Mamici, tatici, cu copii mai mari-ceva sfaturi?(2)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 9

mihaela_s spune:

Ma distreaza faza cu folia pe WC, am zambit cand am citit de ea. Aici la tv, pe canalul copiilor, este o emisiune care tocmai asta ii invata pe copii, sa faca tot felul de farse. Asta cu folia am vazut-o la tv, faza misto era cand mergeau tatii sau fratii la toaleta.

Mie mi se pare super cum reactionezi Viviana, adaptata la temperamentul fetei tale.

isabela spune:

Am citit tot ce s-a scris la acest subiect, dar am evitat sa raspund.

Mi se pare aiurea sa-si spui unui parinte ca si-a scapat din maini copilul. Si vin si eu si spun, ca una este sa ai un copil la aceasta varsta, sau ai trecut cu propriul copil prin aceasta varsta, si alta este sa ai un copil mai mic si sa-ti spui parerea. Stiu ca-mi voi auzi acum multe cuvinte, dar este pur si simplu parerea mea.

Cand aveam copil mic, gandeam altfel , acum cand trec ,cu al meu copil, prin perioada adolescentei, imi dai seama cat ma inselam in trecut.

Ce sa faci cand propriul copil se schimba? Cand dintr-un copil linistit, ascultator, incepe sa devina unul ceva mai obraznic, un copil care parca nu mai invata ca acum 1 an sau 2, cand atentia catre scoala si lectii nu mai este aceeasi? Sa-l bati? Sa-l jignesti?

Vine fiica-mea de la scoala si povesteste cum una din fete este batuta cu, cureaua. Sa aplic aceeasi metoda? Ei bine ,nu.

Eu am fost un copil, care pentru o nota de 9 imi era frica sa ajung acasa, pentru ca eram batuta. Un copil care nu avea voie sa mearga la aniversarile altor copiii, care nu avea voie sa primeasca in casa copiii. Apoi ca adolescenta nu aveam voie sa am prieten, nu aveam voie sa merg la o discoteca, trebuia sa ajung seara la ora 8 sau 9 acasa, un copil si un adolescent caruia i s-au interzis foarte multe.

Mi-am jurat ca nu ma voi comporta astfel cu propriul meu copil. Ca o sa incerc sa am o relatie deschisa, una de prietenie, o relatie in care sa pot discuta orice cu fiica-mea.

In mare parte am reusit, pana acum asa a fost. Acum, fiica-mea are 13 ani jumate si au inceput sa apara diverse probleme. Ba un anturaj cam prost, nu mai vine sa-mi povesteasca totul cum o facea pana acum.

Vara trecuta a venit si mi-a spus ca are un prieten. Ce sa fi facut? S-o fi batut? Sa-i fi interzis sa se inatlneasca cu el? Ar fi facut-o altfel,mintindu-ma. Si ce-as fi castigat? Asta nu inseamna ca nu mi-am facut griji, sau ca mi-ar fi convenit acest lucru.

Am discutat mult cu ea, incerc sa o fac sa inteleaga ce e bine si ce e rau, dar de multe ori binele nostru nu coincide cu binele lor, nu?

A incercat o singura data sa ridice tonul la mine. A fost si ultima data, pana acum. Cred ca este o perioada grea, cand sunt transformari mari si pentru ei , dar mai ales pentru noi parintii. Si asa cum ii spuneam si ei, nu m-am nascut parinte , ci invat sa fiu parinte alaturi de ea, si incerc sa nu o ranesc nici pe ea, dar nici eu sa nu sufar prea mult.

Sigur ca sufar , pentru o nota de 8 ( pentru ca este un copil bun care poate mai mult de atat) sau pentru un rezultat mai slab, dar stau si ma gandesc ce sa fac sa remediez aceasta situatie, sa vad ce se poate face.

Asa cum deschideam aici un subiect, pe care nu prea stiu sa-l abordez, cand, la scoala, la oral e totul bine, in banca rezolva totul singura, in schimb la lucrari rezultatele sunt proaste. Sa o iau la bataie? Sa-i fie frica de mine? Sa-i frica sa vina acasa? Niciodata.

Fiecare copil e unic, in felul lui. O metoda aplicata la unul, nu functioneaza la altul. De aceea cred ca ne aflam aici: sa aflam cum actioneaza parintii cu ai lor copiii. Sa vedem daca putem aplica si noi aceasta metoda, daca poate da rezultate.

Sa ne dam cu parerea despre unul si altul, sa criticam comportamentul unui parinte vis-a-vis de copilul lui,mi se pare ca nu ne ajuta in a descoperi ceea ce se potriveste copilului nostru.

viviana spune:

Mihaela,
Ce sa fac si eu rad, zambesc, ma distrez ca doar viata nu e facuta doar din, invatatura, reguli, interdictii, pedespe, observatii si alte metode de inhibat copiii.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

mihaela_s spune:

Citat:

citat din mesajul lui viviana

Mihaela,
Ce sa fac si eu rad, zambesc, ma distrez ca doar viata nu e facuta doar din, invatatura, reguli, interdictii, pedespe, observatii si alte metode de inhibat copiii.

vivi

Cred ca fraza de mai sus ar trebui pusa pe frontispiciul DC. Nimic mai adevarat

buli spune:

am o foarte buna prietena cu un baiat de varsta lui Matei.
aproape de fiecare data cand ne intalnim radem una de alta si ne amintim cum spuneam cand erau copiii mici "mvaaaii, copilul meuuuu (cu intonatie afecatata) nu o sa faca asa ceva, mvaaai, euu nuu ... (si mai afectate)"
cred ca e inutil sa spun ca toate "regulile" s-au dus si nu s-au mai intors, am facut noi vreo doua, dar nu prea multe - nu de alta, dar sa le tinem si noi minte.

kariguld spune:

Citat:

citat din mesajul lui dana vio

Citat:

citat din mesajul lui kariguld

Citat:

citat
.... dar Viviana

ai scapat-o din mana. Si asta e doar inceputul. Faza care m-a dat gata a fost cea cu "ochii in lacrimi". Hai nu zau! Era un subiect deschis de tine cu o altercatie cu un baiat la scoala care i-a spus cumva anume, atunci nu i s-au umplut ochii de lacrimi?! Rufus punea la un moment dat ca fetele lui incearca sa sara calul cu mama lor, nu cu el ca altfel "o iau peste bot". Desi zice el ca in cresterea unui copil/adolescent nu exista reguli, eu cred ca la ei sunt si la tine/voi nu. "Buna faza" si cu profesoara care vede lectia din usa sau scanata pe e-mail!

uite eu nu mi-as permite sa spun unui parinte asta. ptr simplul fapt ca stiu doar cateva date din problema, sa zicem 5%. restul de 95% imi lipsesc cu desavrsire.

sa dau din casa. anul trecut fata mea a avut cateva iesri in decor. nimik exagerat, chestii copilaresti pana la urma. vre-o trei s-au produs atunci cand nu eram acasa, evident cu spectatori straini de fata. una afost cand eram in vizita la parintii mei. care ma cunosc si imi stiu principiile, stiu ca m-am ocupat si ma ocup de copii, deci?

desigur ca tata a fost socat de iesirea nepoatei. socat e prea mult spus, cred ca mai mult deranjat de modul cum eu am tratat situatia. cu calm si tacere totala. ca doar nu era momentul sa scot sabia si sa ne duelam in acea clipa

si desigur ca ma chemat apoi de-oparte si mi-a spus el cate in luna si stele despre ce si cum trebuia sa procedez. l-am lasat sa vb apoi i-am zambit si i-am spus ca daca doreste pot sa io incredintez pe nepoata'sa ca sa-si aminteasca cum se creste un adolescent. a, si i-am mai amintit ca aidoma se comporta si el cu noi la adolescenta, nu sarea cu gura imediat ci tacea in mijlocul conflictelor.

alta situatie a fost cand am mers in Romania la intalnirea de 20 de ani de la terminarea facultatii, cu vechii colegi. atunci chiar am tratat cu ignor totul, chiar si privirile dezaprobatoare ale fostilor colegi. chiar nu ma interesa sa dau explicatii unor straini pana la urma.

cine n-o cunoaste pe copila mea, in acele momente si-a facut cele mai proaste impresii despre mine. si desigur vedicte "grele" despre ce si cum o sa ajunga copila. insa e o mare inselatorie din partea unor straini sa creada asta, ptr ca ei au vazut doar o mica particica si nici nu au stiut ce a declansat acea iesire a fetei. eu am stiut exact de ce e nemultumita, ce o deranjeaza.
pot sa spun ca chiar nu mie rusine cand are astfel de comportamente, ptr ca o cunosc foarte bine si stiu de ce se poarta asa. stiu ca atunci eu sau ta'so suntem vinovati ptr ca punem presiune pe o anume situatie si nu-i respectam dorinta, care evident este contrara cu a noastra.

aidoma reactionez si eu daca cineva pune presiune pe mine sau imi impune sa fac ceva ce nu doresc la acel moment. adika eu am voie sa ma supar, sa vociferez, sa-mi exprim pe fata nemultumirea, dar copii mei nu au acest drept?

sunt extrem de multe aspecte de care trebuie sa tinem cont atunci cand afirmam despre un copil ca e intr-un fel sau altul.

Si eu care credeam, fraiera de mine, ca manifestarile de genul acesta sunt permise in public doar copiilor mici. Multumesc ca mi-ai atras atentia.

Alexandra Maria
14.12.2007

acuma nu te gandi ca sa tavalit pe jos si a dat din picioare in vazul tuturor. doar si-a exprimat nemultumirea pe un ton usor nervos, fata de o rugaminte a mea. iar eu am insistat, a mai intervenit si alta persoana cu rugamintea iar ei nu i-a convenit deloc sa fie presata.
"nu vreau, pur si simplu nu vreau, ce-i asa greu sa pricepeti?"

desi stiam ca atunci cand nu-si doreste sa faca ceva si mai e si presata nu face cu nici un chip, am fost o idioata sa insist. de gura mea a coborat din camera la terasa si macar in clipa aia daca incetam, dar eu am insistat mai departe. daca atunci o lasam in plata ei, se linistea si curand ii trecea.

kariguld spune:

Citat:

citat din mesajul lui buli

am o foarte buna prietena cu un baiat de varsta lui Matei.
aproape de fiecare data cand ne intalnim radem una de alta si ne amintim cum spuneam cand erau copiii mici "mvaaaii, copilul meuuuu (cu intonatie afecatata) nu o sa faca asa ceva, mvaaai, euu nuu ... (si mai afectate)"
cred ca e inutil sa spun ca toate "regulile" s-au dus si nu s-au mai intors, am facut noi vreo doua, dar nu prea multe - nu de alta, dar sa le tinem si noi minte.

aha! de-astea am facut si eu. aveam asa o lista in cap cu ce o sa faca copii si ce n-o sa faca. stiam exact ce si cum. ba le repetam si seara la culcare in gand, ca sa nu le uit.
sotul radea de mine cand il prelucram (o, da il prelucram si pe el!) si-mi spunea ca o sa vina vremea cand ma voi amuza pe seama la ce credeam atunci.
ce dreptate a avut!

nelia spune:

Ah, si eu am avut o lista luuunga... si inca mai am din ea. Dar am tot taiat din ea, sigur va ajunge o palida amintire.

Cornelia

Ce n'est pas en regardant la lumière qu'on devient lumineux, mais en plongeant dans son obscurité.
Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)

monicabo spune:

Eh, pentru voi, cele cu copii adolescenti acum, peste cativa ani chestiile astea vor deveni amintiri, si vom intra noi "in focuri" care avem copii mici (prescolari)

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria