Idei pentru a invata copiii sa se protejeze!

Ma refer la copiii de 3-4ani care sunt foarte prietenosi cu oricine, varsta la care nu sunt foarte receptivi la sfaturile parintilor care reusesc uneori doar sa isi sperie copiii!
Eu sunt unul din acestia si cred ca nu am ales metoda cea mai buna, asa ca va intreb pe voi cum ati reusit sa le insusiti copiilor vostri acea reticenta fata de straini si dorinta de a actiona in cazul unor abuzuri din partea altor copii sau adulti?

anya spune:

In Romania inca nu a aparut fobia de straini in modul in care e in state si chiar in Europa vestica. Copiii sunt invatati de dea "Buna ziua" persoanelor intalnite in scara blocului, la tara copiii de 3-4 ani deja se joaca nesupravegheati de parinti pe ulita si prin ograzi. In Bucuresti sau in alte orase mari nu merg singuri la gradinita, dar deja de la 6-7 ani cunosc copii care se descurca singuri.
Cand spui "abuzuri din partea unor copii sau adulti" la ce te referi?

vdrag spune:

Stiu ca in general in State si Europa vestica este mai pronuntata fobia cu strainii, dar tin minte ca si parintii mei cand eram mica m-au atentionat in legatura cu strainii, despre ce ar fi trebuit sa fac sau sa nu fac in anumite situatii. Deci si in Romania au existat si cred ca mai exista parinti care incearca sa-si educe copii astfel incat sa se poata proteja sau apara. Eu nu vorbeam de situatiile in care copii locuiesc la tara, ci de cei care locuiesc in orase mari, copii care merg in locuri aglomerate, la gradinite unde nu cred ca sunt intotdeuna foarte bine supravegheati si cade in sarcina parintilor ca sa le dezvolte copiilor reactia de autoaparare cand ceva nu este in regula si parintii nu sunt cu ei. Cand am scris abuzuri din partea unor copii sau adulti, m-am referit in mare parte la situatiile cand copii sunt loviti sau sicanati.

michelle-usa spune:

la varsta de 3-4 ani nu cred ca se poate asa ceva...
parintii treb sa fie cei care ii protejeaza NON STOP.
de aceea e sarcina parintilor sa gaseasca, camin, bona de incredere .
stat de vb cu copilasi zilnic sa spuna cum a fost ziua, ce au facut...,atentie la schimbari de comportament.

cam de pe la 6 ani cred ca inteleg sa se fereasca de straini, bomboane, catzei pierduti...dar un adult de incredere treb sa fie mereu cu ei.

michelle

emanouela spune:

anya...in Belgia de ex, lumea te saluta pe strada, te cunosc nu te cunosc, copii idem, copii prietenosi si nefricosi...si vb de oras, capitala Europei, nu de sat si e prima gata cand aud de fobia din vest...mai degraba noi romanii speriem copii cu bau bau, cu nenea rau, cu tiganii, etc.
da, la varsta asta noi suntem cei care tre sa ii protejam 100% si sa le explicam fara a incerca sa bagam frica in ei sau sa le dezvoltam fobii, ca nu toti oamenii sunt buni si ca exista si pericole.

BlackCat4evR spune:

Parerea mea este ca toata aceasta dilema este cauzata strict de lipsa de timp a parintilor.

Ce vreau sa spun? Pai din lipsa de timp ni se pare ca ne protejam copilul daca il invatam ca atunci cand nu suntem langa el sa NU vorbeasca cu necunoscuti, sa nu socializeze cu alti copii, sa nu faca una sau ailalta.

Lasand la o parte toate scenariile apocaliptice pe care i le bagam in cap pentru a atinge acest scop, cum il pregatim pentru viata in societate? Nu il invatam decat ca e rau in lume, si ca cel mai bine si mai sigur si mai caldutz este sa se IZOLEZE! Si ne mai miram de efecte!

Si de ce facem asta? Statisticile au aratat clar ca cei care abuzeaza de copii sunt in proportie de 80-90% membri ai familiei sau ai cercului intim al copilului! Persoane fata de care nici nu ne-ar trece prin cap sa cultivam reticenta copilului! Ba din contra!

Mai putin de unul din 1.000.000,00 de copii are sanse sa intalneasca un abuzator complet necunoscut!

Deci, mie mi se pare ca prezenta parintelui (sau a unui inlocuitor bine ales) ar putea oferi copilului exemple clare despre rezolvarea conflictelor si despre atitudinea pe care trebuie s-o adopte in cazul contactului cu persoane necunoscute! Vazandu-ne pe noi gestionand astfel de situatii, va invata la randul lui sa reactioneze. Fiind langa el, ii putem oferi ocazia sa socializeze, sa capete incredere in lume si in fortele proprii, si va invata independenta, dar independenta adevarata, nu auto-izolarea cauzata de angoase gen bau-bau, omu' negru, sau femeia verde!

Alizee spune:

Oricat l-ai invata pe copilul de aceasta varsta ca nu e bine sa vorbeasca cu strainii, el tot o va face, daca strainul este simpatic.
Singurul mod de a-l proteja este de a-l supraveghea continuu cand sunteti in afara casei sau a gradinitei.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

anya spune:

Copiii de 3-4 ani nu merg singuri pe strada, nu stau singuri acasa - ca sa deschida usa strainilor, nu sunt singuri la gradinita. Pentru ei alegem noi mediul cel mai safe. Putem doar sa-i "descoasem" si sa vedem cum a fost. La gradinita copiii se mai pot impinge, certa pe jucarii - sunt situatii normale, nu agresiuni. Educatoarele ii invata sa mearga la ele sa solicite sprijin. Dupa ce incep scoala daca se duc pt situatii de genul asta sunt cosiderati paraciosi. Ar trebui sa fie un echilibru . Situatiile sunt diverse si ei vor experimenta ambele variante iar in final vor alege.
Exemplu: ieri, fiul meu de gradinita (6 ani) imi arata o intepatura in palma si imi spune ca l-a impins un copil la gradinita atat de tare incat s-a intepat in creion. L-am intrebat - cine si nu a vrut sa-mi spuna. L-am intrebat daca i-a spus educatoarei si mi-a zis "Nu-ti spun." De aici am dedus ca nu a facut asa. Am insitat si mi-a zis ca l-a impins si el, mai tare. I-am zis ca nu e bine, copilul respectiv putea sa se loveasca tare...Mi-a replicat ca bunicul a zis ca a facut foarte bine. Uite! Sa mai fac educatie!

Simonix spune:

Nu stiu cum este cu fobia de oameni in Vest dar in Belgia mi se pare ca oamenii pe strada sunt mult mai prietenosi decat in RO. Se saluta mai mult, iti dau cu placere indicatii pretioase despre drum etc Iar baietelul meu saluta pana si cainii si copacii. Asta pentru ca asa a vazut mereu in jurul lui.

Insa sunt de acord ca de mici trebuie sa stie cand sa fie mai retzinuti, sa fie atentionati. Inca nu am avansat enorm, pentru ca este mai mereu cu noi, dar evident ca merge la scoala, uneori se duc in excursii si noi nu suntem cu el. Asa ca deocamdata am acoperit situatii cand este la scoala. Eu de exemplu am facut asa:

- numai mami si tati au voie sa il pupe pe guritza, in rest pe obrajiori sau pe frunte
- nimeni nu are voie sa puna mana la putzica sau fund - exceptand madama de la scoala care il mai sterge la funduletz (din fericire in curand va fi destul de autonom si o rezolvam si pe asta)
- nimeni nu are voie sa il atinga la gat (!!! aici insist pentru ca sunt speriata de anumite jocuri sau accidente de care am tot auzit). De exemplu iarna i-am dat fular la scoala si intr-o zi mi-a zis ca l-a durut tare cand madam i-a pus fularul - i-am explicat ca este destul de mare sa ii spuna pe loc madamei ca il doare si sa nu il stranga asa tare; I-am zis ca este periculos sa il stranga prea tare, ca nu mai poate respira - stie bine ce inseamna.
- in masini, intotdeauna cu centura (mai merg si cu autocarele)
- tot timpul sa se indrepte spre Madama de la scoala daca are conflicte, probleme, suparari, ea este cea care trebuie sa aiba grija de ei acolo deci sa nu ezite sa se duca la ea.

Avand in vedere ca creste si incet incet se va desprinde de noi, va trebui sa acoperim si alte situatii:
- trebuie sa aiba grija sa nu se piarda de mami si tati cand mergem in oras sau la supermarket. Inca nu am dezvoltat asa mult pentru ca este mic si stam cu ochii pe el, dar este urmatoarea etapa - va trebui sa il invatam ce sa faca daca se pierde, sa nu plece cu strainii, in fine, trebuie sa ma gandesc cum sa abordez problema.

va urma chestia cu acceptatul de lucruri de la straini, mancare sau altee. Apoi banuiesc ca ne vom indrepta catre anturaj, prietenii de la scoala si nu numai. Dar toate pe rand :) La 3-4 ani mi se par importante regulile referitoare la integritatea lui corporala: nimeni nu te atinge, nu te strange de gat, nu te pupa pe gura. dar nu trebuie nici insistat si nici speriat, eu NICIODATA nu l-am amenintat ca x ii face rau, ca vine omul negru si nu stiu ce face Eu cu el vorbesc ca si cu un om mare, ii explic, de cate ori este nevoie.

Simona, mami de Robert si nu numai... S-a dat comanda si de un carucior ROZ (9+)

Cum a venit Robertzel in viata noastra

Poze cu noi toti

vdrag spune:

In Belgia intr-adevar oamenii sunt mai prietenosi si se saluta mai mult mai alesc cand locuiesti ca noi, intr-un orasel mai mic. De lipsa de timp nu poate fi vorba, caci stau acasa si o supraveghez continuu lasandu-i posibilitatea sa fie si independenta. Dar ce pot face in privinta scolii(caci asa este sistemul aici in partea flamanda, sistem pe care il consider total nepotrivit pentru un copil de 3ani!),caci am ales varianta cea mai safe desi unica de care dispunem si pot spune ca de la inceputul scolii, am urmarit programul copiilor si am observat ca au perioade scurte de timp in pauza de pranz in care nu sunt supravegheati, poarta de la intrare in scoala fiind deschisa, ceea ce ma frapat si ma speriat oarecum, gandindu-ma la securitatea fiicei mele si de aici si dorinta de a gasi o modalitate de a-i insusi unele notiune prin care sa fie mai retinuta. Nu mai vorbesc de problemele legate de sicanarea cu rea vointa dintre copii, aceasta intamplandu-se de la varste mici pana la adolescenti, problema care este destul de evidenta. Stiu ca in Romania nu este vorba de asa ceva, dar totusi copii trebuiesc atentionati si invatati ce sa faca in anumite situatii!

Simonix spune:

Dai, ai dreptate cu poarta deschisa - la noi, din fericire, nu e cazul, dar stiu multe scoli unde copiii sunt liberi ca pasarea cerului , la modul ca pot deschide poarta, sau cand pleaca parintii cu copiii lor sunt condusi si de alti copii care pot pleca bine merci daca doresc, nu le zice nimeni nimic. O alta problema ar fi ca in scolile respective, mai ales cele comunale, am vazut, poate intra oricine oriunde si oricand -- eu personal am haladuit pe holurile unei scoli cand voiam sa il inscriu pe Robert - nu am dat de nimeni pe acolo, am intrat ca in branza, cum se zice, nu gaseam pe nimeni sa imi zica si mie ce sa fac. Asta nu mi-a placut ...

Eu una am evitat scolile alea, la noi este videofon la intrare iar seara la iesire poarta este inchisa si are un sistem care impiedica piticii sa iasa. Si la noi sunt destul de bine supravegheati, avem madame foarte atente la ei si scoala e mica. In pauza ei ies, insa cu madamele, i-am vazut odata pe pitici cand m-am dus sa il iau pe robert mai devreme si erau madamele printre ei, tineau pe unii copii de mana, se fatzaiau si ele prin curte cu ei.

Asta nu inseamna ca nu se pot intampla diverse, mici accidente (chiar si noi am avut parte de impingaturi sau cazaturi) sau altele. Cu loviturile, astea nu le poti prevedea... Grija cea mare este sa nu care cumva sa plece sau, de ce nu, sa nu fie atras afara. Eu lui pitic i-am zis ca numai mami sau tati il pot lua de la scoala si ca nu are voie sa iasa singur pe poarta. Cu nimeni, cu nici un copil si cu nici un alt om mare. Acum, eu il stiu pe al meu destul de precaut, stiu insa ca sunt copii care nu asculta neaparat ce zic cei mari sau pur si simplu atentia le poate fi distrasa. Insa aici intervine si unitatea respectiva: treaba madamelor este sa ii supravegheze, sa aiba grija de ei ... De aceea imi place scoala noastra, unde zic eu ca li se ofera destula atentie, madamele ii cunosc pe toti pe nume, ne cunosc pe noi, parintii, ii pazesc , e scoala mai micutza.

Oricum, vorbitul mult si des cu piticii ramane de baza, eu cam repet ca o moara stricata una alta si ne iese, baga la tartacutza

Simona, mami de Robert si nu numai... S-a dat comanda si de un carucior ROZ (9+)

Cum a venit Robertzel in viata noastra

Poze cu noi toti