Trebuie sa vorbim despre Kevin

nelia spune:

In afara filmului, eu merg si mai departe cu parerea mea despre instinctul matern, pentru ca eu cred ca nu exista deloc. Exista un instinct animalic, pe care nu-l avem numai noi, ci toate fiintele care de inmultesc, de grija pentru pui intr-o prima faza, pina se pune pe picioarele lui. Si chiar si acesta exista in functie de multi factori, poate chiar si genetici, cine stie...

Cert este ca nu toate animalele au acelasi instinct pentru pui, sint animale care isi parasesc puii, care si-i maninca, ii agreseaza... sint altele care ii iubesc si isi dau viata pentru ei. Pisica mea a fatat pui... a fost o mama iubitoare, si-a alaptat puii, i-a ingrijit, acum mai are unul cu ea... sint doar o mitza si un motan, deci nu are mai mult de 6 luni puiul... se scuipa, se mirie, se joaca, iar se scuipa, se bat pe mincare. Dar am vazut mitze care nu si-au alaptat puii, care ii carau in gura hat, departe de casa, sa nu mai auda de ei... am vazut closte care isi iubesc puii, ma rog, cel putin au grija de ei. Altele care ii ciocnea in cap pina ii chelea, poate asa credea ea ca ii educa.

Asa cred ca e si la oameni. Avem un instinct in noi, acela de a ne inmulti, apoi restul e cum spune Chuny... o intilnire intre doua fiinte, compatibile sau nu... Nu e matern sau patern, este grija pentru specie, iar dupa ce apare puiul, pentru pui. E mic si dependent, e in miinile noastre, ne copleseste grija asta. Atit de tare uneori, incit uiti sa-i mai iubesti sau nu mai ai timp...

Eu nu cred toti parintii isi iubesc copiii. Cei mai multi o fac, dar sint si foarte multi care pur si simplu nu sint capabili. Ca au avut copilarii grele, ca nu au fost iubiti la rindul lui, poate... cert este ca sint oameni care nu sint capabili sa iubeasca. Si chiar si cei care iubesc, le e foarte greu sa iubeasca pur si simplu... au iubire in ei, dar o ofera conditionat, fragmentat, asa cum pot...

Unii dintre ei se deblocheaza, sint momente in viata in care te deblochezi pur si simplu. Chiar si autoarea are a scris cartea, poate miine se duce sa faca un reportaj intr-o casa cu copii abandonati si... vede niste ochisori. Si uite intilnirea cea mare, ar putea sa-si schimbe toata viziunea ei despre maternitate si copii. Sau poate nu se duce si atunci ramine acolo unde este. Olympia a spus ca depinde de sansa, si eu cred ca depinde de sansa.

Insa cu cit dai mai multa iubire, primesti mai multa si oferi mai multa. Ca lipsa ei te duce la crima (eu nu cred, pur si simplu cei care ajung sa omoare, mai putin in caz de accident, ca se intimpla si din astea) cred ca o parte a creierului lor, acolo unde e empatia, e pe zero. Nu stiu daca asa s-au nascut sau ceva s-a circuitat pe parcurs, nu stiu nici daca e genetic acest sentiment de empatie, dar stiu ca e foarte importanta ca sa poti sa te gindesti la altul, de multe ori chiar lasindu-te pe tine.

Cornelia

buli spune:

Nelia,
autoarea asta se deblocheaza doar daca se uita in oglinda si vede copilul din ea.

buli spune:

ah, si, DA, consider f util un subiect despre stima de sine (nu doar la copii)

Chuny spune:

de ce ar trebui sa se deblocheze ? noi nu stim daca s-a uitat in oglinda sau nu, mie mi se pare f ok ca e stie si a ales sa nu aibe copii, e creativa ... poate ea stie deja de ce si nu e obligata sa faca public totul. Eventual ar trebui sa taca si sa nu dea prea multe explicatii despre cartile pe care le scrie pt ca, uite, distruge mituri :-)

buli spune:

pai in ce priveste, nu a distrus niciun mit

si consider ca, daca fragmentul pe care l-am citat eu nu e o strategie de PR (pt ca e posibil si asta), atunci are o atitudine cel putin bizara fata de copii. adica se poate sa nu-ti placa, dar nu e musai sa te apleci asupra lor scriind carti in care sunt personaje negatice sau lucrand cu ei, desi nu-i suporti.
e un conflict undeva in ea.

nelia spune:

Chuny, vorbeam despre deblocatul in privinta copiilor. Pot sa cred ca cineva poate sa urasca sa aiba grija de copii, e o munca si nu e diferita de multe altele, dar sa vezi in copii numai ce spune ea in interviu si spune peste tot, am citit interviurile date in lume... mi se pare trist, mie. Nu ei poate, am spus, dar mie da... Si e ambivalenta, pentru ca acum spune ca maternitatatea e asa si pe dincolo si ca ea nu vrea copii, de ce i-ar vrea... si apoi spune ca de la 15 ani e framintata de subiectul demografie si vede ce se intimpla pe glob, in Europa mai ales, dar si pe continentul american, atinge imigratia etc... incit mie mi-a dat senzatia ca s-a speriat un pic ca ar fi modelul celor care nu vor copii, ne simtim bine asa... si a dat inapoi dupa prima serie de articole. Si acum, mai ales dupa succesul cartii discutata aici, a ajuns la ceva de genul: nu e bine sa nu faceti copii, faceti-i ca altfel scade natalitatea... nu va luati dupa ce spun eu, eu nu mi-am dorit, dar e si prea tirziu, am virsta pe care o am... Cu alte cuvinte, si sint de acord cu ea, cine simte si vrea sa-i faca, sa-i faca, cine nu, sa nu-i faca. Atit timp cit nu da lectii despre maternitate si copii.

Cornelia

columbiana spune:

Chuny, sunt aici, citesc (in pauze, la job:)

N-am vrut sa deturnez discutia spre autism, ca nu e; numai ca in acelasi timp analizind-o pe Eva, nu pot sa nu ma analizez pe mine...si nu pot sa nu observ oaresce paralele, despre care voi reveni;
si eu sunt mama unui copil provocator, puternic, dar intr-un alt mod (fiu'meu nu e vionent, e in directia opusa, si deloc contra mea, ne iubim, dar uneori am senzatia ca societatea e contra lui si nu gasesc cele mai bune cai sa-l fortific, sa-l ajut, ba ii mai fac si rau cu deciziile mele)





http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

alexia_21 spune:

Cert este ca nu toate animalele au acelasi instinct pentru pui, sint animale care isi parasesc puii, care si-i maninca, ii agreseaza... sint altele care ii iubesc si isi dau viata pentru ei. Pisica mea a fatat pui... a fost o mama iubitoare, si-a alaptat puii, i-a ingrijit, acum mai are unul cu ea... sint doar o mitza si un motan, deci nu are mai mult de 6 luni puiul... se scuipa, se mirie, se joaca, iar se scuipa, se bat pe mincare. Dar am vazut mitze care nu si-au alaptat puii, care ii carau in gura hat, departe de casa, sa nu mai auda de ei...

se pare ca animalele isi resping sau ucid puii numai atunci cand acestia se nasc bolnavi. face parte tot din instinctul animal.

Selene_Bunny spune:

alexia, hm... Parca este un peste (femela) care isi mananca puii de indata ce se nasc... Nu pot sa cred ca TOTI se nasc bolnavi...

Si nu isi resping puii numai daca sunt bolnavi, ci si daca omul se baga intre ei prea devreme... Citeste despre iepuroaica, daca simte miros de om pe blana puiutilor, ii ucide...

Unele femele cimpanzeu, ramase fara pui (au murit), fura puii altor mame...

Leii masculi ucid puii nascuti din alt tata, pentru a forta femela sa intre din nou in calduri si a se imperechea cu ea...

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Martisoare de vanzare...

AgnesLuca spune:

referitor la grija animalelor pentru puii lor, exista experimentele alea cu soarecii care arata ca soarecii crescuti de mame grijulii se poarta la fel cu progeniturile lor, in schimb daca pui de la mama grijulie sunt crescuti de mama delasatoare, devin la rindul lor neglijenti fata de urmasi

PS: io la subiectul asta sunt tot timpul timorata ca o sa scriu pe linga ceea ce si-a dorit autoarea, asa ca imi cer scuze de pe-acuma daca-s mai offtopic decit altii, mai ales ca n-am vazut filmul