Mamici, tatici, cu copii mai mari-ceva sfaturi?

rrox3 spune:

Daca-mi permiti: acceasi Marie cu alta palarie Pendularea despre care vorbesti e trademark-ul adolescentului. Adaptarea la ea e fix adaptarea la nevoile adolescentului.
Din experienta mea intuirea sensului pendularii e comunicata nonverbal, trebuie doar sa ne ascutim simturile si sa avem resurse. Daca la resursele astea te refereai cand spuneai ca-i dificil, sunt de acord cu tine.

ocebine spune:

Pai cam asa...

Si da, sint de acord cu Viviana cu privire la punctul fix

Anka74 spune:

Si eu am zis asta!

salcia spune:

Si eu as vrea o mama ca Viviana ! Cand eram eu adolescenta (cu capul plin de idei marete, de concepte de genul drepturile omului, libertate de constiinta si de expresie, egalitate etc.) mama facea ditamai scandalul cand nu ii convenea ceva si cand dadeam si eu sa zic ceva replica era "am incheiat orice discutie" si "esti obraznica, vrei sa ma imbolnavesc de nervi"... Chestia asta m-a frustrat teribil (si acum daca avem discutii in contradictoriu are aceeasi replica, dar acum am invatat lectia si discutiile astea sunt foarte rare).

Eu am fost un copil cuminte si am invatat bine mereu, nici nu stiu din ce motiv, ca sunt sigura ca invatatul in sine nu-mi placea. Cred ca pur si simplu imi placeau unele materii, si in general nu-mi placea sa fiu pe dinafara, asa ca faceam un efort si pentru cele care nu-mi placeau. Oricum nu mi se parea asa un efort fantastic. Si sora mea la fel, s-a descurcat onorabil, iar ai mei niciodata nu au facut lectii cu noi, nu ne-au intrebat, nu ne-au ascultat. Tata ne-a spus de la inceput ca nu invatam pentru note, ci pentru noi, si ca e treaba noastra (si se pare ca a functionat metoda). Si am si citit foarte mult, insa pe vremea aia nu era atat de usor accesul la Internet si la alte distractii.

Ei, prin liceu s-a schimbat treaba, adica am continuat sa invat bine, dar ce chefuri monstruoase faceam, ce betii, ce plecari la munte si la mare si diverse nebunii. O multime de prostii am facut, in liceu si in facultate, si ai mei habar n-au avut (cu toate ca si mama era control freak). Probabil din cauza ca intotdeauna am pastrat o minima aparenta (care era foarte inselatoare). In primul an de facultate insa am inceput sa lucrez (lucrau mai multi colegi acolo si mi s-a parut si mie "cool", mama a fost impotriva dar pana la urma n-a prea avut incotro), si a trebuit sa ma responsabilizez cumva, pentru ca aveam un program ingrozitor de aglomerat.

Ce vroiam sa spun e ca, desi eu nu am copii, cred ca e usor sa fii control freak si mult mai greu sa incerci sa ai incredere in copil si sa-l tratezi asa cum ti-ar placea si tie sa fii tratat. O relatie de incredere se construieste in timp, prin comunicare, deschidere, toleranta, acceptare. Bineinteles ca exista probabil si momente de frustrare (cum are si Vivi ), dar merita. Oricum, dupa cum am vazut din propria experienta, la un moment dat poti pacali (aproape) orice parinte daca vrei neaparat sa faci anumite lucruri si esti suficient de abil.

O sa urmaresc in continuare cu mare interes discutia, si cu mare drag fata de parinti si fata de copii, mai ales ca, pe langa faptul ca imi plac adolescentii, s-ar putea sa le si predau in viitor (sper sa nu se duca atunci pe apa sambetei viziunea mea idilica :)).

Carla_B spune:

asta-mi aduce aminte de-o lectura favorita din copilarie... B. M.

anca_a spune:

Ha?

galisia spune:

viviana,eu sunt mama unui baiat adult,22 de ani- si iata pe scurt opinia mea:
- mai intai de toate,te sfatuiesc pe tine sa te ...relaxezi; am trecut si eu cu maxima tensiune prin momentul examenului de admitere in liceu;propriul nostru stres ( tacut,mascat,inconstient uneori ) ii poate agresa pe copii;fetita ta va trece cu bine peste examen.
- in spatele oricarui comportament exista o cauza,comportamentul "deplasat " este limbajul la care copilul apeleaza pentru a comunica ceva.Deci inainte de a ne supara pe copiii nostri "obraznici " trebuie sa incercam sa descoperim ce este in ei;sa intelegem ca rebeliunile sunt vulnerabilitati mascate, cerinte de afirmare,nevoi care se cer intelese
-fara indoiala vrei ca fata ta sa fie un om echilibrat si fericit :prin prisma experientei mele pot sa-ti spun ca cel mai important lucru nu este nici examenul,nici nota din catalog,ci RELATIA DINTRE VOI
- daca e indragostita ,wow- ce minune!Fii prin preajma,dar las-o sa-si traiasca starea( oricum nu putem controla lucrurile acestea,ele se intampla,ca vrem noi sau nu!) ;nu sugerez abandonarea autoritatii sau a controlului,sunt insa pentru manifestarea lor intr-un mod intelept ;deseori ele capata forme abuzive
Tine-ne la curent si ai incredere in tine ca mama !

ChristieV spune:

Baronul Münchhausen?

ChristieV spune:

Eu n o laud pe Viviana, din cu totul alte motive decit ce scrii tu aici.

Dar mesajul tau este in sine stupefiant, si merita raspunsul dat de Pink Floyd:

Ingrid S spune:

Partea plina a paharului e ca fata Vivianei e asa temporar. Daca Viviana si-ar schimba comportamentul fata de ea, ar redeveni copila dulce si afectuoasa.
Uite Christie ca eu nu vreau sa fiu o mama cool. Si uneori hammers march e ceea ce lipseste unui parinte adormit de cantecele vrajite ale sirenelor.
La facultate aveam o colega semianalfabeta. Dar avea o mama cool. Care mama mai statea intr-o masina langa facultate si-i dicta copilei prin casti raspusurile la examen? Voi credeti ca ai vostri copiii isi doresc o astfel de mama? Daca da, ar trebui sa va puneti intrebari.
Un copil poate spune despre altii ca au mame cool, dar va asigur ca ei isi doresc parinti normali, stabili, putin autoritari, pe care sa se poate baza.
Restul e poveste.
Sfaturi nu-i dau Vivianei. Stie si ea ce trebuie sa faca, mult mai bine decat noi.

Ingrid S si Diana

Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues