Strumfi & prichindei de iul-aug 2011 (46)
Raspunsuri - Pagina 12
LORIALEX spune:
La multe lunite cu fericire si sanatate pentru:
GABRIEL-CONSTANTIN de Rammy
MATEI ALEXANDRE de vn_edelweiss
TUDOR-ANDREI de ilida
NATALIA de anca-28
alina_din spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui morenna am mai zis si zilele trecute dar pote s a trecut peste,as vrea daca se poate sa intru si eu in grupul vostru de pe facebook,nu neparat pt a scrie f mult pt ca oricum nu ma pricep f tare la acest renumit face book,chiar daca am cont de mult timp acolo,ci mai mult pt a va admira comorile,  ,daca vreti daca nu nu i cu suparare fericita si implinita de  mult iubit David Nicholas (09.08.2011) |
pe mine ma gasesti pe Fb cu Bubu Bia
LORIALEX spune:
Ana-sanatate la toti si sper ca sunteti deja mai bine!
Navicula-multa sanatate si tie ,mami
[b]Mady-mult succes cu bebe mic.Nu stiu nimic despre scutee refolosibile
Gliana[/b]-sper ca pana la ora asta ti-ai luat portia de cafea si esti ok
Eu sunt azi acasa cu amandoi si deci ,imi vor manaca urechile,ca sa nu zic energia!
Weekendul a fost de kk din cauza de nesomn
,dar speram sa treaca ,desi nu mai cred nimic acum dat fiind faptul ca sper de ceva vreme sa treaca si degeaba!
Inainte se culca la 10 si se trezea la 4 si la 6.30.Acum se culca la 9-10 si se trezeste....,dar cine ai numara?
O zi si o saptamana excelenta va doresc!
LORIALEX spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ilida madyBul, pufi, - multa sanatate puiutilor! Lulusor, mihaela, Andy, Loredana, Betty - multumesc mult fetelor pentru detalii despre avion! E foarte interesant ce spuneti voi despre locul special, insa noi avem o maaare problema: biletele pt concediu i le cumpara sotului firma la care lucreaza. Dar, politica lor (de la care nu se dau in laturi!) este sa nu rezerve locuri! Deci eu nu am in nici un caz cum sa emit pretentii care pe ei ii costa extra ! Si daca imi dau cei de la companie automat locuri, pai probabil ca nu mai apuc speciale, care se rezeva din timpAsadar, inca un mare stres :(((((( Ma gandeam sa cumparam si noi o tableta sau un KinfleFire si sa ii punem ceva muzica desene sau aplicatii sa-l mai tina ocupat, ca sa mergem cu sacul de jucarii...nu mi se pare o optiune. Iar laptopurile sunt mari si incomode - ori tin copilul ori laptopul. A, si ma bantuie o intrebare: ce fac eu cu bebe daca ma trece sa merg la toaleta????  Morenna - asa tare m-a impresionat ce ai scris tu incat am izbucnit in lacrimi si mi s-a facut un dor de mamaaaaa !!!!! Desi vorbesc cu ei la 2 zile, si mie-mi lipsesc tare mult, nici nu imi pot macar imagina cat de greu ti-a fost tie o viata intreaga.Alina - eu nu ii dau constant apa pt ca nu mananca (of ce-as vrea sa se intample si la noi minunea asta!) Am incercat sa ii dau in canuta cu cioc dar nu ii place. Biberonul si-l tine uneori singur, si-l duce la gurita, cred ca e singura din realizarile de pana aceum ale lenesului meu. Noroc ca are ochii inteligenti ca inginerii :))))) din 06.07.2011 am un cavaler: TUDOR-ANDREI!  "Viata nu inseamna sa astepti ca furtunile sa treaca. Ci sa inveti sa dansezi in ploaie" |
Ilida,dar cand cumpara copania biletele voastre pentru Ro?Pentru ca dupa ce le aveti,puteti suna si rezerva locurile la tel. la compania aeriana respectiva.Succes!
alina_din spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui morenna am mai zis si zilele trecute dar pote s a trecut peste,as vrea daca se poate sa intru si eu in grupul vostru de pe facebook,nu neparat pt a scrie f mult pt ca oricum nu ma pricep f tare la acest renumit face book,chiar daca am cont de mult timp acolo,ci mai mult pt a va admira comorile, ,daca vreti daca nu nu i cu suparare fericita si implinita de mult iubit David Nicholas (09.08.2011) |
unde stai in Pitesti? In ce cartier?
ilida spune:
MihaHegarty - iti raspund la ce intrebai despre inchiriere masina
Trenul de ce nu e o optiune pt voi? Eu am calatorit f mult pe ruta Buc-Timisoara (care trece prin Herculane) si trenul a fost intotdeauna o solutie super! Imi luam cuseta sau loc la cabina de doua persoane. Plecam seara din Bucuresti si ajungeam dimineata in Timi. Conditiile (cel putin la cabina) au fost intotdeauna foarte bune. Intimitate, liniste, curatenie, ai si chiuveta cu apa la dispozitie, si dus, lenjerii spalate (dau la fiecare). Vagonul e inchis si are supraveghetor, deci riscul de furturi este mic.
Si mai ales ai spatiu de miscare - fata de masina unde mi se pare ca stai inghesuit, plus ca tb sa stai numai in fund pe scaun atatea ore, nu te poti intinde.
M-am uitat acum pe site la infofer.ro si au de ex trenul asta rapid: Bucuresti- Herculane 22:45 - 04:33. Sunt mai multe dar numai cele de noapte au vagon de dormit.
anaemi spune:
La multe lunite Natalia,Tudor, Matei, Gabriel !
Morenna 
Care este id-ul tau pe FB?
Imi pare rau de bebe, dar din pacate se mai intmpla si din astea. Si tot o sa avem parte de diverse boacane.
Lory imi pare rau pt noptile nedormite..or veni si vremuri mai bune!
Noi suntem mai bine,multumim!
Mai putin Petru care tuseste inca destul de tare. Nici siropul si nici aerosolii (nu facem doar cu ser), pana acum nu prea si-au manifestat efectele .
Ce nu-miplace este ca din cauza mucilor atarnati in gat,vomita destul de des si puternic. Plus ca de 3 zile nici nu prea mananca. Nici fructe,nici legume,nici cereale, dar nici san. Azi noapte ne-am culcat la 3, din cauza tusei.
Asa ca stare generala este ca de obicei, dar....offff!!! Anamaria cu Filip (06.03.2007) & Anastasia (03.08.2008) & Petru (29.06.2011)
Dragostea [...] toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata...
lulusor77 spune:
Alo, Centrala? - O poveste minunata
Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stra luci tor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta..
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune. Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara.
Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche.
"Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: "Centrala.". "Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.
"Mamica ta nu este acasa ?"- urma intrebarea.
"Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit.
"Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea..
"Nu," - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acum ma doare tare rau..."
"Poti sa deschizi racitorul?" - m-a intrebat ea. I-am spus ca pot.
"Atunci ia de acolo o bucatica de gheata si tine-o lipita de degetel," - spuse vocea.
Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor
pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia ... M-a ajutat si la matematica.. .
Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune..
A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit. Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista.. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?"
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, " Wayne, tine minte intotdeauna, ca mai sant si alte lumi in care se poate canta."
Alta data la telefon, "Alo, Centrala!" "Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta.
"Cum se scrie cuvantul fix?" - am intrebat-o.
Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo Centrala" ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stra luci tor, din locuinta noua.
Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni. .. Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.
Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile
colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:"Alo Centrala!" Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala."
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?"
O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns,
"Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum."
Am ras, "Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus. "Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea."
Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..."
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
"Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally."
M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii" .
Am intrebat de Sally.
"Santeti un prieten?" - m-a intrebat.
"Da, un foarte vechi prieten... Wayne ...."
"Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea. "Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma."
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?" "Da." i-am raspuns.
"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc." Mesajul ei era, "Spune-i ca sant si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer." I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally.
Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.. A cui viata ai atins-o astazi?
madybulancea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lulusor77 Alo, Centrala? - O poveste minunata Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stra luci tor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el. Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta.. Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune. Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara. Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche. "Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: "Centrala.". "Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta. "Mamica ta nu este acasa ?"- urma intrebarea. "Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit. "Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea.. "Nu," - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acum ma doare tare rau..." "Poti sa deschizi racitorul?" - m-a intrebat ea. I-am spus ca pot. "Atunci ia de acolo o bucatica de gheata si tine-o lipita de degetel," - spuse vocea. Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia ... M-a ajutat si la matematica.. . Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.. A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit. Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista.. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?" Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, " Wayne, tine minte intotdeauna, ca mai sant si alte lumi in care se poate canta." Alta data la telefon, "Alo, Centrala!" "Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta. "Cum se scrie cuvantul fix?" - am intrebat-o. Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo Centrala" ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stra luci tor, din locuinta noua. Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni. .. Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine. Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:"Alo Centrala!" Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala." Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?" O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, "Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum." Am ras, "Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus. "Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea." Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..." I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora. "Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally." M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii" . Am intrebat de Sally. "Santeti un prieten?" - m-a intrebat. "Da, un foarte vechi prieten... Wayne ...." "Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea. "Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma." Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?" "Da." i-am raspuns. "Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc." Mesajul ei era, "Spune-i ca sant si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer." I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally. Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.. A cui viata ai atins-o astazi? lulusor77 mami fericita de  Eric (10.08.2011) |
wow ce frumos!!!!
Laura13 spune:
dani otita. alex conjunctivita si muci.
ma iertati ca absentez.