Pedepse gradinita
Raspunsuri - Pagina 8
Laura25 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Cristina_C Exemple de fapte grave la gradinita: un copil obisnuit sa arunce cu obiecte ia o piatra mai mare de afara si ii da cu ea in cap altuia. Sau un copil obisnuit sa impinga il imbranceste pe altul de undeva, de la inaltime. Altul, care nu a inteles ce periculoase sunt obiectele ascutite, ia un creion si scoate cuiva un ochi. Sau ii pune o punga in cap. Deci tot ce pune in pericol sanatatea sau chiar viata celorlalti. Nu trebuie sa fie Chucky sa faca lucrurile astea. Se pot intampla, pur si simplu, in joaca. |
Am subliniat cuvintele care mi-au atras atentia. Pai de ce sa fie obisnuit sa arunce sau sa impinga? Nu e normal sa fie corectat, ajutat sa inteleaga ca nu e ok si educat sa nu o faca (pt ca e constient, ca inteleg argumentele si se cenzureaza singur cand are porniri de astea) inca de la primele tentative, inainte de a deveni o obisnuinta?
Eu sunt de acord cu tine ca se pot intampla accidente pt ca de ex. in Romania este o singura educatoare la 25-30 de copii. Fizic, nu poti sa ii ceri sa fie atenta permanent, 100% la fiecare din copii.
Am marfa la bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
emanouela spune:
anya...tu cand gresesti iti ceri iertare fata de el? eu imi cer, ii spun scuze mama si acelasi lucru primesc, nefortat, si eu de la el sau altii, daca greseste fata de ei (bine, atat cat percepe el c-a gresit, sau cand ii zic ca nu e bine ce-a facut).
o amica de-a mea s-a confruntat cu aceeasi problema, baiatul de 9 ani, stia ca greseste dar nu-si cerea scuze, aceeasi problema a fost si la ea, nici ea nu-si cerea scuze fata de copil cand ii gresea, a inceput sa-si ceara scuze, ea ca mama, dupa care copilul a venit si el, nefortat, cu scuze.
buli spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anya Mi s-a intamplat sa-l gasesc dormind in fund cu capul pe perete...de atata gandire. |
imaginea asta e de rasu'-plansu'
eu nu cred ca parintele tb sa impinga pedeapsa pana la a obtine ceea ce a cerut el - in cazul tau 'cerutul iertarii".
cred ca trebuia sa stabiliti ca sta un nr de min daca voiai musai timeout si apoi sa discutati.
nici baiatul meu nu-si cerea iertare. a inceput sa fie foarte relaxat cu asta si sa inceapa sa se scuze indata ce am inceput eu sa ma scuz la el pt orice greseam (nervi, pedeapsa exagerata, vorbit pe ton manios etc).
chiar sunt curioasa cum se abordeaza "incapatanarea" in centrul Laurei, dar cred ca nici intr-un caz cu prelungirea la infinit a pedepsei. de fapt asta nu mai e nici pedeapsa, nici corectare de comportament, ci umilirea si aratarea puterii si "superioritatii" adultului.
Laura25 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui S_Elena Si, pe deasupra, bulinele pregatesc copilul pentru a intelege rostul calificativelor de mai tarziu. |
Calificativele de mai tarziu se dau pt cunostinte, nu pentru 'facut frumos'. Eu de ex. sunt de acord cu incurajare participarii copiilor la activitati prin oferirea de abtibilduri si bulinute celor care dau raspunsuri corecte. Nu e o recompensa materiala atat de importanta incat sa ii faca sa fie atenti si sa raspunda doar pt a obtine bulina, dar e ceva ce ii incanta si o vad ca pe un premiu pt cunostintele si activitatea lor.
Am marfa la bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
lulu77 spune:
Si la noi a functionat scuzele mele catre el, si apoi ale lui catre cei fata de care crede el ca a gresit au venit fara sa i se ceara acest lucru.
Am spus "crede el ca a gresit" ptr ca foloseste "scuze" ( niciodata "iarta-ma")si fata de noi, cei apropiati dar si fata de straini, copiii din parc, etc. fara sa ii cer sa zica, poate nici nu sunt in preajma lui cand foloseste cuvantul magic, dar el crede ca este necesar, si nu neaparat il asociaza cu o greseala.
De ex ieri, s-a urcat pe topogan, era si inca un baietel sus pe topogan, el s-a strecurat inaintea lui, fara sa il imbrancesca sau altceva, s-a pus pe topogan si tzusttt jos, si strica "scuzeee baietel ca ti-am luat randul!"
Uneori o face cand nici nu este necesar, uneori uita ca ar trebui sa o faca 
SOACRA MARE
Laura25 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui S_Elena Fiecare isi stie copiii cuminti de acasa, care fiind unul singur si sub supravegherea directa a mamei nu pot face multe nazbatii.Dar copiii reactioneaza altfel in colectivitate, si chiar copilul cuminte de acasa poate lovi alti copii in colectivitate. |
Copiii mei sunt mai cuminti la gradinita decat acasa (si nu cred ca sunt singurii asa). Singura data cand fata mea a lovit un copil educatoarea nu i-a dat bulina neagra si nici nu a pus-o la colt, ci a luat-o in brate, s-a dus cu ea intr-o parte, a asteptat-o sa se linisteasca din plans si a discutat cu ea pt a afla de ce a reactionat asa, i-a explicat ca chiar daca avea dreptate sa fie suparata, nu a fost ok cum a reactionat. Si asta a fost tot.
Alta educatoare (de la alta grupa, care a stat cu ei 2-3 ore intr-o zi) l-a pedepsit pe baiatul meu dandu-l afara din clasa pt greseala grava si persistenta ... de a rade. Si sa nu credeti cumva ca radea in mijlocul unei activtiati foarte serioase. ii pusese sa seuite la desene animate in timp ce doamna facea ceva. Plictisiti de desene si fara alta activitate, cativa baieti (printre care si al meu) au inceput sa spuna glume si sa rada. Greseala mare! De unde rezulta ca pedepsele de cele mai multe ori sunt aplicate pt ca sunt deranjati (adusi al limita cu nervii ) adultii, nu pt ca e vorba chiar de greseli grave si serioase. Pt ca daca e ceva grav si serios, primul lucru pe care trebuie sa il faca educatoarea/parintele/bunica... este sa discute cu copilul si sa afle cauza, sa ii explice unde si cum a gresit, sa il ajute sa inteleaga si sa se corecteze.
Povestea o mamica aici pe forum ca baietelul ei a facut ceva la gradinita si a fost pedepsit. Intrebat de mama ce s-a intamplat, pustiul a zis ca a fost pedepsit pentru ca a suparat-o pe doamna. Habar nu avea cu ce gresise de fapt si care era motivul real al pedepsei. El atat a retinut, ca s-a enervat si s-a suparat doamna si de asta a trebuit sa fie pedepsit. Deci domna s-a straduit "foarte tare" sa ii explice si el a inteles "foarte multe" din pedeapsa. Clar ca acea greseala o va repeta si nu pentru ca nu a fost pedeapsa destul de aspra, ci pentru ca doamna nu a fost in stare(nu a vrut, nu a stiut) sa ii explice de fapt ce a gresit si ce trebuie sa nu mai faca.
Am marfa la bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
Laura25 spune:
Si eu imi cer scuze de la ai mei si ii rog sa ma ierte cand gresesc fata de ei. O fac de cand erau mici ,mici si daca se intampla sa nu o fac, imi atrag ei atentia ca ar fi cazul sa imi cer scuze.
Am marfa la bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
Cristina_C spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Laura25
Am subliniat cuvintele care mi-au atras atentia. Pai de ce sa fie obisnuit sa arunce sau sa impinga? Nu e normal sa fie corectat, ajutat sa inteleaga ca nu e ok si educat sa nu o faca (pt ca e constient, ca inteleg argumentele si se cenzureaza singur cand are porniri de astea) inca de la primele tentative, inainte de a deveni o obisnuinta? Eu sunt de acord cu tine ca se pot intampla accidente pt ca de ex. in Romania este o singura educatoare la 25-30 de copii. Fizic, nu poti sa ii ceri sa fie atenta permanent, 100% la fiecare din copii. Am marfa la bazar umanitar DC Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005) Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi 'Cos what I feel is the only truth for me |
Ba da, educatoarea il descurajeaza constant, insa copilul poate continua pentru ca la el este o forma de joaca, nu neaparat agresiune. Poate face asa si cand nu este vazut. Daca mai face la fel si acasa, si in parc, a devenit obisnuinta. Sau, si mai rau, educatoarei sau parintilor li se poate parea inofensiv acest "impins" sau aruncat cu obiecte (greseala adultilor!)
Cand spuneam de piatra mai mare nu ma refeream la ditamai bolovanul (am vazut ca s-a inteles gresit la un moment dat) si am uitat sa clarific la timp.
Copilul meu este in clasa a III-a si, in pauza, unii colegi de clasa au prostul obicei de a se juca sarind in spatele celorlalti. Cum sunt 200 de copii odata in pauza, iti inchipui ca este imposibil sa fie supravegheati cum trebuie dar, fiind mai mari, se presupune ca sunt mai responsabili.
Acum ceva timp au mers cu clasa la inot, inotul face parte din ora de sport. Desi li s-au explicat regulile de la bazin, de exemplu ca nu au voie sa sara in apa de pe margine, un copil din clasa, obisnuit sa le sara altora in spate in pauza, pe uscat, a sarit de pe margine peste copilul meu care era in apa si, pentru cateva momente, l-a scufundat. Slava Domnului ca totul s-a terminat cu bine, dar copilul meu a luat cateva guri de apa si s-a speriat ingrozitor. Invatatoarea tocmai avea un moment de neatentie.
corap spune:
eu cred ca majoritatea copiilor sunt mai cuminti la gradinita decat acasa si de obicei "o iau razna" (o iau razna e o figura de stil) cand nu li se da (suficienta) atentie din partea personalului adult, cand nu au activitati de facut, cand educatorul este o prezenta fizica si doar atat. (de tipul mai uitati-va si voi la desene)
desigur ca copiii inteleg greseala. sunt copii, nu amibe.
e adevarat ca nu au intotdeauna reprezentarea exacta a urmarilor faptelor, dar asta e lipsa de experienta, nu lipsa constiintei. de-asta, sa nu explici si sa nu dai drept la aparare copilului e mai grav decat pedeapsa in sine. (pedeapsa care e o prostie totala si nu duce decat la frustrari imense si resentimente).
cat priveste scuzele - ele trebuie sa vina din inima. nu poti impune cuiva sa-si ceara scuze. scuzele-s, pana la urma, un cuvant. si n-au nicio valoare daca nu sunt spuse constient, cu recunoasterea greselii si, pe cat posibil, cu indreptarea consecintelor ei. unor copii le ia mult timp asta (lu' fi-mio i-a luat 3 luni sa ceara scuze de la mine intr-o chestiune minora - dar cand si-a cerut, a fost pentru ca a inteles si a vrut. si inseamna ca a rumegat 3 luni la episod si cand l-a inteles pe deplin a inteles si de ce e cazul sa-si ceara scuze. eu si uitasem, adica mi-a reamintit el: stii mami, vreau sa-ti cer scuze ca anul trecut...)
mie mi se pare totalmente diferit ceea ce spune LauraNicole de ceea ce sustine Elena.
LauraNicole spune:
Anya, avem si noi un astfel de baietel incapatanat in gradinita si nu numai ca nu-si cere iertare dar si obisnuia sa loveasca cu pumnii/picioarele si chiar sa ameninte cu "Te omor/ te urasc/ te fac bucati". Singura masura pe care TOATE am luat-o a fost sa-l tratam cu blandete, sa-i explicam calm si la nivelul lui(stat in genunchi daca e nevoie ca sa nu se uite de sus in jos la noi) ca daca loveste/ameninta/jigneste in curand toti prietenii lui nu vor mai dori sa-i stea in preajma si nu va mai avea cu cine sa se joace si nu va mai avea fun sa se joace de unul singur, ii explicam ca x/y/eu/ea/el e trist(nu suparat ci trist) pentru ca a fost ranit si ca nu-i place asta asa cum nici lui nu-i place sa fie ranit. De aceea, intotdeauna ne interesam de la ce a pornit "lupta". Si sa stii ca dintr-un baietel frustrat si violent chiar s-a sa zicem cumintit pentru ca a inceput sa inteleaga ce si cum greseste si ca violenta nu e o solutie. Si intotdeauna ne cerem si noi iertare cand gresim.
Si, Elena, ce am scris eu este foarte diferit de ce ai scris tu pentru ca de fapt chiar mesajele tale m-au facut sa raspund ca din punctul de vedere al unui profesionist(adica a cuiva care lucreaza cu copii) dar si a unei mame. Noi nu punem copilul la colt, izolat sau pedepsit cu mai stiu eu ce, noi explicam copilului ca trebuie sa stea intre 3-5 minute(nu mai mult) in thinking time pentru a se gandi la ce a facut dar nu inainte de a i se explica ce a gresit. Nu pentru ca vorbeste in timpul unui clip/film etc, nu pentru ca refuza sa deseneze intre linii/coloreze/ modeleze etc. Intotdeauna sunt alese 3 activitati pentru un grup de varsta, grup impartit si el in 3, copiii isi aleg ce activitate doresc sa faca in momentul acela si apoi se schimba intre ei. Nu pedepsim ci doar dam posibilitatea copilului sa inteleaga diferenta dintre o alegere buna si una rea.
Cand e pus in thinking time copilul e pus la cativa pasi de ceilalti, nu izolat, poate auzi perfect si urmari ce fac ceilalti.
Nu uitati ca nu sunt adulti dar copiii pot intelege foarte bine daca le vorbesti pe un ton normal, nu ca unui bolnav mintal sau bebelus si chiar se simt importanti sa fie tratati cu seriozitate.