Trebuie sa vorbim despre Kevin

columbiana spune:

Agnes, nu mi-am dorit nimic special de la subiect...doar sa inteleg mai bine ce se poate intimpla in situatii limita, cu copii speciali, cu parinti speciali intr-un fel sau altul; si citesc alte puncte de vedere.



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

alexia_21 spune:

eu am avut o pisica care odata si-a "iubit " pisoii si alta data i-a lasat sa moara. in sensul ca nici macar din sacul in care se nasc nu i-a scos, i-am scos eu . in timp ce a fost gestanta ultima oara a primtit de la un veterinar o injectie contra puricilor. apoi eu nu am gasit alte motive pentru o pisica care odata poate sa isi iubeasca puii si alta data poate sa ii lasa sa moara .
aceeasi pisica, acelasi mediu. doar motanul a fost diferit.

edit: vorbeam de instinctul animal. nu de pesti.
scuze de off topic, dupa ce vad filmul vin si cu pareri.

nelia spune:

Eu as vrea sa dezvolti daca se poate.

Si eu credeam asa la inceputul maternitatii mele, acum insa nu mai cred sau cred din ce in ce mai putin. Acum sint intr-o faza in care cred ca relatia dintre mama si copil se dezvolta asa cum se dezvolta orice relatie: cu grija si cu atentie. Natura isi face treaba, in sensul ca simti multe lucruri atunci cind esti gravida (sau nu simti, depinde de cit de motivata esti, de cit de pregatita esti psihic, depinde mult si de viata ta de pina atunci, de felul in care esti construita, dar si de temperamentul si personalitatea fiecarei femei)... iar dupa ce se naste, legatura aceasta se intareste, incepe marea aventura, mama descopera pruncul, daca are timp si dorinta sa lase natura sa lucreze, poate chiar sa ajunga la o relatie unica, o iubire si o comuniune din aia magica, poate sa simta pur si simplu copilul.

Dar se poate foarte bine sa nu fie intotdeauna asa. Sa poate sa doresti din tot sufletul copii pentru ca asa simti ca e bine, sa doresti tot din tot sufletul binele copilului tau, sa il iubesti in limitele tale emotionale, dar sa nu ajungi la magie, la ceea ce multi isi inchipuie ca ar trebui sa fie iubirea parinteasca, mai ales cea materna. Pur si simplu nu se poate mai mult... si daca s-ar accepta asta fara culpabilizari, ar fi bine, ar fi ceea ce este si ceea ce se poate face de la ceea ce este in asa fel incit binele sa fie cit mai mare si raul cit mai mic cu putinta... si de o parte si de alta. Unde nu se poate de la natura, suplinesti prin autoeducare, control etc. si tot ar fi bine.

E un sentiment tare amestecat si de multe ori ambiguu si ambivalent aceasta dragoste parinteasca si de multe ori chiar copilul, ceea ce inseamna el, este lasat in afara ei... e ca si cum ai face bine un plan si te pierzi in detalii si calculezi si recalculezi... si uiti pentru cine faci planul si in ce scop.

Si se mai poate sa nu fie nici atit... din pacate, citeodata se poate sa nu fie nimic.

Cornelia

nelia spune:

Daca ar fi asa cum cred eu acum despre relatia copil-mamma/tata atunci s-ar explica dragostea materna a celor care nu sint mama biologice, dar sint mame adevarate print tot ce fac pentru puiutii lor. Sau a tatilor care nu-s biologici, dar reusesc sa iubeasca copilul altuia ca si cum ar fi al lui. Sint iubiri mari care au luat nastere in relatii construite cu grija si cu atentie, cu mult respect fata de fiintele implicate.

Din pacate, nu la fel stau lucrurile intre copil si mama, intre copil si tata. Acolo cred ca ceva special... Si asta pentru ca se naste mic si total depedendent de parinti in prima parte a vietii lui. Si se formeaza in mediul in care a fost adus pe lume sau in care a ajuns sa traiasca. Si daca noi ajungem sau nu sa simtim cu adevarat copilul, cred in schimb ca, in majoritatea cazurilor, copilul isi simte parintii. Si asta il face vulnerabil pentru ca desi nu intelege tot, desi nu i se spune tot sau i se spune altceva, copilul simte adevarul. Aici e necesara autenticitatea.

Cit despre criminali... da, in mintea mea, e o lipsa totala de empatie pentru cel pe care il omori. Si asta poate fi demonstrata probabil, e o zona in creier responsabila de asta, trebuie sa fie... si deci poate fi patologic. Dar asta e valabil pe timp de pace. Cum ne explicam faptul ca unii oameni omoara alti oameni pe timp de razboi? Oameni cu empatie in conditii normale, parinti care au copii acasa omoara alti copii sau alti parinti... Sigur ca e alta discutie, dar pentru mine e clar ca acolo e o ruptura emotionala sau un blocaj de un anumit fel de e posibil asa ceva... un mecanism diabolic care il transforma sau care il paralizeaza, care il manipuleaza in asa fel incit uita de el insusi si omoara in numele unei cauze, pe care, in timp, prins in oroarea a ceea ce face si a ceea ce vede ca fac altii... o pierde.

Si asa ajung la fraza aia care m-a lasat pe mine in ceata in final, cind Kevin ii raspunde mamei la intrebarea 'why?' - "I used to think I knew. Now I'm not so sure." Pentru ca eu asta nu am inteles din film, Kevin ii raspunde asa pentru ca si-a dat seama ca de fapt mama l-a iubit in limitele ei emotionale tot timpul si el o facea pentru ca sa se razbune ca nu se simtea iubit? Sau... greu sfirsitul filmului. Si mai spune Kevin in film la un moment dat cind parintii vorbeau de context si cind crede ca decide ca va omori: eu sint contextul!

Cornelia

ilia_99 spune:

oarecum off topic:))

Fff important! Intr-o discutie recenta cu un psihoterapeut am descoperit ca sarcinile toxice, de care se plang multe femei, sunt, de fapt, reactii de respingere la adresa tatalui acelui copil. Nu stiu daca se aplica si la animale, dar topicul nostru e despre oameni. N-am vazut filmul, nici n-am citit cartea, dar dupa ce discutati aici, nici n-o s-o fac.
Pornind de la teza de mai sus si de la cartile lui Francois Dolto, psihanalista franceza, care a rasturnat multe din teoriile despre copii, cunoscute inainte de al doilea razboi mondial, cred ca nu exista copii care se nasc cumva, asa, din neant. Totul are legatura cu relatia dintre cei doi genitori, atat in perioada intrauterina, cat si dupa. si, foarte important e psihicul mamei. Ex personal: dupa un copil nascut prematur am ramas din nou insarcinata. Sarcina normala, doar in mintea mea era un beculet aprins ca daca se intampla din nou.. Rezultatul: n-am putut sa nasc decat provocat, la 42 de sapatamani. Asta dupa ce, in ultima luna, deci la termen, aveam contractii regulate de debut de travaliu, care se opreau brusc, la ora 10 seara. Ora la care s-a si nascut apoi puiul mic. De ce s-a intamplat asa? Pentru ca nu VOIAM sa-l las sa se nasca, de teama sa nu pateasca si el ceva...

buli spune:

da, ilia, am observat ca toti psihologii cu care am discutat vreodata ref la baiat si relatiile noastre cu el au inceput cu intrebarea "cum a venit pe lume si cum a fost sarcina?"

Marina spune:

si eu cred ca mama l-a iubit pe kevin cum bine spune Nelia in limitele ei emotionale. Apreciati finalul ca pe unicul moment de dragoste autentica dar eu nu cred ca dragostea se putea naste instant. De fapt cred ca in multe cazuri dupa asemenea grozavii reactia este oarescum inversa. Pentru mine scena finala este doar abandonul mamei in fata a orice. Nu i-am sesizat reaua intentie pe parcursul desfasuraraii actiunii ci doar incapabilitatea de a face fatza situatiei. Poate daca cineva se sesiza sa o ajute situatia era alta, sau poate daca ea tipa dupa ajutor mai cu convingere, nu stiu sa zic, e greu sa intelegi toate dedesubturile unei asemena tragedii, e greu sa zici ca era evitabila .

Selene_Bunny spune:

Adica de mamifer.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Martisoare de vanzare...

Selene_Bunny spune:

Am vazut mai demult un film indian, cam kitschos si dramatic, dar...

Povestea unui cuplu, tineri, frumosi, ea insarcinata in ultimul trimestru, se impiedica si cade pe burta, pierde copilul si, odata cu asta, si sansa de a mai avea vreodata copii. E demoralizata, el o iubeste f. mult si o sustine cat poate. Decid sa nu le spuna parintilor ca nu mai au nicio sansa. Ea infloreste din nou, cu toata forta, cand citeste despre mamele-surogat, insa nu prin ovul fertilizat si implantat, ci prin contact sexual. Si e asa de entuziasmata de sansa asta, incat il convinge si pe el sa accepte - el era impotriva, cum sa o tradeze asa?

Dar accepta si cauta, cauta persoana potrivita... si nu gaseste... pana cand este indrumat catre o prostituata. Careia i se pare ciudata cererea, dar, pentru bani, accepta. Devine prietena cuplului, insa el... nu poate sa faca sex cu ea, psihic, nu poate. Asa ca sotia pleaca la plimbare si ii lasa singuri, in intimitate. El bea una buna, ca sa uite ca nu cu sotia lui face dragoste. Si minunea se intampla, prostituata ramane insarcinata. Cum am spus, devine prietena cuplului, burtica ii creste... Vin familiile cuplului in vizita, astia cum sa ascunda adevarul, fetele fug intr-o camera si sotia isi leaga de burta, sub haine, vreo doua perne...

E haioasa faza in care rudele intreaba "Ce face Priya?" si sotul raspunde, dus pe ganduri, "Coase perne..."

In fine, merg la spital sa nasca... Ce se petrecuse, intre timp, e ca prostituata se indragostise de tip si nu mai vroia sa le dea copilul... Vroia sa il pastreze si sa il aiba si pe tip, asa, sa formeze impreuna un cuplu... Si mi se pare ca sotia afla si au ele o discutie, in care prostituata, f. revoltata, spune "de mine nu va pasa deloc, doar de copil, ca doar pentru el ati platit, eu sunt doar un obiect".

La nastere, complicatii, medicul le spune ca nu poate salva decat ori mama, ori copilul, ce sa faca? Si sotia raspunde "salvati mama..." Medicul reuseste, totusi, sa ii salveze pe amandoi, si, pentru gestul ala, "salvati mama", le da copilul si se retrage din viata lor...



Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Martisoare de vanzare...

Selene_Bunny spune:

nelia, referitor la razboi, uite asa:

"Decat sa planga mama, mai bine sa planga ma-sa".

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Martisoare de vanzare...