Plange la cresa

cruis spune:

sheherezada, a varsat adica a vomat?? Sper ca nu...

nelia, mersi ca mi-ai validat presimtirea ca nu e bine sa bag sub pres cu orice pret, desi asa linistita as pleca daca mi-ar face pa zambind dimineata. Acum ca ma gandesc, nu cred ca as rezolva nimic sa stau cu el acolo, sunt convinsa ca acolo e ok. Cand l-am dus am stat o saptamana cu el toata ziua si uite ca tot acolo sunt. Poate ca e el mai incapatanat in ceea ce vrea, asa face si acasa, rar nu e cum vrea el. Si nu uita, e ca un elefant. Il simt e un factor de stres sa stea acolo, ca vrea sa stea cu mine, poate ca acolo nu mai poate fi centrul atentiei. Nu e nici foarte social, se cam uita de la distanta la ingramadeli si alergaturi. Nu stiu. Poate ca va continua sa planga pana se resemneaza, pur si simplu. Nici nu mai stiu ce sa zic.

Azi dimineata l-am intrebat daca vrea la cresa sau sa stea cu bunica. Mi-a zis ca ma vrea pe mine. I-am zis ca eu merg la serviciu, asa ca a fugit la bunica si imi facea razand cu mana pe geam.

Ii spun exact asa, ca trebuie sa merg, ca n-are cu cine sta acasa, ca si sora lui merge la scoala. Intr-o vreme imi zicea ca sta cu cainele.

Uof, cu unii e mai simplu...
De ce spui ca nu e chestie de independenta si ca e atasament sanatos?

Nothing is worth doing unless the consequences may be serious. --G.B.Shaw

nelia spune:

cruis, spuneam ca nu e chestie de dependenta de tine in faptul ca plinge si ca e normal ca o face. Inseamna ca te iubeste si vrea sa ramina cu tine si are nevoie de timp pentru a se obisnui. Daca ai stat in prima saptamina si i-ai dat toate explicatiile, inseamna ca a inteles si ca va interioriza intr-un timp mai lung sau mai scurt faptul ca nu mai poate sta acasa cu tine si atunci va accepta mai senin despartirea de tine.

Unii copii asa sint, accepta mai greu despartirea de cuib, altii o accepta (resemneaza) mai usor, iar altii pur si simplu adora si sa fie acasa, dar si sa stea in colectivitate. Depinde mult de temperamentul copilului. Arata-i doar ca intelegi ce simte, ca tot ce simte el e firesc si ca aveti toti nevoie de timp sa va obisnuiti cu situatia, indiferent cit timp va ia. Si sper sa vina cit mai repede ziua cind va pleca uitind sa-ti dea pupicul de ramas-bun sau sa nu vrea sa plece cind te vei duce sa-l iei.

Cornelia

sheherezada spune:

Ba da,chiar a vomat!Si face asta de ceva timp.Una din noi miroase tot timpul a voma.

Poze

nelia spune:

sheherezada, esti sigura ca nu exista o alta cauza pentru care a vomat? Sau se intimpla de fiecare data cind nu vrea sa mearga la gradinita?

cruis, nu ti-am raspuns complet la intrebare. Din cele observate de mine si tinind cont de temperamentul copilului, un copil care are un mod de atasament sanatos plinge cind este luat de linga mama (cel mai des e vorba de mama cind copilul este micut si a stat cu ea) sau tata sau adultul cu care are relatia-model de atasament.

Un alt motiv pentru care am spus ca e sanatos ce face el este ca te vrea pe tine cind are nevoie de confort (cind se intimpla ceva neplacut la gradinita, cind il supara vreun copil etc.) De aceea am spus sa-l intrebi de ce plinge si raspunsul lui a fost satisfacator pentru mine. Si spuneam ca poate ar fi bine sa repeti experienta de inceput cu statul linga el la gradinita pentru ca, in general, un copil cu un atasament sanatos, o foloseste pe mama ca sa testeze alte orizonturi, alte relatii... si se pare ca inca nu a reusit sa se detaseze de tine si sa exploreze pe cont propriu. Ca si cum l-ai asigura inca o data ca tu esti acolo cind are nevoie de tine.


Cornelia

sheherezada spune:

nelia nu varsa decat atunci cand trebuie sa faca ceva ce ea nu vrea!Nu totdeauna cand mergem la gradi.Doar cand sta mai mult pe acasa si uita ca trebuie sa mai mearga si acolo.Penultima data s-a intamplat la doctor.El voia sa i se uite in gat si ea nu!Asa ca d-na asistenta a trebuit sa curete dupa noi.

Poze

sheherezada spune:

Uite,azi a fost ok.Nu a plans,ba chiar mi-a zis ca pot sa plec.
Au si ei zile mai bune,zile mai rele,ca noi toti dealtminteri.Nu stiu daca o sa vina vremea cand o sa mearga cu placere dar o sa se obisnuiasca si cu asta.

Poze

AgnesLuca spune:

Mie mi se pare important sa clarifici daca copilul plinge doar la despartire (asta fiind modul lui de a trai acest moment) si/ sau daca are intr-adevar probleme la cresa.
Care este parerea educatoarelor ? Nu poti sa apelezi la un psiho-pedagog sau psiholog care sa faca o evaluare la fata locului ?

O alta varianta ar fi sa il duci la o gradinita (inteleg ca are 2 ani jumate) si sa incerci sa-l acomodezi acolo. Numai o saptamina de acomodare mi se pare foarte scurt, mai ales daca copilul are o nevoie mare de atasament cum pare al tau (eu cu a mea am fost 8 saptamini ,in general acomodarea este intre 1-4 saptamini ). Nu stiu daca la voi exista un concept pentru acomodare, aici este ceva clar definit, daca te intereseaza iti pot da amanunte.

ale1212xa spune:

crius exact in situatia asta suntem si noi. Dragos merge la cresa din octombrie cu pauza de 1-2 saptamani de raceala pana in decembrie. De pe 3 ianuarie a mers zilnic...in fiecare dimineatza a plans...1 minut...cat timp il lasam in clasa si inchideam usa..pana ma uitam pe meniu se si potolea...Dupa-masa cand il luam este ok, spune pa la toata lumea...da pup la doamne...imi spune ca a papat..mai stam 10 minute sa bem apa...ne mia jucam cu ceilalti copii care pleca si ei...deci clar nu i se intampla nimic rau acolo...pur si simplu dimineatza e grea despartirea...am facut totusi un progres..ieri s-a dus singur in clasa si s-a aruncat la doamna in brate..i-a zis pa lui tati si asta a fost... fara plansete fara nimic...azi am stat acasa din cauza de cod sper maine sa nu uite ce a invatat luni

asa ca si eu zic ca si fetele..daca stii ca totul e in regula acolo cu el mai asteapta...se va obisnui

anya spune:

Copilul meu e in grupa pregatitoare. El e ok, nu plange, dar la el in grupa exista un copil care plange in fiecare dimineata de....4 ani! Asa e el. Sta juma' de ora lipit de educatoare, cu ochii in lacrimi, si apoi f ok si isi vede de activitati. In toamna incep scoala, clasa 1. Sa vedeti jale in primele saptamani!

cruis spune:

anya, nu ma speria... 4 ani. :(

L-am intrebat cu cine vrea sa mearga acolo, a zis "cu amandoi". Asa ca ne-am infiintat amandoi. A fost senin pana cand am ajuns. Nu fericit sa mearga, indiferent. In hol s-a blocat, mi-a spus ca nu e pregatit sa intre, sa mai stam in hol, a inceput sa planga. Si am tot staaaaaat asa. I-am tot explicat, imi evita privirea si imi spunea ca mai stam pe hol. Era din ce in ce mai tragic, asa ca l-am luat pe sus, l-am dus inauntru, tzoc, mami vine repede si am plecat.

Mie mi se pare ca e mai rau decat cand il ducea tatal lui, simt ca e ca si cum stau si invart cutitul in rana cat mai mult, tatal lui intra direct in clasa, il pupa si pleca.

Simt si ca nu rezolv nimic daca stau cu el in clasa, e mediu cunoscut, are prieteni, le cunoaste pe educatoare, le place. Sunt absolut convinsa ca oricat as sta, cand plec va face la fel.

El ramane la aceeasi locatie pana merge la scoala, e montessori, asa e sistemul, nu am unde sa-l duc altundeva si nu prea am de ce, sunt sigura ca e cel mai bun loc pentru el acum... altul decat cu mine acasa, ceea ce nu e posibil.

Si aici exista conceptul de acomodare, insa esti sfatuit sa lasi copilul singur cand s-a obisnuit cu mediul daca singurele probleme sunt cand il lasi si daca se rezolva rapid. Din experienta educatoarelor ti se sugereaza ca cel mai bine e sa faci despartierea cat mai rapida si pozitiva.

Totusi, ma gandesc tot mai des, deja la el, dupa 10 luni, e ca si cum nu poate fi altfel si mi se pare ca nu-l ajut. Daca prin vreo modalitate il conving sa nu mai planga dimineata, poate va avea posibilitatea sa observe detalii pe care nu le vede pentru ca e suparat si ca nu e chiar asa de rau cum credea? Habar n-am ma tot intreb si eu. Simt ca e ca si cum ii dau motive sa creada ca plansul e o solutie pentru ca alta mai buna eu nu am si ca e justificat sa planga. Cine mai stie, deja vorbesc prostii... asa-mi vine sa-l iau dimineata si sa mergem acasa...

Nothing is worth doing unless the consequences may be serious. --G.B.Shaw