Trebuie sa vorbim despre Kevin

nelia spune:

LadyJ, ca tot ai spus despre psihopati... si sint de acord. Ma uit diseara cind ajung acasa la film, la final... sa vad daca baiatul raspunde, desi am vazut finalul de doua ori, ca sa inteleg ce spune tinarul. Nu cred ca a raspuns, s-a lasat imbratisat, deci nu a manipulat, iar privirea actorului (actori excelent, de altfel) spune multe. Eu de pe la jumatatea filmului am avut perspectiva cu copilul psihopatului, nu si pina atunci... pina atunci am empatizat cind cu unul, cind cu altul, in functie de scena... recunosc ca mai mult cu copilul, pentru ca de obicei empatizez cu copilul, nu cu adultul. Nu am fost furioasa pe mama deloc in timpul filmului, pot spune ca mi-a parut rau pentru ea in anumite momente... insa finalul m-a bagat in ceata si acum nu mai stiu...

Dar pina atunci, eu am un ghimpe asa mic impotriva autorilor, mai mult a scriitoarei... Pentru ca una e ce dezbatem noi aici, impreuna sau fiecare pentru ea, si alta este sa fii, ca vrei, ca nu vrei, formator de opinii. Cind scrii o carte precum aceasta, care mai e si ecranizata cu succes dupa... trebuie sa fii pregatit sa accepti niste consecinte, sa fie niste urmari... nu stiu daca autoarea-autorii a inteles aceasta. Am citit ce spune dupa deschiderea acestui subiect, i-am citit unele articole... nu am gasit pina acum un interviu cu regizorul sau cu scenaristul filmului...

Pe scurt, ce consider eu ca nu ramine fara urmari, fie ca e vorba de carte sau de film sau de amindoua:

- sint atitia care se chinuie sa scoata din sfera patologicului problemele de comportament si sa se lucreze cu ele, atit cu copilul, cit si cu familia. Sint aruncate parca din nou numai acolo si e gresit sa spui ah, dar nu e vina mea, e copilul defect, ce facem cu el?
- daca plinge cind e mic (motivele sint atit de diverse incit pur si simplu m-a enervat chestia asta), daca refuza sinul (sinul este refuat din motive fiziologice, ma indoiesc ca s-a demonstrat pina acum ca e din motive emotionale), daca nu vorbeste etc... intelegeti voi mai departe. Ori zau daca e asa. Daca va uitati la profilul criminalilor din seria lui Kevin, veti vedea ca nu seamana deloc cu ce au pus autorii in Kevin, as spune chiar dimpotriva. Si mi se pare pericolos sa faci asta, iar daca o faci, atunci macar informeaza-te si creeaza un profil cit mai aproape de realitatea tulburarilor pe care vrei sa le sugerezi.

Si lista e lunga... dar ma opresc aici.

Cornelia

buli spune:

eu as vrea sa inteleg ce inseamna psihopat.

alexia_21 spune:

eu as vrea sa stiu daca ,,, cartea este scrisa dupa un caz real.

ela_04 spune:

Ana, vorbele dor...si dor al naibi de tare...
acum multi ani cand ai mei parinti au divortat lupta pt custodie a fost urata...probabil ca in fiecare divort ...in fine...
intr-o zi am auzito pe matusa mea, sora maica-mi ca "mai bine o lasi pe asta la tac-su pt ca altfel nu o sa-ti mai refaci viata niciodata cu 2 copii dupa tine, mai ales ca e obraznica si nu te asculta niciodata"...
aveam 4-5 ani...imi aduc aminte si azi la fel de clar ca si atunci...
niciodata nu m-am inteles bine cu matusa asta...sincer m-am bucurat de fiecare lucru rau care i s-a intamplat in sinea mea, mai ales ca adolescenta. Nu am asociat mereu sentimentele mele cu ce am auzit atunci dar acum ca adult stiu...
m-am bucurat chiar si pt faptul ca saraca femeie nu a putut avea copii... ca a divortat...
stiu am fost un copil ingrozitor... dar oare asta ma face sa fiu psihopata?!

eu una cred ca trebuie sa ai o relatie f buna cu propriul copil ca sa poti sa-i spui ca acum esti un pic obosita si nervoasa...iar copilul musai sa fie suficient de mare ...cel putin 3 ani ...pt a te putea intelege...
dar ca mai bine ai fi in Franta decat cu el in camera ... nu cred ca exista o varsta cand se poate spune asta...poate pe la 20 de ani...
este doar parerea mea si nu cred ca ceva sau cineva indiferent cat ar incerca m-ar putea convinge sa-i spun vreodata asta copilului meu.

Chuny spune:

Hmmm ... automat vorbesti de vina cand spui ca unii "se chinuie" sa rezolve problemele de comportament ale altora ... cuvintele vina si chin ar face pe oricine sa fuga, imi parte rau dar prin terapie eu inteleg altceva decat un "terapeut care se chinuie si un parinte care nu vrea sa fie de vina".

olympia spune:

Din punctul meu de vedere, a-i spune unui copil mic ca ai vrea sa fi in Franta, in loc sa fi langa el e echivalent cu acel "te dau la tigani, sau la orfelinat, daca nu ma asculti/mananci/esti cuminte", adica in esenta daca nu esti asa cum cred eu sau as vrea eu sa fi.
Tanti asta, autoarea mi-e profund antipatica, n-am doar un ghimpe impotriva ei ca Nelia. Iar asta cu intalnirea care n-ar fi trebuit sa aiba loc, incompatibilitatea, hai nu zau, pai asta exonereaza de raspundere orice parinte al carui copil sufera ca vezi Doamne asta e, nu-s compatibili si zic raspundere nu vina. Raspunderea e intotdeauna a adultului, adultul formeaza, el are surse de informare si cai de actiune, copilul doar raspunde. Nu automat o mama cu probleme mari creste un criminal, eu chiar cunosc un caz in care ma asteptam ca bietul copil sa ajunga rau de tot si el s-a salvat. Depinde mult insa si de alte persoane ce devin automat profesori de iubire/modele pentru acel copil, daca ei apar sau nu pe calea lui. In rest, din ce povestiti aici, mama e egal defecta cu copilul, asa i-a construit autoarea.
Inca ceva la diferente mari de varsta intre frati, ei nu se coalizeaza ci cel mare poate fi foarte gelos, agresiv si furios pe aparitia surioarei, si asta stiu din experienta nu din filme. Tocmai varsta lui mare poate sa-i faca pe parinti sa creada ca nu trebuie pregatit prea mult, ca intelege, ca e firesc sa se poarte cumva si asta e doar o limita a lor a parintilor, nu vina copilului.
A eu stiu copii foarte normali care faceau in pampers la 5 ani si beau inainte de culcare lapte din biberon, erau insa neglijati si abuzati.

Chuny spune:

Olympia, eu cand spun de intalnire ce nu trebuia sa aibe loc, ma gandesc la faptul ca aceeasi mama cu acelasi comportament ar fi lasat alte urme pe un copil diferit de Kevin, ori de asta spuneam ca filmul acuza si foloseste toate ideile clasice din psihanaliza pt a acuza: daca esti o mama cu X caracteristici, cresti cu siguranta un copil de tipul Y.

olympia spune:

Chuny, o mama care are un anume comportament gresit, adica umileste in loc sa sustina, respinge/evita in loc sa iubeasca si sa aline, chiar daca o face intr-un anumit context(cand nu primeste raspunsul asteptat, cand ceva e diferit, cand in loc de ascultare are parte de provocari) ar fi facut-o si cu alt copil. Cu al doilea mai putin, fiindca asa cum am sus primul are ingrata sarcina de a debloca niste mecanisme setate aiurea, dar ar face-o oricum, cand iese ea din zona ei de confort. Daca incepe EA sa-si intelega limitele si cauzele acestor limite si incearca apoi sa le depaseasca, poate da o sansa si copiilor, altfel, nu.

rrox3 spune:

Pe scurt, psihopatiile sunt tulburari de personalitate.
Sunt de mai multe feluri: tulburarare de personalitate de tip antisocial, sadic, paranoid, schizoida, narcisica, demonstrativ-isterica, borderline, anxios-evitanta. Cei din primele trei categorii pot fi periculosi. Au discernamant.

Disfunctionalitatile din mediu par sa atarne foarte greu in dobandirea psihopatiilor.

rrox3 spune:

Nici macar psihanaliza nu crede una ca asta.