Trebuie sa vorbim despre Kevin(2)

AgnesLuca spune:

Ana, de ce ucid unii si de ce altii nu, inclusiv de ce unii se simt copii captivi si altii sunt bine merci nu poate sa explice nimeni. Developmental psychopathology vorbeste de factori de risc si de protectie si de jocul dintre ei. Ce contributie are fiecare este imposibil de estimat.
Oricum o relatie buna in familie, atasamentul securizant sunt factori de protectie / rezilienta pe care nu-i mai poate nimeni infirma.
No, c-am dat-o pe cursuri cum nu iti doreai tu, scuza-ma dar nu am timp decit de scris cu o mina.

Imi pare rau de faza cu clasa speciala, credeam ca in Canada este un moment depasit, noi aici facem primii pasi timizi in ceea ce priveste incluziunea. Da oricum e foarte clar ca atita vreme cit dascalii nu-s incluzivi e doar un vis frumos

Chuny spune:

Incerc sa mai caut cateva linkuri:

http://www.travisithompson.net/page89/page77/

http://www.zeit.de/wissen/gesundheit/2012-02/autismus-behandlung-packing

http://www.gouvernement.fr/gouvernement/daniel-fasquelle-il-faut-sortir-l-autisme-du-moyen-age

Multumesc, nu stiu ce se poate face altfel decat prin mediatizare, pe teren noi ne mobilizam si speram sa obtinem macar recunoastrea celolalte terapii ptca apoi trierea se va face in mod natural si vor supravietui doar terapiile eficace. Sunt copii care infunda spitalele psihiatrice fara nicio terapie si sunt diafnosticati abea cand ajung adulti cand e mult prea tarziu. Si ce ne facem cu ceilalti pe care nu-i apara nimeni si care raman victime, un Kevin tratat intr-o institutie psihiatrica din Franta ar fi un dezastru ... o Eva acompaniata aici ar fi dezastru, in America probabil ca nu.

nelia spune:

Chuny, pe continentul american, dar mai ales in Canada, in Quebec ca sa reduc zona, autismul este tratat ca o tulburare neurologica care antreneaza probleme in zona interactionarii sociale (din cite stiu eu, e un psihiatru pe care o cheama Monica si un nume de familie slav care a a indentificat o anomalie intr-o zona a creierului care ar fi responsabila - Dr Monica Zilbovicius, in 2000). Pornind de la acest lucru, autismul este luat si tratat astfel, prin tot felul de mijloace, unele mai bune, altele care ar putea fi imbunatatite si cu ajutorul unor diversi specialisti, de la educatie specializata la ergoterapeuti.

Am putea spune ca sintem departe de Franta, dar totusi departe de a avea un sistem perfect pe aceasta problema. Pe teren, problema se rezolva de oameni si acestia sint diferiti si lucreaza diferit. Dar sigur nu e ce e in Franta, nici nu stiu sa fi fost vreodata asa in ultima jumatate de secol. Si eu cred ca Eva ar fi primit ajutor specializat eficace aici, si Kevin la fel... dar ar fi depins mult de oamenii la care ar fi apelat. De fapt, asta e valabil oriunde in lume, dar parca nu te astpeti intr-un loc unde lucrurile ar avea toate sansele sa mearga de la bine la foarte bine.

Eu am semnat petitia penru ca, din punctul meu de vedere, psihanaliza, chiar daca ramin la parerea mea pina la proba contrarie ca are aportul in ei in anumite terapii, in cazul stiintelor neurologice poate frina progresul... Si de asemenea stiintele comportamentelor si cele sociale. Poti folosi o perspectiva psihanalitica acolo unde aceasta poate da roade, dar sint atitea si atitea alte perspective care pot da roade acolo unde psihanaliza nu poate da.

Cornelia

Chuny spune:

Uite o scrisoare a Monicai Zilbovicius din martie 2010, vorbeste despre aceste "forte oculte", mafia psihanalitica din Franta, insa atunci ii era frica sa dea nume. Anul asta e deja mai curajoasa si afirma sus si tare ca avem o mare problema.

http://www.lemonde.fr/idees/chronique/2010/03/03/la-france-et-l-autisme_1313494_3232.html

"Des forces "occultes", mais bien présentes, ont réussi à modifier le contenu du document et à redonner au problème de l'autisme le même vieux visage, qui apparemment plait à tant des professionnels français. C'est comme si dans le domaine du Cancer, la France décidait de faire "bande à part" du reste de la communauté internationale avec de définitions et des propositions thérapeutiques vieilles de plusieurs décennies. Un vrai scandale. Mais la psychiatrie de l'enfant en France, et l'autisme en particulier, sont encore un sujet de débat idéologique où la vision scientifique de ce problème majeur de santé de publique (plus de 1 enfant sur 1000 sont concernés) n'a pas sont mot à dire.

Et pourtant en matière le recherche scientifique un vrai paradoxe français s'opère. Les derniers communiqués de presse en sont témoins (AFP du 15 févr. 2010 "Une hormone améliore les contacts sociaux d'autistes selon une étude"). Avec les espoirs réels des nouvelles thérapeutiques à revoir… Mais apparemment on préfère encore les vieux draps glacés ! Les parents et leurs associations ne sont pas dupes et leur combat continue. A nous professionnels de sortir de notre silence !"

Sunt de acord si cu tot ce ai scris in ultimul paragraf.

Chuny spune:

Ana, asta ne-asteapta si pe noi aici, in fiecare an e o lupt pt incluziune in scoala. Nu ai posibilitatea ca evolutia lui in clasa si competentele sa fie reevaluate de cineva din afara? El e fericit acolo ?

columbiana spune:

Syb, abia am inceput demersurile pentru ca tocmai ce-am aflat; in citeva zile ma intilnesc cu scoala (au aminat deja odata), deocamdata imi caut resurse (organizatiile de protectie a copilului cu handicap) si in cel mai rau caz il retrag din scoala; daca tot repeta clasa o va face la anul la Montréal, in alta scoala, sigur nu la imbecilii astia.

Agnes, aici problema e de bani; ghici de unde au taiat in invatamint, tocmai de la copiii cu handicap; ei nu pot face greve, iar parintii nu-s uniti ; costa mult mai putin sa-i adune pe toti gramada in clase speciale decit sa le asigure shadow la ratia 2 pentru 1.

am cumparat azi cartea, abia astept s-o citesc...



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

AgnesLuca spune:

Chuny, merci pentru linkul in germana, de packing chiar nu auzisem, in schimb de Festhaltentherapy (forced holding) brrr...terapeutii aia din film mi se par un fel de sectanti, acum iti inteleg mai bine pozitia fata de PA (ceva totusi nu am prea inteles in film si anume cu Winnicott ce aveti ?)

Ana, scuza-mi intrebarea, pustiul tau are nevoie de shadow ? Ceea ce descrii tu imi suna mai degraba a integrare decit incluziune

columbiana spune:

Agnes, aici n-am intilnit curent termenul de inclusiune, doar cel de integrare;
Fiu'meu are shadow (partajat cu un coleg) pentru organizarea proprie: sa-si noteze temele, sa se asigure ca copilul are tot materialul necesar (ma suna daca isi uita acasa echipamentul de sport sau papucii de interior de ex sau il verifica daca si-a pus in rucsac tot materialul necesar pentru teme), intervine daca in pauze intra in conflict, este marginalizat, il acompaniaza in excursiile cu scoala, etc;
asta e teoretic...practic zi cu zi invatatoarele folosesc tehnicienele respective ca secretare, se ajuta cu toata clasa cu ele la nivel de ordine in clasa, etc.

Partea academica este identica cu a clasei, sune aceleasi exigente pentru el ca si pentru restul.



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

olympia spune:

Revin la Kevin . Ma gandeam ca povestea lui s-ar sustine mai bine undeva la tara, cu un tata militaros si brutal, invatandu-l sa traga cu arcul in pasari si veverite, apoi copilul singuratic fugind de oameni, dezvoltandu-si sadismul.

Apopos de alti oameni. La familia lui Kevin nu apar niciodata musafiri, nici rude, nici prieteni de vreun fel, asta ar vrea sa spuna ceva despre ambii parinti, nu?

Debutul filmului cu scena aceea de abandon a Evei in bratele multimii, e primul ei moment de cedare, o descatusare ce pare atrage dupa ea, renuntarea la contraceptie(sotul neincrezator o intreaba daca-i sigura ca vrea asta) si automat, sarcina. Trezirea pare insa dureroasa, nu se simte bine in pielea de gravida, nu socializeaza cu celelalte femei, grupul de fetite balerine iesind din vestiar te duc cu gandul ca poate o papusica din asta dragalasa in tutu ar fi o oarecare consolare. Nasterea e dureroasa si in loc de-o fetita il primeste pe Kevin. E ca o pedeapsa a destinului. Filmul nu ne arata sa-l imbratiseze vreodata, nu ne arata cum il hraneste, vedem scena in care il tine la distanta, in care il plimba cautand zgomote ce-i acopera plansul, o continua fuga a ei de copil. Poate fi depresie, poate fi mai mult... Tatal insa e ok cu baiatul, ii vorbeste , il leagana, copilul pare a se simti bine in bratele lui. Totusi tatal lucreaza, cum il creste Eva pe Kevin, pana la varsta la care incepe sa-i dea primele lectii nu stim. Si e o perioada foarte importanta in formarea lui. Se pare insa ca-i o experienta necunoscuta autoarei, ea stie faza de bebe urlator si mai tarziu cea de mic dracusor refuzand orice tentativa de dresaj si atunci si personajele au parti lipsa in constructia lor si-n relatia dintre ele.

Mai tarziu, la faza murdaririi peretilor, trecand peste faptul ca n-a vazut o cale de a trece pozitiv peste intamplare, de a ierta copilul si de a i se darui cu adevarat, ea ii pastreaza asa ca pe o dovada ca el e rau, ca pe ceva ce sa-i aminteasca si sa-i justifice ura fata de el. Ura ce izbucneste cand il tranteste de-i rupe mana. Si atunci, el e mai generos, o iarta si chiar o scuza in fata tatalui si ea nu devoaleaza minciuna si atunci scad amandoi in ochii copilului si legaturile se redefinesc. Ea e clar o mama rea, vinovata, datoare copilului care-i porunceste de-acum doar mangaind cicatricea, iar tatal devine clar pampalaul ce doarme in iluzii confortabile si nu cauta mai departe adevarul, un tata decazut din rolul de cap de familie si fara putere formatoare asupra baiatului.

Sunt curioasa daca tricourile acelea mici sunt mentionate in carte... Si mama si copilul le pastreaza ca un reper al momentului in care relatia lor s-a schimbat.

Si mi s-a mai parut ciudat ceva, cum de mama a avut curaj sa-l lase pe Kevin cu surioara cand gelozia lui era clara pentru mama, parca a facut un pariu riscant cu soarta, un fel de ruleta ruseasca si a sacrificat-o deliberat pe micuta. Si iar nu mi-e clara crima, uciderea tatalui si a surorii. Kevin pare s-o fi scos cumva pe micuta afara si apoi atras de tipetele ei poate a venit si tatal in fuga infasurat in prosop... Nu-i chiar simplu sa ucizi pe cineva tragand cu sageata, ai nevoie de spatiu, oamenii aia s-ar putea totusi ascunde, fugi sau apara cumva, ma gandesc aici si la colegii de la scoala. Cred ca un pistol ar fi fost mai credibil dar deja te-ai intreba cum de-a avut pistol un copil , clar ar fi fost in primul rand vina unui parinte, ori teza autoarei era alta...

AgnesLuca spune:

Mi-e clar si ma asteptam la asta
Diferenta intre incluziune (sau inclusiune, nu stiu cum s-o fi scriind corect pe ro) si integrare, cel putin asa cum este inteleasa in Germania este tocmai asta, ca incluziunea presupune ca nu se face diferenta intre copii, sistemul este insa suficient de flexibil pentru a satisface nevoile tuturor. Team-teachingul este una din variante, cu un teacher care se ocupa in principal de lectii si un asistent care se ocupa de problemele secundare (ma rog, la fel de bine pot fi si doua cadre didactice doar ca atunci e mai scump). Iar costurile nu sunt "repartizate" pe persoane, ci sunt costurile sistemului. Asta face marea diferenta pentru ca nu mai este necesara etichetarea si sortarea oamenilor, in centrul atentiei sunt nevoile individuale ale fiecaruia, indiferent de cauzele lor. Apoi mai exista si cooperarea intre copii, ajutorul reciproc. Presupune o deschidere a sistemului de invatamint spre individ, exigentele se adapteaza in functie de copil, de scopurile si telurile pe care copilul si cadrul didactic la stabilesc de comun acord (inteleg ca nu e cazul vostru, dar acum vorbesc de incluziune in sens mai larg).
Conventia UNO 2006 vorbeste despre incluziune, initial cel putin in Germania termenul a fost tradus ca integrare, apoi s-a revenit.
Daca sistemul ar fi fair, umbra respectiva nu ar fi alocata celor doi copii, ci clasei intregi (cum se intimpla de fapt in practica)