nu le poate trata acum sau in viitorul apropiat, deoarece nu are banii necesari.
puneti-va pentru o clipa in locul ei : lucreaza de acasa, nu prea are unde sa iasa sau cu cine sa socializeze, nu sta pe roze cu santatea, nu are o prietena careia sa i se poata destainui, basca vin soacra si cumnata s-o incarce cu problemele si lamentarile lor, mai face si socrul din cand in cand cate un "show", traieste intr-un oras in care nu-i place, tanjeste dupa locurile natale, apartamentul nu-l poate amenaja dupa bunul plac deoarece este inchiriat, se descurca foarte greu cu banii (un salariu si ce mai pica din traduceri), daria o solicita destul de mult, e dezamagita de experimentul ratat cu gradinita, etc.
acu' ziceti si voi, daca ati fi fost in locul selenei, cu atatia prieteni si cunostinte pe forum, n-ati fi incercat sa va varsati oful, sa cautati un sprijin, sfaturi, intelegere tot la cei de pe forum, daca in viata reala nu ati fi avut pe cine sa va bazati ? pentru ca selene nu-si poate "varsa" ofurile si deschide sufletul in fata celor apropiati, pe de o parte sa nu fie judecata, pe de alta parte stie/crede ca nu are rost si nu o poate ajuta nimeni.
selene, intereseaza-te daca aveti in oras o institutie care organizeaza diverse cursuri si activitati pentru copilasi, pentru toate varstele. la noi in ploiesti exista "palatul copiilor" (fosta casa a pionierilor), unde se organizeaza tot felul de chestii pentru copilasi, un curs de dans e relativ ieftin, poate se ofera soacra ta sa va ajute cu plata unor cursuri pentru daria. poate in cazul dariei ar merge mai bine artele martiale (aikido, judo, karate), pentru ca i-ar consuma energia si ar invata-o sa fie putin mai ascultatoare, mai organizata.
iar dariei nu-i mai "permite" sa inceapa n activitati fara sa termine nici-una, foloseste metoda oferirii de variante sau negociaza un pic cu ea "ok, ai vrut sa te uiti la desene, acum vrei sa pictezi, atunci te rog inchide tu televizorul, sa nu consumam curent degeaba".
acu' nu stiu daca am eu noroc de un copil intelegator sau am fost eu mai ferma in educatia ei, insa copila mea nu a scris niciodata pe pereti, parchet, usa sau alte suprafete din casa, nu mi-a cotrobait prin sertare sau dulapuri - i-am aratat eu ce este acolo, explicandu-i ca acele "chestii" nu sunt pentru joaca, ca sunt ale lui mami si tati si ca avem nevoie de ele in diverse scopuri. cand am observat ca ar avea tendinta spre asa ceva, pur si simplu i-am ascuns o perioada cariocile, i-am lasat doar creioanele cerate, care nu prea scriu, iar creioanelor colorate nu le-am mai ascutit varful cand s-au rupt, spuneam ca nu avem ascutitoare. tot timpul i-am explicat de ce nu are voie sa faca una sau alta, cu argumente si exemple pe intelesul ei, chiar daca uneori fabulam. cand explicatiile nu aveau efect, foloseam metoda deturnarii atentiei spre alte activitati sau negociam cu ea sa renunte in schimbul unei mici recompense. singurele concesii pe care i le-am facut a fost s-o las sa lipeasca niste abtipilduri pe geamul usii de la sufragerie (cel spre balcon)si un poster mic cu chowder pe usa sufrageriei. in rest, a desenat, colorat, lipit la masuta ei, cu plastilina tot acolo se joaca. iar de cand e la gradi a devenit mult mai ordonata, strange jucariile in urma ei de cele mai multe ori, a invatat sa-si impacheteze hainutele.
anca_a spune:
Citat: |
Iar azi-dimineata, pe la 9, experimentam un atac de panica. Habar n-am de ce. |
Selene, daca n-a fost o figura de stil, da-mi voie sa-ti spun ca NU E OK sa ai atacuri de panica si ca ele nu vor disparea de la sine. Stiu ca o sa raspunzi ca nu poti merge la terapie pentru ca n-ai bani, n-ai timp, n-ai disponibilitate, n-ai un terapeut renumit samd.
Copiii sunt oglinda noastra, asa ca eu ma intreb...cum sa fie copilul linistit cand tu esti atat de ravasita?
Alizee spune:
Eu m-am pus putin in pielea lui Selene; de aceea i-am raspuns de ce cred ca este posibil sa fi avut acel atac de panica.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
Alizee spune:
Corina, cand ii gasesti atatea scuze Selenei pt atatea nemultumiri, te-ai gandit ca poate alte femei sunt si mai nemultumite, numai ca reusesc sa gaseasca o cale de a merge mai departe si de a spera in mai bine, fara sa se vaicareasca continuu de lumea inconjuratoare ?
Nu conteaza ce ti se intampla, ci cum reactionezi la ceea ce ti se intampla.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
flaviutza spune:
Citat: |
citat din mesajul lui olympia Flaviuta, io am doi copii atomici, acum mari, primul a fost atat de atomic incat abia dupa 7 ani l-am facut pe al doilea si am facut la randul meu o carca de greseli, nu vorbesc din carti sau din perspectiva unui parinte fara provocari. Cand am zis ca nu-i o solutie atitudinea voastra, m-am referit la un tot, la un mod de a privi relatia parinte-copil. Tu ai scris ca ai ales sportul "ca s-o puna cu botul pe labe" (adica s-o linistiti, sa fie supusa, docila, sa ceara mai putin, sa intre-n tipar ), ca-i un copil "greu de strunit"(am invatat ca un copil nu trebuie strunit, trebuie inteles si acceptat), ca fetita se simte neinteleasa ca si-a facut bagajul sa plece la bunici, ca a sunat la telefonul ala verde(deci a transmis problema ei pe toate caile), ca ati avut concedii de cosmar, ca desi aveti cum spui activitati fizice aproape epuizante, ea nu oboseste si cere, cere, cere... Cere ce nu primeste. Si nu-i vorba de vina, io n-am spus nicaieri vina, eu vorbesc de cauze si efecte. Incercati s-o intrebati mai des , ce ti-ai dori acum, ce ti-ar placea sa facem impreuna(cu fiecare parinte sau cu amandoi). Sportul sa fie alegerea ei, nu a voastra pentru a o obosi, s-ar putea ca in timp sa va surprinda cu alte preferinte. Pene colorate... cate putin din toate! album gradina |
Netul bata-l vina, exprimarile mele sa zicem c-or lasa de dorit, botul pe labe, metaforic vorbind, inseamna sa-si consume energia. in nici un caz nu inseamna " sa o obosesc sa scap de ea" .Asta sunt deductii in ideea dorita de tine, din cele cateva randuri expuse.
Da, a sunat la nr ala verde, la 5 ani minunea, cand il tot afisau astia pe la tv, sa spuna ca parintii o "babuzeaza".din cate retin nemultumirea era ca nu i se cumpara dulciuri suficiente, era in perioada cand pusesem stop dulciurilor, doar cu portia , din cauza de agitatie si tendinta de a lua in greutate.
Acum o sa spui ca nenorocim copilul si-l privam de dulciuri,daca vrei neaparat sa mergi pe panta asta.
Uite, in mare daca ai intreba-o asta e marea ei durere,ca nu i se da sa manance ce si cat vrea si mai ales nu primeste cati bani doreste pentru dulciuri.
N-oi fi eu parinte perfect, sunt constienta ca fac ca orice om greseli, dar nu in sensul asta indicat si gasit cu orice pret,al neatentiei/timpului putin acordat copilului.
Da, ar sta toata ziua pe teren la tenis si alpinism. la doi ani jumate a facut prima varful Papusa urcat pe piciorusele ei, cap coada.
Daca s-ar putea , ar face doar tenis, matematica, s-ar catara si ar manca de-ar stinge fast food, pizza si dulciuri.La tenis o duc sambata la 11 si cu chiu cu vai se lasa dusa dupa-amiaza. Servciul imi permite sa am acces in week -end. la sala de sport a unei scoli, sunt doar cativa copii cu un antrenor, fac tenis de camp, intensiv.
Ceeea ce am incercat eu sa spun e ca am un copil voluntar, zapacit care imi spune si repeta de multe ori ca ea e adult, se considera egala noastra si isi sustine cu tarie punctul de vedere, nu se lasa cu una cu doua condusa in vreo directie.Chiar ma amuz gandindu-ma cat de traumatizant ai expus tu copilul care , amaratul si-a strigat problema pe toate caile pana si-a pus hainele-n bagaj si-a plecat la bunici. cand de fapt zapacita neamului (ia-o ca pe un alint,te rog, asa ne exprimam noi, oltenii) numai traumatizata nu e, bagajul ca pleaca la bunici si l-a facut nu odata, de mai multe ori, cand nu-i convine ceva ii si suna sa le spuna "ce i-au mai facut parintii astia doi" .Dar de aia exista bunici, sa faca toate mofturile nepotilor si ma bucur nespus pentru asta.
Noi ne distram sincer pe tema zapacelilor si atitudinii ei asa ,mai din topor. Singura meteahna pe care i-o gasesc e ca are prea multa incredere in fortele proprii, e prea stapana pe sine.
Uite iti mai spun una si ma duc, ca putem discuta la infinit, tot ce vrei tu vei vedea.
Pleca de multe ori de langa noi.Dar rau de tot.Avea mania sa rada si s-o zbugheasca de langa tine, asa, in ingramadeala de cele mai multe ori, sa alerge in spatii libere. Si o tot facea de-un Craciun,cred ca avea 5 ani jumate,cam asa, pe centru .si noi, doua femei eu si maica-mea cu ochii pe ea.Pana cand m-am enervat si ne-am ascuns si-am lasat-o,tot asa , s-o pun cu botul pe labe, s-o satur de strengarii. Si ne prapadeam de ras, a vazut ca e singura, ne-a cautat oleaca, dupa care a plecat hotarata si bodoganind spre casa maica-mii vreo 300 m distanta de locul cu pricina. A intrat trantind usa in curte si-a inceput, o auzeam de afara, noi in urma ei, explicandu-i lu ' tataie "Bai tataie, intelege ,doua femei ma, ma pierdura , n-au fost in stare sa aiba grija de un copil de 5 ani,veni singura acasa,vai de capul meu " .Acum poftim, motiv de oripilare. Am acasa o agitata, voluntara si pusa pe sotii, cam in genul lui Nica lu'Stefan a Petrii.Acum sunt 3 fetite la mine in casa, tot in stilul ei, si-au intins salteaua gonflabila in holul lug si gol , de vreo 20 mp si se cred la olimpiada de gimnastica .alearga din usa si fac tumbe pe saltea.O singura completare si ma duc, ca oricat incerc eu sa explic, tu tot ce vrei sa vezi vei vedea. Atat timp cat copilul meu rade mereu, din orice, oricand si are un ras din ala zgomotos si sanatos , eu una zic ca-i merge al naibii de bine.asta am avut-o intotdeauna ca etalon.
Si normal c-o intrebi ce vrea sa faca, orice parinte cred ca face asta de cel putin de doua -trei ori pe zi, si eu si altii si Selenne...o spun si am spus-o si la alte subiecte. Ori a mea e mai greu de modelat,poftim, alta exprimare, ori eu nu inteleg cum naiba poti OBLIGA un copil sa faca ceva, orice. a mea cand nu vrea sa faca una sau alta nu face, punct.n-ai ce sa-i faci.
cipcipcip spune:
CorinaDani, eu stiu ca nivelul de energie este innascut. Am inteles ca ne nastem cu un anumit temperament (sangvinic, coleric, flegmatic melancolic) care nu se schimba de-a lungul vietii, cel mult sufera mici modificari. Eu am 2 copii, fetita cu temperament tipic sangvinic, adica f energica, sociala, iar baietelul flegmatic cred eu, in orice caz mult mai asezat si linistit.