Palatoschizis si formele sale (11)
Raspunsuri - Pagina 14
ramonaolah spune:
Mama lui Kevin bine ai venit...de aici de pe forum ai sa vezi cate lucruri o sa inveti de la fetele mai vechi, asa cum am invatat si eu si mi-au fost tare de ajutor inca de cand eram insarcinata cu Andrei si aflasem de malformatie.
Iuliana...super video tau de pe youtube.
cellia78 spune:
Buna, Theo!
La Grigore Alexandrescu eu am vorbit cu doi medici care fac asemenea operatii: dl dr Enescu si dna dr Ciotlos.
De dna dr Simona Stoicescu....nu stiu.....
Imi pare rau ca nu te pot ajuta!
PS: Dar dc vrei, cand ai tu timp, dupa operatie, ne poti povesti cum este acolo si cum este dna dr. Multam!
Si mai treci pe la noi, cand vrei tu, nu timid evident
| Citat: |
| citat din mesajul lui thaimeed Buna seara, Intru si eu timid si intreb daca exista printre voi cineva care are copilul operat la Sp Grigore Alexandrescu,la Dr. Simona Stoicescu! Am fost cu fetita, ne-a vazut si urmeaza sa o opereze in iulie-august. Mi s-a parut foarte ok, dar as vrea sa stiu si alte pareri. Fetita mea are cheiloschizis! Multumesc frumos. Theo, mami fericita de printesa, Maria Sara - 15.07.2011 |
cellia78 spune:
Mami de Kevin, bine ai venit pe aici!
Hai cu intrebarile, poate se gasesc raspunsuri!
| Citat: |
| citat din mesajul lui CIPCIREL Buna ziua, Sunt mama lui KEVIN care are 8 luni si din pacate palatoschizis posterior. Am foarte multe intrebari... Este minunat acest forum! |
cellia78 spune:
Ramona, cum mai esti azi? 
Eu te inteleg perfect! Ca fiecare mamica ce isi vede puiul suferind. Si ce daca ai studii in domeniu, asta nu scuteste pe nimeni de suferinta! Ba, cred ca oarecum e mai dificil, ca intelegi mai multe; eu nu am studii in domeniu, citesc din pasiune si mi-a fost greu, pt ca inteleg "limbajul codificat al medicilor" (diagnostic, tratament, urmari, recuperare); pt tine e mai dificil, dar trebuie sa fii tare! Parca la scoala pe care ai facut-o te invata sa nu te pierzi cu firea indiferent ce vezi, gresesc?
Hai, fii tare!
Auzi, eu nu m-am prins unde lucrezi tu, ca tot scriai ca sigur ne-am dat seama la mine fisele pica mai greu, dar pica ele! 
cellia78 spune:
Mihaela, ce sa spun...bine ati revenit! Dar mai bine mai stateati! 
Eu credeam ca ramaneti acolo. Asa am inteles eu ceva timp in urma.
V-ati revenit cu somnul? Sau voi si acuma sforaiti? 
ramonaolah spune:
Hmmm Ceci la mine ar fi mult de povestit. Sa stii ca nu lucrez ca si cadru medical cu toate ca mi-ar fi placut mult la un moment dat dar am trecut prin niste experiente urate care acumulare m-am reprofilat si am facut inginerie :). La mine dezamagirile nu au tinut de spitale pt ca sincer in liceu cand faceam practica in spitalul judetean imi placea tare mult chiar daca unii se mirau cum rezist sa vad atatea...ci am avut o experienta neplacuta din cauza unei doctorite care cand eram in clasa 11 am facut banalul pojar si mi-a dat tratament pt pneumonie...am ajuns dusa in brate de tatal meu inconstienta la spitalul de boli infectioase din brasov unde s-a constatat intr-un final ce am si ca facusem vreo 4 injectii gresite. Cateva zile am fost cu perfuzie, aberam incat vreo 2 zile nici nu am stiut sa zic cate colege am in clasa la liceu ca sa trimita sa le faca vaccin sau cum o cheama pe dr care mi-a dat tratament gresit...a fost o experienta urata facuta de o dr pe pielea mea si multi medici s-au mirat cum de atunci nu am ramas cu handicap sau alte sechele...de atunci mi-am jurat ca nu mai vreau sa vad halate alte in fata si ramasesem cu un dispret fata de medici si eram sceptica cand vedeam vreunul in fata ...cum sa iti spun ramasesem cu o scarba anume pt orice medic si plecam de la premiza ca toti sunt la fel de neinteresati si trebuiau sa imi demonstreze si sa stie sa comunice cu mine ca sa imi cladesc treptat increderea. Nu stiu poate nu ma intelegeti dar de atunci pe langa ca m-am reprofilat nici nu am incredere in medici...medicul meu ginecolog a trebuit sa lucreze mult cu mine si psihicul meu ca sa ma las pe mana lui si tot asa increderea in el am construit-o treptat :).
O alta intamplare nasoala a fost cand in liceu am ajuns la morga tot in practica.
Legat de faptul ca ar trebui la cate vad sa nu ma pierd cu firea ...lucrurile stau cam asa...nu mi se face rau, mila sau scarba daca vad sange, cabluri, perfuzii etc nu am nimic cu perosoanele straine in schimb de copii am avut intotdeauna un sentiment de mila pt ca sunt nevinovati si mai ales cand sunt asa mici ...dureros e ca de data asta din pacate dupa ce ca e copi ba chiar e al meu...asta ma ingrozeste cel mai rau. Teoretic stiu la ce sa ma astept pt ca am vazut multe, in mare imi pot inchipui cum va arata ...dar cu toate astea avand si neincrederea in medici la inceput plus mila, plus multe altele...iti dai seama ca se aduna...
Stiu o sa spuneti ca de ce nu sunt optimista si plec de la ideea ca medici sunt extraordinari etc...dar retinerea se trage din experientele urate care le-am avut si care mi-e frica sa nu se repete
CIPCIREL spune:
Multumesc Ramona si Cecilia pentru primire! Ce parere aveti despre dr. Emil Urtila? De cand am vazut fetita aceea de 4 ani care a murit din cauza unei injectii m-am ingrozit si mi-e teama sa-mi las copilul pe mainile oricui. Am auzit numai cuvinte de lauda despre dr. Bratu, insa eu sunt putin dezamagita...Eu am nascut la Rm. Valcea, iar cei de acolo nu mai intalnisera niciun copil cu palatoschizis, asa ca din spital am plecat cu salvarea direct la Bucuresti pentru diagnostic. Doamna Bratu era in operatie, asa ca am facut cale intoarsa si am venit peste doua saptamani si ne-a vazut un coleg al dansei, care ne-a spus ca este o forma usoara si se ,,rezolva,, printr-o operatie. Cand avea Kevin 6 luniam fost iar la Bucuresti, de data aceasta am gasit-o pe d-na doctor si ne-a intrebat daca ii facem operatia ,,acum,, sau dupa Paste. Ramasese dupa Paste, dar ingerasul meu a facut rubeola ...si am stat inca o luna acasa. In cele din urma ne cheama pentru operatie...dar n-o mai face pentru ca ,,este cam mic,oricum va avea nevoie de doua operatii,, sa-l mai lasam pana la un an ca poate scapa cu una singura. Nu inteleg, la 6 luni era bun, iar la 8 nu mai este? Pai atunci pana la un an... Nu stiu ce sa mai cred...
ramonaolah spune:
Legat de dr Urtila nu stiu ce sa iti spun pt ca si noi ne pregatim abia de prima operatie si noi am optat sa o facem in Brasov la dr Albean Marcel. Baietelul meu Andrei are cheilognatopalatoschizis adica buza gingie si palat tare si moale...asta implica cel putin 2 operatii in cazul nostru prima o facem la 3 luni jumate (pe 13 iunie) la buzita. Te inteleg perfect cu spaima de cand cu fetita de 4 ani si sincer iti spun ca si eu sunt foarte sceptica la ami da copilul din brate in mana unui necunoscut...daca ai citit mesajul meu anterior ai vazut ca si eu am avut o exeperineta neplacuta cu medici si eu am aceeasi retinere sa imi las copilul. Un singur doctor a reusit sa ma faca sa am incredere deplina in el si acela e medicul meu ginecolog care a fost alaturi de noi atunci cand am aflat de malformatie si ne-a incurajat mereu si m-a si ajutat sa il aduc pe lume pe Andrei cu cat mai mult curaj ca mie imi era si frica sa il vad.
Eu am si o frica anume in legatura cu anestezia totala pt ca vazand destule la viata mea o asociez cu "luarea adio" daca intelegeti ce vreau sa spun si sunt ingrozita...aici pot fetele care au trecut prin experienta asta cum au reusit sa nu se gandeasca la asa ceva pt ca eu una nefind langa Andrei in sala de operatii mereu ma voi gandi ce fac daca nu se mai trezeste.
Legat de dr Bratu stiu ca 99% din fetele de aici au operat copii la dna dr...sincer si eu am optat pt alt medic tot din cauza faptului ca dr Bratu opereaza mult mai tarziu atat buza cat sui palatele ...aici as vrea si eu sa fiu curioasa ce parere au fetele care o cunosc ce explicatie ar fi pt faptul ca kevin era bun la 6 luni dar la 8 nu...sincer nici eu nu inteleg mai ales ca din cate am citit si ni s-a zis si noua la control cel mai bine e sa fie operat cat mai mic cu conditia sa se poata asta pt ca si recuperarea si urmarile sunt cat mai mici...acum nu stiu ce sa mai zic ca si eu inca mai invat :)
MariaMioara spune:
Buna,e normal.. si cred ca toti parinti care isi opereaza copii,sa fie cu inima indoita cand da copilul la sala de operatie,noi insa trebuie sa fim puternici ptr ei,chiar daca in mintea noastra ne vin fel si fel de idei,trebuie sa fim optimisti si sa rezistam ptr eii.in noiembrie cand am fost sai face operatia la palatu tare ,ne_am internat si Bianca stia ca ptr operatie,ia fost atat de frica incat zilnic ma roga sa mergem acasa ca nu vrea sa se opereze,...de la atata plans se umplea de pete rosii,,ca o alergie...si eram nevoita sa o mint ca nu o opereaza...si ptr ca a fost in perioada cu suedezi,ne_a venit randu mai tarziu,dupa o saptamana a racit,am amanat op....,cand am duso la sala de operatie iam zis ca mergem sa facem poze,ca fusesem la sa_i faca film la plamani si ea a zis ..".mami da ce facem aici"?
iam zis ca poze si asa a intrat in sala de operatie foarte calma
si nu a plans deloc...
Unde vreau eu sa ajung eee...ca ,copii care fusese operati inaintea ei au stat in operatie cam 1 45 minute...Bianca a stat 2 ore in cap,vreau sa spun ca cele 15 minute au fost cat 2 vieti ptr mine am plans cat am putut si eram ff convinsa ca sa intamplat ceva si in mintea mea nu auzeam decat..."Mami nu vreau sa ma operez" si ma condamnam de ce ,de ce nu am ascultato...
Nu trebuie decat sa avem incredere in DUMNEZEU ca atunci cand dam copii la sala,DUMNEZU are grija de eii.