Salariu meritat?

AB_AC spune:

Xio pai tu zisesi ca facultatea e de pomana si puteam sa copiem sau sa platim examenele. Numa de rezidentiat te poti plange
Acum zau ca doar te citai... prea s-a ridicat mingea la fileu singura ca sa nu o dau inapoi

XIO spune:

AbAc, eu spuneam ca in facultate iti formezi o BAZA si ca NOTELE din facultate nu sunt un parametru dupa care poti evalua cat de bun medic vei ajunge.
E cam altceva. dar sunt sigura ca ai inteles ce doream sa spun.

AB_AC spune:

Da

gmmm spune:

AB AC, dupa iulianm, ce placere sa citesc acuzatii, insa facute pe un ton masurat...

Nu e vorba de a te teme. Sa te temi de ce?
Eu stiu, poate ca fara sa vreau m-am impregnat de stilul francez, insa cred ca relatiile medic-pacient sint facilitate daca distanta e cea "justa".
Azi l-am intrebat (la cantina, da, ce sa-i faci, in restul timpului efectiv nu ai cind si unde sa schimbi o vorba cu colegii, fiecare e in coltul lui, rar mai bei cite o cafea impreuna, si si atunci mie mi-e greu sa ma destind, fiindca stiu cit ma asteapta de lucru), l-am intrebat deci pe colegul meu fost liberal cum erau relatiile cu pacientii in liberal. Ei bine, chiar si cu cei cu care avea relatii bune, nu-i invita acasa. Si sa nu crezi ca era vreo acritura; cind si-a inchis cabinetul a fost o lovitura pentru multi dintre fostii pacienti.

Cu ideea cu timpul partial, ca in felul acesta orele suplimentare ar fi mai usor de suportat, nu sint de acord.
Adica solutia ca sa lucrez doar 100% ar fi sa acept sa fiu platita 80%?

Despre greseli. N-am spus (si nici sugerat -arata-mi contrariul) ca medicii n-ar trebui trasi la respundere fiindca ar fi uman sa gresesti.

E normal sa platesti, insa nu "cu capul".
Expresia "cu capul" contine o nota de ura la adresa celui ce a gresit, si asta e ceea ce ma deranjeaza.

Un grad de tensiune e benefic, te face atent, te motiveaza si-ti creste randamentul. Insa dincolo de un anume grad de stress, el devine daunator.
Imagineaza-ti ca trebuie sa mergi pe o plansa ingusta de 20 de cm. Cind plansa e la un metru de sol, e floare la ureche.
Cind e suspendata deasupra unei prapastii, e cu totul altceva.

portocalia spune:

eu cred ca in cazul unui medic, o distanta fata de pacienti nu e numai necesara, ci vitala. ce-ar fi ca un oncolog sa fie prieten cu toti pacientii lui? e cam nashpa sa-ti ingropi niste zeci de prieteni pe an, nu? sau cum o fi pentru un chirurg sa-si opereze mereu un bun prieten? (putinele mele cunostinte chirurgi, au preferat sa-i duca pe cei dragi, in nevoie de operatie, la un alt coleg, in care aveau incredere). ma gandesc ca vreo 2-3 ani de meserie exercitata pe prieteni, te aduc vrand-nevrand in pragul psihiatriei.

AB_AC spune:

Da ai dreptate gmmmm... cu capul. Cand ma gandesc la cateva cazuri precum e autismul acum in Franta... as vrea sa plateasca cineva cu capul. Literalmente!

Legat de medic. Faptl ca ne-a luat pro-bono e destul de des intalnit mai ales intr-un oras universitar care colcaie de tineri fara resurse. Legat de acasa, eh p robabil ca nici noi nu eram cazul ordinar al acestui medic si ... cand il vezi lunar si chiar saptamanal uneori.. e o relatie speciala. Dar oricum relatia e in general mai calda cu pediatrii... au desene de la copiii, in mod traditional primesc poze ale pacientilor de Sarbatori si tot asa in plus e medicul pe care-l vezi si daca nu esti bolnav asa ca nu devii nebun din cauza pacientilor. Si apoi si parintii il vad diferit.. pe cine mai scola ei noaptea, cine-i linisteste cand la prima raceala lesina si mamica si taticul si bunica?

Legat de plata Da intr-un job in serviciul comunitatii cam lucrezi in plus ca sa fii platit 100%, dar in schimb ai avantajul de a sti ca slujba ta nu dispare. Specialistul in aeronautica spatiala care a facut si el si studii si zeci de ore suplimentare s-a trezit super-calificat si la gunoi cand NASA a taiat fondurile in timp de criza.

Legat de acuze masurate sau nu. Fata de Franta, lipsa de implicare sociala (pro-bono, voluntariat...) este privita extrem de negativ cao dovada de lipsa de interes fata de cel din jur. In general protestatul fata de cerintele slujbei se trateaza cu ...:tu ai ales, nu-ti convine fa altceva! In orice slujba.

Portocalia in general oncologia nu se prea practica in liberal. Eu n-am auzit decat de medici care au consultatii si in policlinica. Orice e posibil. E un caz extrem si oricum iti trebuiesc nervi tari ca sa ramai interesat cand vezi carnagiul. Oricum imagineaza-ti ca-n sectia de oncologie pediatrica ajungi sa cunosti familia in detaliu. Pacientii sunt acolo in general continuu si nu prea ajung pe acasa poate cu exceptia leucemiei. Crezi ca e vreo reteta sa nu te atasezi? Dar la sectia de prematuri? Unde vezi acel botz de om constant luni de zile? Eu cred (din perspectiva bolnavului) ca singura modalitate de a face fata in specialitati si cazuri extreme este sa ai multa speranta si multa incredere in viitorul stiintei. Si oricum sunt domenii in care in general practica e dublata de cercetare ca un fel de catharsis as zice.

portocalia spune:

cred ca ar trebui sa fie :). nu sunt medic, dar imi inchipui ca trebuie sa existe o pregatire psihologica pentru medicii care au o specialitate hard. sau daca nu exista, probabil ca trebuie sa-si creeze singuri o rutina si un mod lucru cu pacientii, astfel incat sa minimizeze damage-ul psihologic asupra lor insisi. ma gandesc ca poate ceea ce pacientul vede drept atasament si prietenie, din partea medicului e pura rutina. ( un fel de one-sided relationship). si e ok sa fie asa, cred ca toata lumea vrea sa fie tratata de un medic cu toti nervii acasa, nu de un "prieten" labil.

MoniqueSta spune:

Iulia, corect ar fi "engleza ta IS too poor", si nu "engleza ta IT'S too poor"...daca tot ne legam de engleza cuiva, sa fim corecti pana la capat.

Apreciez faptul ca stii foarte multe din lumea medicala din partea asta a lumii, dar mi se pare ca te identifici atat de bine cu sistemul, incat nu mai vezi nimic gresit.

Mie mi se par preturile prea ridicate. Nu stiu cum sa o spun altfel.

Eu asa vad lucrurile:

Teoria 1: ca sa ai asigurare medicala serioasa, trebuie sa lucrezi pentru o firma mare, care isi permite sa incheie un astfel de contract cu casele de asigurari. O astfel de asigurare ar fi un punct foarte mare de atractie catre firmele mamut, si atunci cum mai ramane cu "visul american", unde oricine poate fi intreprinzator, daca pana la urma tot se ajunge la incurajarea firmelor mari? Ne indreptam spre un totalitarism economic, care mi se pare mult mai periculos decat totalitarismul politic. (Da, eu sunt cu predicatorul din piata care anunta sfarsitul lumii )

Teoria 2: Daca preturile ar fi mai acceptabile (nu ma astept la covrigi in coada de caine), multi dintre cei care nu se duc la medic nici macar pentru un control, ar merge mai des. Deci medicii ar avea un beneficiu de pe urma celor care la ora actuala nici macar nu se duc.

Teoria 3: Trebuie sa se schimbe ceva cu casele de asigurari. Nu stiu exact ce. Sincer, nu as vrea o asigurare de stat, obligatorie pentru toata lumea, intr-o tara unde oamenii mananca zilnic fast-food si nu fac miscare, unde este asa o rata mare a obezitatii. As vrea sa vad ca medicii isi concentreaza mai mult eforturile in a convinge lumea ca multe dintre solutiile la problemele de sanatate stau in modul de viata. In schimb, mi se pare ca efortul se concentreaza spre prescrierea de medicamente.

monabella spune:

yep subscriu. Nu ca neg ca medicii n-ar merita. daca e o categorie care merita salrii mari apoi medicii sint pt ca viata noastra depinde de ei.

Sincera sa fiu cind am vazut titlul topicului am crezut ca discuta cineva despre salariul sefului fondului Proprietatea care are un salriu anual (bugetar in Romania) de 675 000$. Ati citi bine. mai mare ca al presedintelui Americii etc... Ala e salariu nemeritat.