Ghiocei de Martie-Aprilie 2009***405***

bebe_shtrumf spune:

LA MULTI ANI, GHIOCELULE!

www.facebook.com/photo.php?fbid=181191671934547&set=a.181191651934549.54398.100001311452589&type=1&theater" target="_blank">Ariana-25.02.2009

anca_nicolae spune:

Ina

eu cred ca problema cu mancatul prea aiurea si prea mult fatza de firea ta de altadata, si aparenta pierdere de vointa sunt cauzate NU de un dezechilibru chimic ci de DEPRESIE. O depresie neexprimata f vizibil, prin lacrimi, nuuu, ci o depresie tacuta, traita doar in tine, legata de timp petrecut PREA MULT in casa [si pt ca ian nu vrea afara...], legata de lipsa de orizonturi inspirative si in acelasi timp viabile, legate de anumite diferente intre tine si Jambo [diferenta care nu au legatura cu iubirea, cum ar fi chestia cu CREZUTUL in religie etc].

Posibile solutii:

1. Sa accepti in sinea ta ca nu esti anormala/bolnava/dezechilibrata, si ca orice om NORMAL are perioade de ingrasare.

2. Sa zici gata, m-am "rasfatat" suficient cu aceasta perioada grasuta si "fara limitate", hai sa incep o perioada noua, si anume o perioada ORGANIZATA: cumperi STRICT ce vrei sa mananci, nu te servesti direct din tava/oala/castron [ca mine, offff], iesi afara zilnic, mergi pe jos mai mult, ideal si sport [dar nu mandatory!!! revin mai jos de ce].

3. Sa iti pui in minte ca, de cate ori simti si stii [ca de fapt tu mereu stii] ca poftesti peste "limita ok", sa te gandesti INSTANT la cat de fericita si ELIBERATA te vei simti cand vei incepe sa slabesti, si atunci, vizualizarea fericirii "de atunci" va contrabalansa pofta "de acum"

4. Sa nu te oftici cat de misto arata alte tipe, mai rau te adancesti in depresie si butoiul cu mancare. Sa iti zici: fiecare are ritmul si perioadele lui, mie abia ACUM mi-a venit ceasul sa imi reorganizez gandurile si viata.

Si eu am fost ca tine vreo 2 luni, de vreo cateva zile am inceput sa-mi revin [vorba bancului, sa vad un pic cu dreptul; il stiti parca :)))]

De ce cred eu ca nu este mandatory sportul, pentru scopul SLABIRE?
Pentru ca, el ar trebui sa fie doar un mod PLACUT de viata a la long, nu strict pe 1 luna 2.


Iti tin pumnii,

Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

bebe_shtrumf spune:

DECI FETELOR OFERITI MARTISOARE?
intre colege sau si al familie? sau dau numai barbatii?
Ina tu esti singura care aud ca ofera fetele martisoare pt baieti.
mie personal imi plac alea care simbolizeaza primavara, gen : cosar, ghiocel, si cele de copii cu personaje din desene; insa nu suport pestii sau alte oratanii care n-au nici in clin sau maneca cu primavara.
Apropo, vin Mucenicii si mancam Macinici
Anaan-sigur n-ai mancta papara?
pa pa.
ps.s.: joi merg la control dupa "peripetie"

www.facebook.com/photo.php?fbid=181191671934547&set=a.181191651934549.54398.100001311452589&type=1&theater" target="_blank">Ariana-25.02.2009

Ilinca_M. spune:

Tufete, multumesc de urarile de sanatate pentru Phiphi. Io i le transmit, da' va zic ca ea oricum e in forma maxima, in afara de stralucirea cate unui muc nu se vede nimic pe ea:)) Inainte de somnul de pranz a avut 37.5 rectal. Io de cand e mai maricica nu consider ca e febra decat de la 38 in sus (masurat rectal, cum spuneam). Pana n-are 38 nu-i dau nimic nimicutza. Acum a tras niste picturi si a aruncat vreo 8 carti dupa canapea. Sa nu uit sa le scot candva de acolo:)))
Io ce-mi amintesc din copilarie stiu ca aveam un simt foarte clar al pericolului, fara sa fi fost speriata/ batuta mult la cap etc. Adica daca mi s-a zis ca nu-i voie sa umblu la aragaz, apoi nu m-am apropiat de el. Tin minte clar ca prima data am aprins aragazul la 14 ani, sub atenta supraveghere a maica-mii, ca aveam emotii:))
Sa va zic nazbatia unei colege de clasa, poate am mai zis-o aici. Fatuca, in clasa I, convinsa de povestea covorului fermecat, a luat o carpeta si s-a aruncat cu ea de la etajul 3, tufete. La 7 ani!!! Norocul a facut sa treaca pe acolo un tip, ofiter in armata, care a vazut miscarea...si a prins-o!! Au vuit ziarele locale de patriotismul armatei socialiste, va dati seama:). Si fatuca se simtea o eroina in timp ce io acasa bulbucam ochii si ziceam:"mami, dar cum poate fi asa de proasta?!!"
Io asta as vrea mult sa aiba si Phiphi: simtul pericolului. Mi-e asa de frica de geamuri ca de cand a zis Andiaroro numai geamuri ca ale ei visez!! Mi-e frica de accidentele din infantilism, neatentie, inconstienta varstei Gata, nu vreau sa ma mai gandesc la asa ceva!:((

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

inapreda spune:

Daca Ian ar fi fetita, am face impreuna martzishoare pentru tatic si bunici; as face, de fapt, felicitari, ajutindu-ne de culori si, de ex, o gragaritza sau inimioara autocolanta, la care as atasha un snuruletz.

O sa-i iau si eu dnei R. un martzishor pentru ca ea nu-i de pa la noi si, vreau sa o tratez dupa traditia ei. O sa-i fac cu Ian o felicitare si o sa-i cumpar...un pachet de tigari As putea sa-i iau altceva, ciorapi sau o crema dar stiu ca de tigari se bucura. Astept rosiile.

inapreda spune:

Nicolaievska, multumesc pentru opinie.
Cum de te-a "izbit" o asemenea idee? Banuiesc ca anumite postari ale mele au facut sa se aprinda vreun beculetz in mintea ta care ti-a aratat ca ceva nu se invirte...rotund.

Ciudat e ca, la un moment dat, AM CREZUT ca ma pashte un pui de depresie -vedeam cam...intunecat totul- dar mi se pare ca am depasit acel moment.

Statul in casa si prea multul timp liber (care, de fapt, nu e deloc liber!) da, pot deveni datatoare de oarishce frustrari. Nu stiu daca frustrarile duc la depresie.
Si nu stiu daca depresia dispare cind dispar frustrarile.

pisigri spune:

Am citit prea multe deodata si m-am zapacit...

Martisoare:da, o sa dau "bratari" - martisor.

Inapreda, ca pe tine te-am citit si la tine mi-a ramas gindul. Mie mi se pare ca esti cam in punctul in care am zabovit eu...doi ani? daca nu mai mult.
Asta cu mincatul ti se trage de la lipsa de motivatie, zic eu. Asa am patit si eu. Ca lipsa asta de motivatie o fi depresie, cum zice Anca, o fi auto-devalorizare (adica te subevaluezi, ca sa fiu sigura ca nu spun altceva decit vreau...), ca o fi ...dezamagire, lehamite, ca o fi toate la un loc si toate-s de fapt atribute ale depresiei, habar nu am. Mie mi se pare de mult timp ca te...zbati acolo unde esti, esti nemultumita in orasul ala, vrei mai mult, mai stralucitor, mai...
Cred ca multe - pentru starea ta de spirit - se vor schimba in bine cind il vei duce pe Ian la gradinita. Bine, asta dupa primele doua saptamini in care te vei simti o mama denaturata sau ceva :)))).
Stai prea mult "inchisa in casa", numai cu Ian, chiar daca teoretic iesiti mai mult - cred - decit alte cupluri de aici de la Club. Dar si iesirile sunt meereu cu aceiasi oameni, mereu in acelasi decor.
Te inteleg perfect.
Habar nu am cum sa iesi din starea asta, e nevoie de un declic. Cel putin la mine asa a fost. Spun cu mina pe inima ca am un cu totul alt tonus, alta ambitie, alta determinare, fac mai multe decit faceam inainte, cu mai multa placere. Din pacate declicul meu s-a produs la macar 2 ani de cind eram asa...mofluza;orice alte incercari de a ma mobiliza am facut, nu au avut succes. Dietele mele au tinut cite 3-4 zile fiecare.

Cu dieta merge bine, zic eu, maninc cit mai putin si cit mai disociat, beau cit mai multe lichide, nu maninc deloc dulciuri sau fainoase, maninc prune uscate pentru purgatie... mi-am luat blugi mai strimti decit cei pe care ii purtam (nu stiu sa spun marimi, in SH-uri oricum nu te intreaba nimeni :))), deci e de bine. In nr de kg nu stiu sa spun, ca dimineata uit sa ma urc pe cintar cit sint dezbracata, iar seara nu ma urc ca ma dezbrac (destul) dupa ce beau ceaiuri si ma gindesc ca oricum indicatiile nu-s corecte :)))



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Anaan spune:

Referitor la dieta: eu sunt in acelasi stadiu cu Ina, imi vine sa mananc numai prostii si-mi lipseste total vointa. La mine o solutie stiu ca ar fi sa ies din rutina zilnica, insa deocamdata nu-mi permit asta. Mi-am propus sa merg la sala, dar n-am timp; am vrut sa-mi iau banda de alergat, dar a trebuit sa dam banii pentru aia pentru altceva si uite asa...si parca nu mai reusesc sa ma motivez. Gina si eu vreau dieta ce ti-a dat-o nutritionistul, Doamne da sa ma inspire!

Anaan spune:

"Requiem for a Dream" l-am vazut acum cativa ani buni, mi-a placut mult, dar nu l-as mai revedea...prea trist.

anca_nicolae spune:

Ina

uite, acum am citit, pisigri a adaugat foarte bine exemplul ei. Eu, cand am scris depresie, nu m-am referit la cea "standard", cand femeia sta in vreun sanatoriu, ci la o depresie "dusa in surdina, pe picioare", cam in stilul celei povestite de Andreea Marin la tv.

Iar pt mine, lipsa motivatiei [cum spune pisigri] inseamna un inceput de depresie.

Si eu cred ca ducandu-l pe Ian la gradi te vei putea organiza mai eficient si mai ales, mai variat.

Eu am mai scris aici despre ideea asta [acum 2 ani, cand toate eram in CIC] ca, oricat de mult ne iubim copiii, pt foarte putini oameni statul cu copilul este suficient [ca implnire interioara].

Acum, sa iti raspund "de unde m-a izbit ideea de mai sus".

Paranteza: As vrea sa preiei explicatia mea doar ca pe un ajutor, nicidecum ca o taxare/caracterizare [ti-am zis, si eu am fost ca tine, si sometimes, revin :(..., dar apoi imi revin din "revenire" ].

Majoritatea postarilor tale [PRIMELE din fiecare zi in care ne scrii] pomenesc o stare de nimic/oboseala neexplicata medical/lene/lipsa de chef etc. Am subliniat PRIMELE, pentru ca, pe parcursul zilei, te prinzi in iuresul general al forumul si te ANIMI, si miezul postarilor tale devine suculent. Adica, iti trebuie un foarte mic "CE" ca sa te animi, doar ca acest CE nu reusesti, INCA, sa-l gasesti.

Eu, de bine de rau, cum zice romanul, merg la serv, unde, indiferent cat de abatuta/plicitisita/blazata etc plec de acasa [ca ti-am zis, mai am si eu zile din astea, si am vazut ca si simpli, o fi de la zodie ] cand ajung la serv, e ALTA lume, alte preocupari, alte ganduri, si chiar gasesc si momente de placere/bucurie.

Pentru mine, de cand sunt mica, orice zi in care nu am iesit din casa este un semnal de alarma.

Mai mult, pana in 2010 inclusiv, timp de 16 ani, nu mi-am luat niciodata concediu pt a ma odihni acasa [ff multi colegi fac, culmea, cei tineri, cica abia ateapta sa doaaaarma]. Toata perioada am avut-o planificata sa plec undeva. Exceptie a fost 2011, cand, in decembrie, trebuia sa imi iau CO, si, pt ca nu am stat bine cu banii, am stat acasa, in Bucuresti. Ca sa nu consider acel CO TIMP PIERDUT [cum ma stiam ca asa voi gandi], mi-am impus ca, daca tot stau in Bucuresti, macar sa ma relaxez "activ", asa ca am hoinarit. Dar nu am stat prea mult acasa, v-a zis, nici curatenie generala nu am facut, ci strict in ritmul usual.



Edit: vesnica mea probema cu subliniatul :)))

Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori