Mamici, tatici, cu copii mai mari-ceva sfaturi?

kariguld spune:

abia azi am reusit sa citesc subiectul.

si impartasesc ceea ce spune Rufus. si mai spun ca orice parinte trece prin multe etape. cand copii sunt mici etapele se trec mai usor, pe masura ce cresc ne schimbam de mai multe ori modul de abordare. indiferent de ceea ce am crezut si ne-am bagat in cap ca vom face la data X.

viviana, e o perioada care va trece. prin care am trecut si noi anul trecut cu feciorasul. l-am lasat sa intinda elasticul cat a vrut, ba uneori avea impresia ca ne-a dus de tot. numai ca il trezeam la realitate cand ii spuneam exact ce credea el ca noua ne-a scapat.

cateodata cand discutam de scoala si teme, brusc spunea ca el vrea s-o aduca acasa pe nu stiu ce colega mai mare, o anume fata care ii placea lui. "desigur puiule, poti s-o aduci incoa, vedem noi ce facem cu ea..." si incepeam sa-i insir ce responsabilitati va avea el si ea. la fel de brusc ii trecea.

bine, la noi situatia e diferita, chiar daca notele sunt destul de importante nu se pune mare accent pe ele. si din acest motiv nici eu nu marsam prea tare cu invatatura.

incet si-a revenit, acuma ma uimeste ca e primul in clasa la cateva materii pe care nu le iubea deloc. inca e distrat, inca viseaza la fete. e perfect normal, nu i-am intrezis niciodata asta.

si ca sa nu ma plictisesc, incepe si fetei sa nu-i mai placa invatatura. zilele trecute era suparata pe Frau Tiel, spunea ceva ca sa se imbolnaveasca si sa stea acasa o luna....
e totusi o diferenta, ea e mai responsabila si chiar daca nu-i place ceva face daca stie ca e nevoie.

sanziana27 spune:

Viviana nu incercati ideea implicarii in chestii de voluntariat. La scoala nu au voluntari in clasa?
Cand am un elev bun care vad ca "sufera de indragosteala", "de astenie de primavara", de "astenie de toamna"....cand de fapt ar face orice, dar sa nu mai invete il implic intr-o actiune sau ii dau o sarcina noua la nivel de grup.
Parca Rufus dadea exemplul cu "responzabilizarea unui baiat cand iese cu o fata". Se simt implicati, responsabili, avem nevoie de ei...

buflea spune:

Superb subiectul asta …Viviana sa nu-l lasi sa moara …

Cred ca trebuie sa incerci sa gandesti ca ea ca sa vezi cum s-o motivezi. Banuiesc ca e greu, cu maturitatea si experienta de acum … dar vad ca poti daca ai spus ca si tu ai fi aruncat caietele in zapada.

Din categoria “pick your battles”, cred ca mai trebuie sa te lasi pacalita – pana la urma de ce conteaza sa stie geografie ?

Daca nota este esentiala pentru liceu las-o s-o obtina cu orice mijloace … e groaznic ce spun, dar la 14 ani sunt sigura ca stie ca nu e bine sa copieze. Daca ii iese copiind, so be it – daca nu ii iese, va invata “the hard way” care cred ca va conta mai mult decat o teorie educationala tinuta acasa de mama.

Tot din adolescenta mea – eram studenta de data asta, treceam in anul 2, vacanta de vara, stat la mare 2 tabere studentesti – una a mea, una blatista – nu ma mai puteau aduce ai mei acasa. Cu toate cheltuielile mici de cazare, aveam nevoie de bani si desigur, sub diverse minciuni, ii ceream de acasa. Am primit in vara aia de 4 ori bani …si tocmai vroiam sa mai trag de inca o saptamana de mare, cu planul de a dormi … pe casutele de piatra din Costinesti, da, da, asa ca vagabonzii – fara toaleta, fara dush, fara makeup, cu capul pe geanta de haine si cu o sticla de apa alaturi … cerut bani, trimisi cu crampe, dormit pe casutze pana a inceput sa ploua, dormit pe holurile casutzei cand a plouat, in saci de dormit, distractie maxima …venit acasa, povestit la greu alor mei cat de bine a fost, eu multumita de vacanta, multumita ca i-am pacalit si am primit banii, ai mei multumiti ca in sfarsit m-am adunat acasa …

Incepe scoala, septembrie – se pune iar de o excursie la mare – le spun alor mei si maica-mea mi-o toarna intr-un ton neutru pe care nu am putut sa-l contrazic – “Vezi ca e septembrie si ploua des – aveti cazare sau iar dormiti ca golanii pe holuri, sa calce lumea decenta peste voi dimineata ?” Aveam cazare, aveam si un pat numai al meu … a fost usor sa spun adevarul si nu am avut niciodata curajul sa intreb de unde au aflat … nici acum nu stiu, suspectez insa dintr-o discutie purtata cu matusa-mea, ca au venit dupa mine la mare sa vada ce fac pe acolo. Cred ca faptul ca nu ma prostituam a fost suficient sa ii faca sa se intoarca inapoi acasa.

Ce am vrut sa spun cu asta – cand copilul are un fond bun, stie ca greseste si n-o sa faca o practica din asta. Cred ca stie sa isi evalueze si riscurile – copiaza la geografie, in clasa, unde cel mai rau poate lua o nota proastal. La varsta asta conteaza efectul, mai putin modul (corect) in care ajungi acolo. Efectul la ea este probabil sa scape, cu o nota mare, de geografie – la mine era sa stau cat mai mult la mare. Pe termen lung, geografia nu conteaza, doar nota aia – las-o sa copieze si daca nu e prinsa, spune-I mai tarziu ca stiai ca prin geografie a trecut cu fitzuici. Are un fond bun, la examenul de liceu, ala de mate si fizica, la care riscurile sunt mult mai mari, nu cred ca o sa indrazneasca asta …

Nu ai povestit – ce ai facut cand te-ai descoperit copiata ?

viviana spune:

ah, Buflea a copiat la scoala. A inceput acuma intr-a opta.
Au aflat si subiectele de la un test si si-au facut si testul de acasa. In clasa chiar scriau, iar la sfarsit au schimbat foile.
Isi mai scrie formule de fizica pe antebrat.
Isi mai baga fituici prin pixuri.

Si cand ia o nota mare pe copiat imi spune: "nu te bucura ca am copiat"

Dupa ce a stat 3 ani de zile, ca fraiera, "in cea mai buna banca din clasa", adica in prima, lipita de catedra, de eu si Celcesforaie radeam pe infundate cand o auzeam:
"ce colegi prosti am, banca aia, cea mai buna e mereu libera"
a descoperit mirajul ultimei banci si cea mai tare gasca.


Acuma nu mai copiaza ca au camere in clasa.

Cand i-am gasit fituicile alea, pregatite intru adormirea mea, n-am zis nimic.
Am mai ascultat-o o data si am tinut-o de maini ca avea raurile in palma.
Fituicile de la fizica i le-am dezlipit din talpa si le-am pus pe noptiera.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Aqai spune:

Din experienta mea de scoala: si eu am vrut sa copiez o data. Bineinteles ca m-au prins :(. Aveam colegi care copiau frecvent si toti profii stiau da' renuntasera sa mai faca ceva.

Da' nu asta e important. Altele ar fi tragicele. Uite, spre deosebire de parintii lui Buflea, ai mei nici nu stiau ca sunt la mare :D. Ma credeau cu cortul la 60 de km, nu la 460. (castigase un pariu, doar nu era sa ratez premiul, nu? )

Daca nu erau atat de porniti sa-mi controleze fiecare miscare, nici eu nu ar fi trebuit sa fiu atat de inventiva. SI zau ca a fost cel mai cuminte copil, numai ca asa cum ei se simteau obligati sa ma controleze, si eu ma simteam obligata sa ii "eludez". Asa incat "pick your battles" e un sfat bun

buflea spune:

Hahahaha - ce tare e asta ..ai dreptate, cred ca daca apareau peste mine la mare sa ma ridice din vagabondaj si sa ma aduca acasa (ca doar era cazul dupa 1 luna) cine stie ce mai inventam ... mereu, dar mereu am avut impresia ca ai mei stiu ce fac, si acum am impresia asta .

Trebuie sa fi fost foarte greu pentru ei sa ma vada acolo la mare, sa nu apara si sa ma lase tot acolo. Cred si acum ca am avut niste parinti intzeleptzi care au invatat, odata cu mine, sa ma ghidoneze. Si au inceput strict, de m-au facut sa scriu in jurnal ca ii urasc pentru ca pana in liceu nu am fost in nici o tabara decat cu mama (care era profesoara) ... sunt convinsa ca si jurnalul mi-l citeau, desi nu mi-au spus niciodata. Am vazut ca Viviana evita asta - stiu ca nu e etic, eu insa cred ca e folositor sa intelegi ce e in capul ei si sa o manipulezi cu propria-i gandire

buflea spune:

Eu nu am inteles cum e cu fitzuicile alea in talpa ? Cum face sa se uite pe fitzuica ? Ca cititul in talpa mi se pare incomod si evident pentru profesor / parinte

Aqai spune:

O, buflea, nu cred ca stiau tot. Doar credeau si siguranta asta te face pe tine sa crezi ca ei chiar stiau :D

Mama mea e la varsta descoperirilor. Descopera cate nu stia:) Doamne, e greu pentru ea si e bulversata, dar eu ma amuz. La urma urmei, erau doar nazbatii mici. Nici unul dintre noi nu a facut nimic capital pe vremea aceea.

Cu jurnalul, nu-s ce sa spun. Mama mea citea tot ce prindea. Cand n-am mai stiut pe unde sa le pitesc, le-am ars. Jurnalele, impreuna cu munca mea scriitoriceasca. Nu suportam sa le citeasca cineva fara sa fi fost eu de acord. Si cum nu eram niciodata.... s-au dus. Simtul asta foarte puternic de a avea un coltisor doar al meu is am si acum. Asa incat cred ca Vivi se poate descurca mai bine fara.

viviana spune:

Cand o ascult stam la mine in dormitor in pat, sprijinite de perne.
Ea sta relaxata, cu piciorul drept intins si cel stang indoit peste dreptul, in unghi drept.
Eu stau mai in fata, putin intr-o parte, aplecata pe caietul aflat pe picioare.





Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

buflea spune:

Poate modul in care gestionau informatia din jurnal nu a fost cel mai fericit - de aia te-a facut sa le arzi.
Eu ca parinte le-as citi - puteti sa ma aratati cu degetul cat vreti, uite, imi dau 10 min de rusine pentru asta dar tot le-as citi - daca jurnalul ala imi spune cum gandeste, as citi ca sa stiu ce masuri sa iau in cazul in care o ia la vale periculos. Intentionez sa nu afle niciodata ca am facut asta - sper sa pot gestiona situatia cu intzepelciune, desi sunt cam impulsiva .