Comunicarea
Raspunsuri - Pagina 2
emanouela spune:
ei, uite cu astfel de persoane nu stiu eu sa interactionez....si viata mi le scoate in fata. banuiesc ca aceasta turuiala e o masca care ascunde ceva.
mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de 
nazdravana Darius Mihail
n/a spune:
Turuiala ascunde nestiinta dar si rusinea ca nu stie cu adevarat multe. Turuitorului ii e rusine ca nu stie si incearca sa para ca stie cand de fapt nu stie multe. Turuitorul e de fapt un complexat care nu stie sa ascunda ce nu stie si ce nu intelege dorind sa demonstreze ca nu e asa prost precum pare si se minte singur ca e destept. Asteapta feedback si daca nu primeste se supara pentru ca i se confirma banuielile, evidentul pe care incearca cu atata vehementa sa-l nege. Io sunt genul ala de turuitor.....
Ca sa fiu scurta, indiferent de ipostaza sau alta ocazie de a comunica, tre sa stim cum, cat , cu cine si unde vorbim. Adica trebuie sa avem masura si consideratie fata de interlocutor. In primul rand ca sa existe un dialog trebuie sa fie cu aceptul celui vizat. Deci sa existe disponibilitate.
Comunicarea trebuie facuta concis si cu vorbe cat mai simple pentru ca interlocutorul sa nu interpreteze mesajul sau sa nu aiba disconfort in decodificarea celor transmise. In momentul in care interlocutorul nu este de acord cu o idee nu trebuie nici contrazis nici fortat sa accepte puncte de vedere.
Discutia trebuie sa aiba loc pe picior de egalitate, cu vorbe respectuoasa si bine cantarite inainte. Nu se adauga lamuriri decat daca acestea sunt cerute, iar discutia trebuie sa fie pe un ton civilizat. In momentul in care interlocutorul doreste sa incheie discutia nu ramane decat sa o inchei. Fiecare trebuie sa vorbeasca pe rand si sa se asigure ca mesajul a fost receptionat, asteptand reactia celuilalt, caruia trebuie sa is e dea voie sa dea replica a ceea ce a inteles sau a ceea ce a vrut sa adauge.
Sunt multe de spus. Totul se reduce de fapt la buna cuviinta, buna crestere, bun simt si 7 ani de acasa.
http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com
emanouela spune:
noideea, nu intotdeauna turuiala ascunde ceea ce spui tu. sunt cazuri in care ranile care duc la turuiala ca masca sunt adanci si facute din copilarie.
ok, regulile de baza ale comunicarii cred ca le stim cu totii, le si aplicam intotdeauna? pt ca daca le-am aplica ar fi armonie si pace pe pamant
mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de nazdravana Darius Mihail
n/a spune:
eu de exemplu nu sunt capabila sa controlez aceste reguli cu intelepciune. Nu sunt foarte indemanatica in a-mi alege cums e cuvine cuvintele ca sa transmit mesajul adecvat, intr-o maniera ambalata. Nu am fost nicodata capabila.
Tu te referi la nevoia de a comunica? In spatele ei se ascund parintii. Candva, cand persona se forma ca individ nu i s-a dat destula atentie, nu a fost inteles si iubit corespunzator nevoii sale si de aici cautarea in persoane straine.
Iubirea materna, am constatat eu... poate gresesc, este sursa vitala pentru un echilibru corespunzator, echilibru interior al individului in formare. Exemplul de comunicare se transmite echivoc fix asa cum e perceput la individul format. Daca se face din start comunicare defectuasa, atunci si cel ajuns la maturitate va avea a face cu comunicare defectuoasa cu ceilalti.
Daca adultul format realizeaza unde anume are probleme in comunicare , trebuie sa o reia de la inceput sis a corecteze. de aceea nu ne iese intotdeauna. pentru ca reoteram paternul de comunicare defectuos din copilarie. ceva scris acolo in noi si de pe care sine nu reusim sa iesim pentru a ne rebuta invataturile.
http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com
emanouela spune:
eu nu le iau doar ca pe reguli ci ca niste "piloni reguli" care stau la baza unei comunicari. cred ca sunt ft putini cei care ai acesti piloni ft bine insusiti iar eu una nu sunt printre ei.
in general, ceea ce dai, primesti...doar ca nu intotdeauna cand o iau pe aratura stau si ma gandesc la asta si lucrurile scapa de sub control.
ce ne facem cu interpretarile? cand eu stiu exact ce vreau sa transmit, o fac in cuvinte simple si la obiect iar celalalt incepe sa 'teasa' interpretari?! excludem faptul ca cel ce transmite n-o face corect, presupunem ca o face corect.
mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de nazdravana Darius Mihail
kariguld spune:
e un subiect complex, zic eu.
comunicarea eficienta se poate face aproape oricand, nu trebuiesc create neaparat situatii speciale ptr a spune ce si cum ne doare sau ne place.
intre parteneri se invata cu timpul, dupa ce ajungi sa-l cunosti si sa-l observi cand e atent. de obicei discutiile importante ar trebui sa se desfasoare unul in fata celuilalt, in liniste.
noi de exemplu legam discutii interesante/importante cand suntem la masa, spun noi adica toata familia. sau ne adunam in sufragerie, si pret de jumate de ora vorbim. fara tv aprins, fara muzica, fara Pc pornit.
ne-am obisnuit asa si mentinem asta la cateva zile.
legat de cei ce sporovaiesc mult, am constatat ca sunt oameni cu felurite neampliniri in viata. cei ce vorbesc mult nici nu prea sunt capabili sa asculte pe celalalt. vorbesc, vorbesc si cand vrei sa spui si tu ceva constati ca nu te asculta, sau te interupe si continua sa spuna ce vrea el/ea.
cat priveste mesajele kilometrice scrise pe forumuri, ma abtin sa spun ce cred. nu de bine in orice caz. 
nu mai spun de mesajele care incep cu religia si se termina cu macaroane cu branza. 
cand eram mai tanara imi exprimam indata nemultumirile sau parerile. intre timp am mai crescut si am constatat ca nu orice nemultumire sau lucru trebuie spus. ma gandesc daca e de folos sa deschid gura, daca ma ajuta pe mine ce vreau sa spun, daca ajuta pe cel caruia ii spun.
comunicarea cu copii, am invatat de-a lungul anilor ca nu in orice moment cand eu vreau sa comunic ceva copiilor, ei sunt dispusi sa ma asculte. de ex niciodata nu le-am facut/nu le fac observatii negative la masa, sau cand isi fac lectiile, sau cand se joaca, sau cand sunt pe strada si ne telefonam. cand am avut ceva de obiectat negativ, am inceput intotdeauna cu aspecte pozitive. si am observat ca au o mai mare receptivitate cand spun prima data ceva pozitiv.
au existat destule momente cand copii nu vroiau sa asculte ce le spu, atunci taceam si reflectam asupra situatiei, imi cautam alte cuvinte. am avut si monente cand nu m-am putut abtine si am spus indata pe un ton mai rastit. m-am izbit de un zid si atunci m-am oprit.
constat ca daca discutiile cu ton scazut si cu zambet au avut efect spectaculos asupra lor.
pe copii i-am lasat sa se exprime asa cum au simtit, sa fie nervosi, sa spuna pe un ton ridicat sau chiar sa planga. apoi, dupa trecerea furtunii, explicam de ce exista atatea modalitati pasnice de comunicare. si, da ca e normal sa fie nervosi si suparati si nemultumiti, dar sa invete sa controleze ei starile astea.
hai ca m-am lungit ca o placinta de duminica.
emanouela spune:
o placinta de duminica care are si continut
da, e un subiect complex, totodata e si actiunea pe care o desfasuram acum, aici. de aceea am si deschis acest subiect, pt ca m-am saturat de replici...'nu-ti placem nu citi'. eu cand ma adresez unui forum, ii respect pe toti, nu doar pe cei ce-s de acord cu mine si-mi sufla in ciorba. de aceea vreau sa inteleg, de ce sunt aceste reactii negative din partea unora. pt ca tipul asta de oameni ii intalnim si in viata reala. vreau, eu cel putin, sa fur nitica intelepciune de la voi
comunicarea cu copii....da, am invatat si eu sa incep cu partile pozitive, chit ca e mic...insa mai am de invatat aici, multeeeeeee
mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de nazdravana Darius Mihail
n/a spune:
hahahaha, tare rau:
La ora de psihologie profesorul prezinta elevilor
cele trei stari ale psihicului uman: starea de
calm, de iritare si de enervare.
Scoate un celular, formeaza un numar de telefon
si spune:
- Alo, buna seara, as dori cu Gica, spuse
profesorul!
- Gica nu locuieste aici! spune persoana! (cu
calm).
- Aceasta a fost starea de calm, spuse
profesorul. Formeaza acelasi numar de telefon si
spune:
- Alo, buna seara, Gica este acasa?
- Domnule v-am mai spus, Gica nu locuieste aici,
spuse aceeasi persoana (cu iritare).
Profesorul spune:
- Aceasta a fost starea de iritare. Formeaza
pentru a treia oara acelasi numar de telefon si
spuse:
- Alo, buna seara, Gica este acasa?
Persoana, de-a dreptul enervata ii spune:
- Domnule, fir-ai tu sa fii... nu este nici un
Gica aici ! ! !
Acestea au fost cele trei stari.
Bula, un elev inteligent vine din spate si sice:
- Mai exista o stare in psihicul uman, o stare de
disperare. Ia telefonul, formeaza acelasi numar si
spune:
- Alo, sunt Gica, m-a cautat cineva?...
http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com
kariguld spune:
ema, poate ar trebui sa-ti dau o portie de prajitura cu mere, e facuta de copila mea. 
nici mie nu-mi place "nu-ti place nu citi, sau ocoleste raspunsurile mele". atunci de ce comunicam virtual? bine, ca rautatile le ocolesc oricum, dar as vrea ca dintr-un mesaj lung sa si razbata o idee.
unele mesaje lungi nu au continut, explica si para-explica de ce a spus X asa, de ce Y a interpretat pe dincolo.
ptr o comunicare eficienta si fluida sunt de ajuns mesajele scurte si concise.
n/a spune:
Off topic: eu chiar fac placinta acum!!!! de mere si incerc si cu pere dar inca nu am dat search pentru reteta. Ma apuc acu sa caut.
Edit: Na ca cica se pune putin unt in pere cand le calesti cu scortisoara si zahar. si daca e prea moale continutul poti adauga si gris dar reduci timpul de calire!!!! tare! sper sa iasa bun.
http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com