Atractia sexuala in cuplu(2)

NoUserName spune:

Incet incet, incepem sa jucam cu cartile pe fata. Nu doar eu, ci multi de aici. Deja incep sa vad ca desi suntem buni la aratat cu degetul, uneori recunoastem ca situatia mea nu-i chiar asa de rara printre voi. Citeam mai acum cateva pagini statistici cum ca mai mult de jumatate atat dintre barbati cat si dintre femei ar insela daca ar avea certitudinea ca nu sunt prinsi. Va mai aduceti aminte de ultima optiune pe care i-am propus-o Isabellei la prima mea interventie pe forum? Citez: "...O clipa poate sterge tot ce-ai scris o viata, asa ca ai mare atentie la ce vei face in continuare. Ai nevoie de afectiune si [...] o vei gasi acasa sau in alta parte, asta depinde numai de tine si de sotul tau. Insa, daca n-o vei gasi acasa (ceea ce mi se pare cel mai probabil), reciteste versul pe care l-am scris si ia-ti masurile de precautie necesare, astfel incat sa nu stie decat doua persoane: tu si celalalt...". Despre asta e vorba in tot ce-am scris eu aici.

Am discutat cu sotia despre situatia noastra si am ajuns la concluzia ca nu-i neaparat sa ne transformam din prieteni in dusmani. Nu stim cand au disparut sentimentele care ne-au adus impreuna, dar cert e ca au disparut si au aparut altele. Ne-am adus aminte de vremurile bune, de prima excursie la mare, de cate si mai cate, inclusiv de disparutul ei de acasa. Si i-am spus ca acum nu cred ca as mai pleca s-o caut, ci as astepta linistit sa se intoarca. Am vazut-o ca incerca sa-mi spuna ceva dar nu-si gasea vorbele, asa ca am adaugat tot eu :"si oricum nu o sa mai vina dupa tine cel care a venit atunci, ci eu cel de acum". Razand, mi-a explicat ca exact la asta se gandea.

De muncit am muncit amandoi cot la cot. Chiar daca vazut din afara pare ca eu am facut mai multe, ca procent din posibilitatile fiecaruia am tras la fel. Ceva gen daca eu transport in carca 2 saci de cartofi pentru ca atata pot si ea unul pentru ca atata poate, vazut din afara pare ca eu am muncit dublu. Doar ca eu stiu ca fiecare din noi a tras cat a putut. Lucrurile casnice le rezolvam impreuna; nici eu nu sunt unul din cei care iau o bere din frigider si se pun pe fotoliu la televizor exclamand "mama, ce obosit sunt! nevasta! pune si tu ceva de mancare!", nici ea nu e una din cele care nu pot sa spele ceva pentru ca "vai, da' mi se ia oja de pe unghii si mi se aspresc palmele". Numiti-o cum vreti: prietenie, atasament, siguranta, respect, poate o iubire in faza a doua, dar numai atractie nu.

Am analizat si cazul cu cele 5 ore petrecute impreuna sau 4 separat plus una impreuna si am ajuns la concluzia ca fiecare a lasat de la el cu speranta ca va veni si vremea cand celalalt se va schimba si va face "cum trebuie". Si am ajuns sa constatam ca speranta a murit (desi se crede ca moare ultima) iar vremea n-a venit. De ce? Pentru ca la inceput cand stateam fiecare la mamica, aveam doua-trei ore pe zi pe care sa le petrecem impreuna iar acum avem cateva ore pe saptamana pe care le petrecem separat, exact ce scriam mai acum cateva zile: "alte griji, alte responsabilitati".

O alta divergenta a noastra e grija fata de lucruri (cineva m-a facut fantoma cand am scris ca asta a fost una dintre nemultumirile sotiei). Pai la mine daca vine un vecin dupa o bormasina si eu am, i-o dau fara doar si poate pentru acel "multumesc" pe care mi-l spune cand mi-o aduce inapoi. Ma simt eu bine cand stiu ca am ajutat pe cineva. Pai da, si cand se strica noi trebuie sa luam alta si uite-asa se duc banii ca altii in loc sa-si cumpere stau si se distreaza si vin sa imprumute de la tine. Iar tot din aceeasi categorie e episodul cand a facut o intindere si n-a mai putut sa mearga: am adus-o in brate iar eu ma gandeam cum s-o pun mai repede undeva, sa ma duc sa iau alifie si sa-i mai fac sa treaca durerea. Am descuiat si m-am indreptat spre canapeaua din sufragerie. Ce-mi aud urechile? "Stai, pune-ma undeva aici sa ma descalt intai si sa te descalti si tu". Bai frate, dar nici prin cap nu-mi trecea sa ma mai descalt intr-o astfel de situatie; puteam sa fiu plin de noroi din cap pana in picioare si tot nu m-as fi gandit sa ma descalt. Si iar am ajuns la concluzia ca vedem prioritati diferite...

Macar acum stim cum stam. Pentru mine a fost nevoie de Cristina ca sa-mi dau seama ce-mi lipseste. Ea, nu stiu, poate o fi avut un "Cristi" al ei... sau poate o sa apara unul... cine stie... Cert e ca n-am aflat nimic. Si nici ea de Cristina.

Poate unii dintre voi vor zice "ok, si atunci de ce nu divortati civilizat?". Raspunsul e simplu: pentru ca eu si sotia am stabilit ca avem mai multe motive sa ramanem impreuna decat sa ne separam.

Bun, si ce urmeaza? Probabil cele 4 zile in bucatarie cu Cristina. Daca nu, cand imi vor trece sentimentele pentru Cristina (am demonstrat deja ca in cazul meu particular sentimentele apar si se pierd) o sa apara Cristina 2. Eu sunt mai lenes din punctul asta de vedere si nu stau s-o caut, mai ales ca nu-mi petrec vremea prin locuri frecventate de femei si nici nu ma duc prin cluburi la agatat. Apoi, daca traiesc suficient, poate Cristina 3. Si nu exclud posibilitatea ca Cristina 2 sau 3 sa fie chiar cea care mi-a fost candva iubita iar acum imi este acum sotie. Desigur, totul cu maxima discretie...

belleane spune:

Nun: cred ca n-ai inteles nimic din tot ce se discuta aici. Ultimele 3 paragrafe ma fac sa cred ca deja am pierdut prea mult timp la subiectul asta. Sau vrei sa scrii o carte ieftina.

aiamoni spune:

NUN, cred ca eu sunt de pe alta planeta sau ceva. Mi se face rau cand te citesc. Cristina 2, Cristina 3, maxima discretie? Da, ok, vad ca te gandesti la posibilitatea ca una dintre ele sa fie sotia ta, dar asta ce inseamna? Ca printre celelalte e posibil sa fie si ea? Tu deja stii c-o s-o inseli, imediat ce ti s-ar ivi ocazia. Sau asa mi se pare mie. Am efectiv senzatia ca e ceva sadic in analizele tale, aproape ca ar fi preferabil sa vii aici sa spui ca te-a luat odata valul si ti-ai inselat nevasta decat sa "planuiesti" asta in avans, constient c-are sa se intample.
In fine, cu siguranta si sotia ta are greselile ei, asa cum multe fete aici au recunoscut ca au gresit in viata lor de familie si-au ajuns la punte de rascruce, de impas...dar concetrarea lor mi s-a parut ca s-a dus pe moduri de a rezolva situatia, discutii, idei schimbate...poate ai avea ceva de invatat din modul lor de a trata criza. Prea accepti ideea cu inselatul cu mare usurinta, din punctul meu de vedere, si-atunci nu vad cum ar fi cu adevarat eficiente discutiile cu sotia ta. Asa cum fac eu cand ma pacalesc singura c-o sa renunt la dulciuri, dar stau cu ciocolata in sertar. Evident c-o s-o mananc pana la urma, pentru ca asa mi-am propus in subconstient cand am cumparat-o.

ilia_99 spune:

mda... NUN nu pot decat sa-ti mai spun: it takes 2 to tango, and 3 to fuck things up!
succesuri!

NoUserName spune:

Iti trimit un Distonocalm?

Te ajuta mai mult daca as fi scris ca "mi-am dat seama ca eram pe cale sa fac o prostie, dar m-am hotarat sa ma intorc si sa ma regasesc in familie"? Pai ca crezi ca fac eu aici? Reinventez cele 10 porunci? Am scris de la inceput ca-mi exprim gandurile iar tu (si altii) aveti pretentia sa-mi schimb modul de gandire pentru ca "trebuie". Pai n-ati vrea voi sa se invarta si pamantul invers si sa rasara soarele de la vest?

aiamoni spune:

NUN, nu iau distonocalm nici pentru probleme mele, pentru ale tale cu atat mai putin.
DAR, aici e un forum. Daca voiai doar sa-ti expui gandurile si atat atunci n-ai gasit locul potrivit. Aici, mai ales la sectiunea asta, mi se pare mie ca oamenii vin cu diverse probleme pentru ca vor sa auda ce parere au altii, sa invete ceva din experientele lor. Daca tu ai venit hotarat sa ne spui cum esti si ce faci si fara nici o intentie sa te lasi influentat in modul de gandire de vorbele sau experientele noastre atunci asa cum spunea cineva mai sus ne pierdem toti vremea pe aici.
Multa bafta!

balanta spune:

NUN...uite, nu am timp acum sa iti recomand cateva carti pe care sa le citesti. Te vei invarti mult in cerc cu astfel de probleme pana nu vei ajunge sa te cunosti si autocunoasterea nu e nici o rusine orice varsta ai avea si daca ai copii si responsabilitati.
Candva si eu cand eram in impas am crezut ca voi gasi raspunsuri, empatie, solidaritate pe net caci in viata reala cam nu prea imi venea sa-mi descarc sufletul.
Am ajuns aici, pe forumul asta unde am crezut ca la aceast topic chiar e vorba de cei ce au astfel de probleme.M-am gandit ca eu daca nu sunt axata pe copii de 2-3 ani sau pe gatit sau pe emigrat nici nu am de ce sa ma duc sa citesc acolo si sa ma bag in seama cu pareri si sfaturi pt ca nu ma intereseaza, nu am timp de pierdut si plus nu e de competenta mea atat timp cat nu trec, nu stiu, nu ma gandesc la astfel de probleme.
Asa si aici, la "unul sau in doi" m-am asteptat sa vina cei/cele cu probleme si nu cele/cei ce cu respect si-au gasit formula vietii sau echilibrul de moment. E ca si cum m-as duce la Alcoolicii Anonimi dar eu beau de o viata apa.
Sfaturile celor ce traiesc dupa un alt sablon decat al tau asta in cazul in care chiar stii in ce tipar traiesti nu au cum te ajuta.
Vezi, la noi,prin insasi mentalitatea sociala suferinta a fost ridicata la rang de virtute si a te iubi pe tine insuti mai mult decat pe ceilalti, e aproape o blasfemie.
Eu zic sa incepi cu cunosterea de sine, va dura ceva timp, e drept, poti sa iti instiintezi si sotia, nu e o rusine si nici un pacat ca mergem prin viata ca orbii...poate dupa o autuconoastere profuda altfel iti vei gasi echilibrul...nu vreau sa te sperii dar eu o fac de 6 ani si nu am terminat.
Sunt si lucruri care ar putea sa ii raneasca pe ceilalti dar nu suntem responsabili de suferinta/fericirea lor. Asta greu mi-a fost sa inteleg ca poti fi alaturi de cineva fara sa iti smulgi parul din cap pt el. Nu stiu cati ani ai, dar te inteleg perfec si ma bucur ca te framanti si cauti, calitate rara de altfel la un barbat, care isi pune astfel de intrebari, probleme.
E drept ca pana si asta de alte femei ar fi considerata o tradare ca iti spui sufletul la altii si dai din casa. (asta tot din cauza cutumelor si tiparelor de a purta o masca).
Am sa revin si am sa-ti scriu cateva titluri de carti care chiar daca sunt scrise de autori straini ( pacat ca nu le citesc totusi si barbatii de parca ar fi scrise numai pt femei) si spun "straini" pt realitatea societatii lor e alta dar se vede ca si pe la ei a trecut valul asta...cred eu ca te vor ajuta.
Dar in acelasi timp sa stii ca "povara cunoasterii" e mare si e posibil sa-ti aduca si o mai mare nefericire la inceput. Mi-as fi dorit ca atunci cand in viata mea au aparut problemele sa ne fi dorit amandoi autocunoastere, asa ca eu am vorbit cu peretii.Acum e prea tarziu.Dar macar momentan ne-am resemnat si am stabilit alte reguli ale vietii.

roxy spune:

buna.Sa inteleg din ce scrii, ca iti e complet egal daca sotia te inseala , atata timp cat nu-l aduce in casa? A se citi atata timp cat tu nu stii de el ...
Ai dreptate fiecare stie cat poate...

ilia_99 spune:

balanta, tu stii ca autocunoasterea te obliga la a-ti asuma responsabilitatea pentru faptele tale, mai ales atunci cand ele afecteaza pe altcineva. varianta simpla e aceea in care nu te cunosti si reduci totul la raspunsul "asa mi-e ai bine". ceea ce, desigur, nu inglobeaza nicio responsabilitate.
NUN, pana iti recomanda balanta niste carti iti dau eu un citat dintr-una:
"Ne putem intreba daca nevoia de a cauta alte relatii nu traduce o munca insuficienta asupra propriei persoane si asupra cuplului. Trebuie sa cautam in exterior mijloacele de a ne pansa ranile si de a ne afirma pentr ca nu am muncit destul pentru a le gasi in noi insine si pentru a ne ptea opri din aceasta cautare infantila. Si poate ca avem nevoie de sa cautam satisfactii in afara cuplului de baza pentr ca nu ne-am straduit indeajuns sa sustinem intr-atat evolutia relatiei, incat sa ne simtim impliniti."
Dr. Gerard Leleu, Cum sa fim fericiti in cuplu, intre fidelitate si infidelitate.

NoUserName spune:

Off, roxy... simt ca o iau de la inceput cu explicatiile...

Pai cum poti sa judeci ceea ce nu stii? Doar pentru ca stii ca nu e imposibil? Pai in felul asta am fost eu judecat si am ajuns la faza disparutului de acasa. Iar eu stiu ca n-a fost asa.
Sau poate n-am inteles eu bine intrebarea: "sa stiu ca nu stiu ca stiu ca sotia ma inseala". Iar aici deja m-ai pierdut: e peste nivelul meu de intelegere. Mai mult nu pot.