Mamici, tatici, cu copii mai mari-ceva sfaturi?

Aqai spune:

M-a luat cu ameteli... de cand ma stiu ajutam acasa numai la srbatorile mari, cand era curatenie in toata casa. SI preferam sa ma inscriu la batutul covoarelor decat la sters bibelourile :D

A, si sa-mi mai fac ordine in camera din cand in cand... da' asta era groaznic. Pe vremea aceea simteam nevoia de dezordine creativa si dupa mine toate erau exact acolo unde trebuiau sa fie. Ca mama nu intelegea sistemul, e altceva.

Pana in ziua de azi nu sunt o gospodina buna, urasc bucataria, daca gatesc ceva dau cu agheazma gucci si fac 5 dusuri (mai ales daca implica si oarece prajeala) da' zau ca nu imi flamanzeste familia, nu mananca fast food si nici nu ne mananca purecii. Asa incat sa avem incredere si in adolescenti ca n-au neaparata nevoie sa faca smotru de mici ca sa traiasca decent cand or fi mari.

Si ca sa nu ziceti ca sunt cu dublu standard si copiiilor mei le dau de lucru (ceea ce fac), ma autodenunt: le dau de lucru ce stiu ca le place: sa curete zapada, sa dea cu mopul (intotdeauna se lasa cu inundatie), sa gateasca sau sa gradinareasca. Atata vreme cat le face placere si lor. Imi rezerv insa dreptul de a ma simti jignita cand imi vorbesc urat dau din piciare si se rastesc la mine, fiindca eu nu ma port asa cu ei, si daca o comit am pretentia sa isi revizuiasca atitudinea, fiindca si eu daca o mai scap imi cer scuze si incerc sa indrept raul facut..

Cand eram in cls a 8a nu am mers la petrecerea clasei fiindca mamei i-a trecut prin cap ca ar trebui sa ma imbrac in fusta si nu i-am impartasit viziunea. A decretat ca fara fusta nu plec din casa si eu am spus perfect. peste o ora se ruga mama de mine sa merg si eu tot nu si nu am mers. Dar zau ca nu i-a trecut prin cap sa ma considere nesimtita sau mai stiu eu ce. Incapatanata poate :D insa nu am fost nici pedepsita nici moralizata pentru momentul respectiv.

Sincer, nu ma credeam obraznica, insa zau ca nu mama mea cea draguta era adolescenta lalaie pe care nu statea bine nici o fusta la vremea aia. Si din pacate aveam de pe atunci suficient spirit autocritic incat sa-mi dau seama ca pur si simplu eram de rasul curcilor. Acuma la varsta asta pot si sa inteleg ca in ochii mamei eram perfecta, deci ea nu vedea la fel lucrurile.

In timp, ajungem sa ne intelegem parintii asa ca zau ca ar trebui sa ne aducem aminte de noi si sa ne intelegem si copiii.



Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

nelia spune:

Pai, e simplu Rufus, dar da, pot spune ca sufar si de mania persecutiei, simt cind sint acceptata neconditionat si cind nu... La acest subiect sint cel mult tolerata: n-am copil adolescent, deci mai bine tac, nu sint de acord cu mesajul scris de Ingrid, deci vorbesc din carti si pe deasupra ma mai si oripileaza gestul acelui tata cu pistolul lui... desi majoritatea il aproba.

Chiar, sint si eu curioasa, luati-o ca un sondaj, chiar sint singura care a nu poate aproba si nici intelege ceea ce a facut tatal, dar intelege ce a facut adolescenta? Vazusem filmuletul de dimineata, e pe yahoo... mi s-a strins stomacul gramada.

ChristieV spune:

Sa discuti comportamentul unui pre-adolescent e foarte delicat oricum:pe o parte, e proaspat iesit din copilarie, deci explicatia comportamentului trebuie cautata in exemplul dat in familie.Copiii fac ce vad, nu ce li se spune sa faca.Pe alta parte, e un tinar (cu buletin, probabil), a carui intimitate este incalcata prin chiar discutarea de catre parinte, cu necunoscuti...

Parintii vor respect de la copiii lor?Trebuie sa l cistige, sa l merite.Asta sigur nu se intimpla tratind copiii ca "egali fara drepturi".

buli spune:

da, asta e chiar amuzant: respectul copiilor de catre parinti tb castigat, pe cand respectul parintilor de catre copii tb acordat neconditionat.
asta arata ca ei sunt considerati, de fapt, niste fiinte inferioare.

edit - ei, copiii

care trebuie pusi sa faca ordine, pusi sa invete, pusi sa isi ceara scuze.

Ingrid S spune:

Buli, mesajul tau l-as vota drept mesajul lunii. Anului. Copiii trebuie sa fie lasati sa faca ce vor, deoarece se sparg imediat ce ridicam pretentii fie ele cat de usoare.
Nu trebuie pusi sa faca activitatea cutare, in schimb parintele trebuie pus sa priceapa ca el e prostul satului daca nu-si asculta copilul si nu-l urmeaza in tot.
Naspa.

Eu ma retrag ca n-are rost.
Se vehiculeaza pe DC niste idei cu care nu rezonez si rezultatul lor il vedem azi peste tot. Il vad la adolescentii din jurul meu. Il vad la parintii care fac greseli peste greseli si apoi vin sa-si descarce necazurile. Dar cine te-a pus sa cumperi tot ce odrasla iti cere? cine te-a pus sa faci toatte treburile in locul lui?
Cine te-a pus sa-i motivezi absentele ca sa nu aiba copilul necazuri la scoala si acum te trezesti ca e habarnist?
Si pot continua cu lista lunga cat o zi de post.
Copiii nu ajung asa cu de la ei putere.


Ingrid S si Diana

Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

buli spune:

Ingrid, te prefaci ca nu intelegi

pentru ca nu vreau sa cred ca intr-adevar nu intelegi.

Ingrid S spune:

Buli, nu esti atat de criptica incat sa imi bat capul cu intelesul mesajului.

Ingrid S si Diana

Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

buli spune:

mda, se pare ca totusi n-ai priceput

buli spune:

aia nu era o mama cool. era o mama care isi credea copilul prost. si ii arata aceeasi lipsa de respect ca alt parinte care l-ar fi caftit pt o nota proasta.

buli spune:

Rufus, cum poti cere sa se respecte reguli, cand tu nu respecti reguli?

ramanand la exemplul cu laptopul, care este motivul rezonabil, in opinia ta, ca un adolescent sa sparga cu o piatra laptopul unui coleg.