Ce probleme pot sa ai cu un copil adoptat?
Raspunsuri - Pagina 8
S_Elena spune:
Si eu imi doresc sa fiu mama si inca ma doare ca nu am putut sa nasc pana acum un copil.Dar cred ca voi depune dosarul pentru adoptie, chiar daca nu am renuntat inca la ideea de a naste unul.Inca mai am temeri.Cred ca ele vor disparea treptat atunci cand ai copilul langa tine.
ckarmen spune:
Asa cum spunea si Flory_ana si la mine decizia de a adopta a venit de la sine, in momentul in care am constientizat faptul ca-mi doresc sa fiu mama, nu sa nasc un copil.In acel moment tot ceea ce am cautat pe net a fost care sunt actele care trebuie depuse, cum se procedeaza...etc.Ulterior am inceput sa citesc povestile celor in aceeasi situatie cu mine si nimic din ce am citit nu m-ar fi putut influenta in decizia pe care o luasem deja.
De aici de la voi, am invatat sa am rabdare, sa astept, am invatat ca acest drum poate fi lung si cu multe piedici dar la capatul lui ne asteapta implinerea celui mai mare vis:acela de a deveni mama.
Cand pleci pe acest drum trebuie sa fii convinsa in adancul sufletului ca nu conteaza de unde vine copilul tau( natural sau adoptie ) ci doar ca este al tau, ca-l vei iubi cu toata fiinta ta si vei face absolut totul pentru binele lui.
loriana74 spune:
Abia astept sa aflu pe pielea mea ce probleme pot sa apara cu un copil!Nu-mi doresc nimic mai mult decat sa fiu acolo, langa el , indiferent de problema.
A trecut deja o luna de cand am Atestatul, sper sa nu ajungem la reinoire.
Va pup!
S_Elena spune:
Ma bucur ca inca se mai scrie la acest subiect.Mi-am tot facut fel de fel de introspectii.Nu am problema sa adopt un copil; pot sa tin la el chiar daca nu este al meu. Am problema cu faptul ca nu am facut eu unul si ca nu pot nici pe viitor, dat fiind ca analizele mele si ale sotului meu nu sunt ok din cauza varstei mari pe care o avem amandoi.Suntem de acord cu adoptia amandoi si asta este un lucru bun. Si parintii nostri sunt de acord cu adoptia si asta ma bucura. Trebuie doar sa ne apucam de treaba cu actele.
simo_73 spune:
felicitari elena, ca v-ati hotarat sa adoptati un ingeras
Un copil este ca o samanta de floare...
Cat de frumos va creste, cat de frumos va rodi,
Depinde de gradinarul care o va ingriji,
De ce pamant si de cata lumina si apa are,
De cat e de ferita de frig, de furtuna si de soare prea tare.
E atat de plapanda...
Cum ai putea s-o rupi ori sa o calci in picioare
Cand e tot ce va mai ramane in urma ta.
(Irina Petrea)
simona
S_Elena spune:
Succes si tie, Simona! Ma voi duce saptamana viitoare sa ma interesez.Sa speram ca nu voi avea probleme.
simona14 spune:
flory_ana drumul sa fie cat mai scurt pana ati tine puiul in brate si succes!
S_Elena spune:
Mi-as dori sa stiu daca fetele care au adoptat copii din Bucuresti au avut un drum usor pentru a-si indeplini dorinta de a fi mame.
flory_ana spune:
Simona14 multumesc, sa dea D-zeu sa fie un drum cit mai scurt catre copilul nostru, chiar daca inca de la inceput situatia nostra este putin mai complicata.
Noi locuim momentan in strainatate si de aceea nu am depus inca cererea de adoptie. Asteptam sa ajungem de Pasti acasa si sa incepem demersurile. Din cite am mai citit pe diverse site-uri este mai greu sa adopti daca locuiesti in strainatate. Mai mult decit atit, din noua lege ce intra in vigoare in aprilie, pt. romanii care locuiesc in strainatate si vor sa adopte de aici, sunt disponibili doar copii care sunt deja in sistem de ceva timp, avind prioritate tot romanii de acasa. Cel putin eu asa am interpretat legea noua.
Poate ma lamuriti si voi in aceasta problema??
Asa ca in concluzie preferam sa ne intoarcem acasa si sa avem sanse egale cu ceilalti...asta depinde de asistentii sociali.
flory_ana spune:
Elena stiu cum este sa simti o frustare imensa, vizavi de faptul ca nu ai putut ramine insarcinata...si eu uneori mai cochetez cu ideea de a mai incerca tratamente de fertilitate...cine stie poate voi mai incerca!!!
Dar nu cred ca asta este important, daca acel copil sta in pintecul tau sau nu...pina la urma sunt doar 9 luni...iar perioada de asteptare pt. un copil adoptat poate fi la fel..
Eu tot timpul ma gindesc si simt ca imi doresc f.mult sa fiu mama, asa ca nu are importanta modul cum voi ajunge mama, cu atit mai mult ca acel copil va avea o familie iubitoare, unde va creste armonios. Uneori ma gindesc ca nu pot fi atit de egoista si sa insist atit de mult cu tratamentele, in timp ce sunt atitea copii care chiar au nevoie de o mama...
Asa cum va vrea D-zeu!