Trebuie sa vorbim despre Kevin

nelia spune:

Selene, ai si tu o grija!

Din punctul meu de vedere au fost patru scene in film, in care mama e autentica suta la suta. Scena finala, cind accepta copilul si e clar ca abia de atunci incolo va ramine mama de care avea nevoie copilul pentru ca a inteles adevarul, scena in care cu e mic, in brate, urlind, il tine departe de ea, nestiind efectiv ce sa-i faca, apoi, un pic mai incolo se duce cu copilul urlind linga un pikamer (e crunta acea scena)... si scena pe care o povesteste Ana, toti trecem prin momente dificile cu copiii nostri, a fost reala, de aceea copilul a si ales sa fie de partea mamei cind l-a intrebat tatal ce s-a intimplat. Dar seara, cind ii citea povestea, s-a hotarit sa se razbune... a fost elementul declansator pentru el.

Si faptul ca facea in pampers era tot o forma de razbunare... e greu de spus ce vrea autoarea sa transmita si cred ca indiferent de cum a gindit ea scena, de cum a gindit ea elementul declansator, mesajul ramine unul singur: sinceritatea, autencitatea in relatia cu copiii nostri. Pentru copil, abia atunci a simtit ca mama e sincera, in rest doar incerca sa faca fata, sa fie parintele corect, care ofera totul, care incearca totul... dar nu intr-un mod autentic... si copilul a simtit tot timpul asta.

E interesant in film cum ii arata pe toti ne-autentici in iubirea lor (a tatalui fata de mama, a tatalui fata de baiat, a mamei fata de baiat, a mamei fata de tata) cum devin umani si autentici cind apare fetita in viata lor. Sigur, firea fetitei era diferita, e usor sa accepti un copil care nu te pune la incercare, dar se simte in casa, in film o atmosfera de iubire... ceea ce pina la aparitia fetitei nu se simtea, era doar incrincenare si iubire fragmentata.

Ma rog, se poate discuta pe filmul asta o saptamina daca vrem si tot nu vom atinge tot... autoarea cartii si producatorul filmului au avut un mare curaj sa scoata un asemenea film pe piata.

Cornelia

nelia spune:

Eu n-am citit cartea, imi tot propun sa o fac si sper sa reusesc, se pare ca e altfel gindita, dar ideea de baza ramine.

Cornelia

simplyana_m spune:

Nelia, esti extraordinara! Ai transcris aici si gandurile mele, mai bine decat as fi reusit eu! Am vazut doar filmul, insa si eu cred ca "miezul" este autenticitatea!

http://www.lucamic.blogspot.com/

Marina spune:

Imi este greu sa cred ca un copil ucide din lipsa de iubire, mi-e greu sa cred ca o fiinta ucide din lipsa de iubire. Ca asta poate fi un pretext sunt de acord, dar undeva in adancuri un mecanism pshic nu a functionat, undeva au fost semne pe care cei din jur nu le-au vazut. Multi oameni nu sunt iubiti si nu ajung sa ucida. Multi sunt abandonati si abuzati si nu ucid. Filmele au menirea sa traga semnale de alarma, sa impuna subiecte, sa atraga atentia prin soc. cred ca situatia e prezentata din punctul asta de vedere in film, dar ca realitatea tine mai mult de un dezechilibru psihic major si nu de dragostea mamei.

buli spune:

da, e mai usor sa "invinovatim" un mecanism care nu functioneaza.

Marina spune:

As putea intelege lipsa iubirii pana la un punct, as putea prin absurd justifica gestul uciderii tatalui. Dar gestul uciderii fetei pentru ca ea a avut parte de iubire mi se pare o reactie atat de disproportionata incat lipsa de iubire sincera nu mi se pare un argument deloc suficient.

ellej spune:

Sunt de acord cu tine. Daca toti copii neiubiti (sau carora adultii n-au stiut sa le arate iubirea) ar ajunge la crima... s-ar decima populatia planetei. Cred ca e la fel si in cazul sinucigasilor. Poti pune actul sinuciderii doar pe seama factorilor exteriori? Nu cred, pentru ca, iarasi, ar insemna ca 2 din 3 oameni si-ar pune streangul de gat. Cred ca labilitatea psihica joaca un rol major in ambele cazuri (fara a minimiza rolul circumstantelor in care evolueaza o persoana).

buli spune:

mie mi se pare foarte greu de intrat in mintea cuiva care face un asemenea gest.
cumva, din cauza asta nici nu am vrut sa vad filmul, am inchis dupa max 15 min.
sunt de parere ca orice posibila explicatie, chiar si artistica, a gestului e departe de adevar.
astfel de "cazuri" isi au locul mai mult in manuale decat in filme, carti, cand intra in domeniul asta sunt cumva la capitolul "curiozitati", pentru ca autorii, regizorii nu fac decat sa ... isi dea cu parerea, sa ne arate interpretarea lor despre intamplarea respectiva.

Cristina_C spune:

Unde se gaseste filmul pe net, imi puteti da un link?

cristinuk@ spune:

pe torentte

eu l am luat ca pe un scenariu si atat nu mi s a parut ca mama nu l a iubit doar ca nu a rezonat cu nevoile lui de copil special nu mi place sa zic ca nu era un copil" normal" pt ca cine suntem noi sa definim normalul