Mamici, tatici, cu copii mai mari-ceva sfaturi?
Raspunsuri - Pagina 13
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana Nici eu nu ma dau in vant dupa ce a zis RRox, dar reprezinta un punct de vedere care m-a facut sa ma gandesc si la altceva. Pe de alta parte Danet a facu o evaluare obiectiva a baiatului ei. Evaluare care ne este de ajutor. Multi adolescenti sunt asa si asta ne e de folos sa avem o privire de ansamblu. Asta nu inseamna ca ea se si comporta rece fata de copil, ca nu-i acorda suficienta atentie, dragoste sau ca nu vine in intampinarea nevoilor lui. "Altceva-ul" ala la care m-am gandit e foarte simplu. Uneori, dupa ce copiii mai cresc, avem tendinta de a lasa garda jos. Credem ca se pot descurca si singuri si uitam sa-i mai incurajam sau pur si simplu sa-i mai laudam asa cum o faceam cand erau mici. De cate ori nu le spunem: "Ai 14, 15, 16 ani, esti mare poti asta si singur, de ce nu ai facut asa si asa, de ce nu-ti pui ciorapii la locul lor, ti-am spus ca trebuie sa inveti, uite ai luat 5 sau 6", si multe altele scotand in evidenta ceea ce nu fac ei la varsta asta in loc sa-i incurajam pentru tot ceea ce credem noi ca sunt fleacuri. Dar nu sunt fleacuri pentru ei. Daca vin acasa cu un 6 si doi de 10, cati dintre noi ii laudam pentru cei doi de 10? Asa-i ca tendinta este sa-i bruftuim pentru acel 6, uitand de ceea ce a facut foarte bine? Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit vivi |
Viviana exact despre asta este vorba.
Despre comunicarea noastra cu adolescentul din dotare. Cu siguranta toti ne iubim copiii si suntem interesati de cum se simt si ce viseaza, insa cum comunicam cu ei e alta problema.
Probabil toti avem tendinta sa scoatem in evidenta ce nu fac bine, din dorinta de a-i determina sa se corecteze. Dar critica ii va indeparta de noi, vor refuza comunicarea. Suntem trecuti rapid in tabara celor care nu inteleg
Comunicarea ramane deschisa doar daca acceptam valorile lor drept punct de plecare. Altfel ajungem la contact emotional zero, cu ambele parti frustrate.
Si da, e o problema de incredere. Lipsa de incredere ne face tematori. Ne e frica pentru viitorul lor. Ce vor ajunge daca nu fac curat, nu-i intereseaza sa invete fizica, nu citesc, nu sunt interesati si motivati de chestii validate de noi? Si atunci devenim critici, incetam sa le fim alaturi si ei ne refuza accesul in lumea lor. Fiindca ne e foarte greu sa avem incredere ca se vor descurca, ca si lor le pasa de viata lor si ca s-ar putea sa existe si alta cale spre un viitor frumos pentru ei, decat cea pe care o vedem noi.
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mihaela_s Eu am incredere in adolescenta mea pana la proba contrarie. Au fost doua momente pana acum, le-am depasit. Sa stiti ca un adolescent poate invata si fara constrangeri, dar nu stiu de ce depinde. |
Succes fetei tale Mihaela!
In parte motivarea pe care o vezi la ea vine de la tine. Din exemplul tau personal si din relatia pe care o ai cu ea. E multa acceptare si respect in realtia voastra.
Pe de alta parte e cu siguranta si un merit al scolii de acolo. Din pacate scoala romanesca nu prea reuseste sa motiveze copiii mai departe de clasa a V-a.
rrox3 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Rufus
Ei, deci mie imi spui sa schimb tonul, cand tu consideri ca am zis ceva nepotrivit; in schimb, daca ti se atrage tie atentia, se cheama ca e punctul tau de vedere...pai, e dreptate? |
Exista o diferenta intre ce am sesizat eu la tine si reactiile mele.
Tu ai jignit-o direct pe Agnes: "stiu ca nu intelegi". Deci ai scris despre o persoana si calitatile ei cognitive.
Eu am combatut o idee in conversatia cu tine, iar catre Danet am reflectat cum m-as simti eu in locul fiului ei in contextul descris de ea. Deci am scris despre o idee, respectiv despre mine.
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Tu ai jignit-o direct pe Agnes: "stiu ca nu intelegi". |
Datorita acetei remarci aiuritoare, nu pot sa-ti (mai) raspund. Imi dau seama ca e inutil. Si, oricum, in afara subiectului.
Rufus, Tora si iadele
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010
mihaela_s spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui rrox3
Succes fetei tale Mihaela! In parte motivarea pe care o vezi la ea vine de la tine. Din exemplul tau personal si din relatia pe care o ai cu ea. E multa acceptare si respect in realtia voastra. Pe de alta parte e cu siguranta si un merit al scolii de acolo. Din pacate scoala romanesca nu prea reuseste sa motiveze copiii mai departe de clasa a V-a. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Multumesc Roxana!
E adevarat, mereu am incercat sa ii fiu si mama si prietena. Sper sa imi iasa si cu cea mica 
. Scoala ii motiveaza pentru ca aici chiar poti face ce doresti, numai ambitie sa ai si sa te tii de carte. Nu se merge pe pile si cunostinte, nu exista asa ceva in scoli. Nici altfel nu ramai pe drumuri, dar sigur ca fiecare viseaza de mic la ceva.
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Rufus Acceptarea neconditionata este placuta, dar plictisitoare pentru copil... |
Rufus, tot incerc sa inteleg ce ai vrut sa spui in fraza asta si nu reusesc. Cum ar putea fi acceptarea neconditionata plictisitoare pentru cineva, nu neaparat pentru un copil?
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana Cu jurnalul sau SMS-urile... Ma misca increderea pe care o are in mine si niciodata nu i-as putea-o insela. Chiar daca ea nu ar sti, eu as sti. Acum cativa ani mi-a aratat ascunzatoarea secreta a jurnalului: "Da mami, promiti ca nu ai sa-l citesti?" "Promit" Apoi cand a scris o povestioara pe calculator si a salvat-o pe desktop, m-a rugat sa nu i-o citesc. Atunci am invatat-o sa paroleze fisierul word. Dupa vreo 2 zile mi-a spus parola. Ca doar i-am promis ca nu citesc. Cand se duce la invatat ii iau telefonul si il pun pe bar in sufragerie. Imi spune: "Promiti ca nu citesti mesajele?" "Promit." Are o cutie cu tampenii, mi-a aratat ce are in ea si m-a rugat sa nu umblu in ea in lipsa ei. Cam asta e. Mama mea e o cititoare de jurnale. Am prins-o citind jurnalul sora-mi Am avut sentimente atat de contradictorii, insa cel mai tare m-a durut si nu mi-a venit sa cred ca poate face asa ceva. Mi-a fost jena de jena ei sa o intreb de ce i-l citeste. Atunci eu mi-am rupt jurnalul si nu am mai avut unul. Acum cativa ani, m-a chemat la ea si mi-a citit din jurnalul celeilalte nepoate, lucruri pe care nu doream sa le stiu, legate de dragoste si sex. A fost aiurea. Am oprit-o. Acu' vreun an, dupa ce mama a gasit la fata carnetelul ei cu parole si mi le-a dat copiate pe o foaie i-am spus fi-mii ca bunica-sa e o cititoare de jurnale. A inceput sa rada si mi-a spus ca stie a avertizat-o soru-mea. Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit vivi |
Mi-a placut mesajul asta!
Asa e si la noi si desi eram curioasa sa vad ce scrie, cum gindeste, desi mi le-a lasat la indemina, nu am facut-o si mi-am promis ca nu o voi face niciodata. Si eu mi-am ars jurnalele si tot ce am scris... nu numai pentru ca au fost citit si din alte motive, dar imi aduc aminte cit de ravasita am fost ca cineva, care spunea ca ma si iubeste, a putut sa citeasca fara sa-mi ceara permisiunea (le-au citit cu voce tare, in bucatarie, in familie
). Acum stiu ca le-au descoperit si apoi le-au citit ca le-au placut, dar au facut-o vreo saptamina pe ascuns si asta m-a durut foarte tare... Deci nu, nu voi citi niciodata fara voia copiilor mei ce scriu ei in jurnale, pe net, pe telefoane...
corinadana spune:
Rufus eu citesc cu placere postarile tale :)// ai scris ceva de copiii americani?! mama lor de generalizari...
Si sa trec la subiectul Vivianei. Cresti un boboc de copil, cuminte si ascultator si gingas si vine varsta cu pricina si descoperi un mic monstrulet. Or fi de vina hormonii, nu or fi. Or fi de vina vremurile in care traim, ptr ca o data am fost si eu asa dar nu am facut ce fac adolescentii nostri :(
Eu am incetat demult sa ma gandesc sau sa dau exemple din adolescenta mea ca NU are nici un rost. Sunt vorbe goale acum.
Ce am facut? am stabilit sa scrie TOT ce nu i convine in ce ma priveste punct cu punct si incercam si remediem, daca se poate. Si usor le rezolvam. Nu a inceput cu baietii si rezultatele la scoala sunt inca sus (ii arat homeless ii pe strada si i arat si masinile luxoase - asta cand este ea in mood). Anturajul cum scria cineva mai sus, este extraordinar de important. Si... sorry, o verific la mesajele pe care si le scrie cu prietenele sa stiu mai bine pe unde ne aflam. Stiu, nu i frumos da' e sanatos. Ea nu stie.
Asa ca: Viviana apuca te si tu de lista :) dar abordeaz o cand se poate ca acum ei nu mai sunt disponibili mereu... Succes!
Corina mama domnisoarei RALUCA si a bebelasei FRANCESCA
http://family.webshots.com/photo/2925218030098531596UGNuSg?vhost=family
viviana spune:
O pun la listuta sau listoaie, si apoi v-o scriu si voua.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
danet spune:
Rox, in mesajul meu am incercat sa fiu obiectiva,evident nu-i insir tot pomelnicul de nemultumiri fiului meu , probabil si-ar pierde interesul dupa 15 sec.
Vroiam doar sa discut subiectul cu parinti care se confrunta cu probleme similare.
Ma deranjeaza ca te-ai grabit sa ma judeci fara ca macar sa intelegi contextul.
Si da, Rufus are dreptate , nu stii pana nu traiesti experienta respectiva.
Am un raft intreg cu carti despre adolescenti , incerc sa aplic ce citesc , mai merg dupa instinct dar cel mai mult m-au ajutat pana acum sfaturile mamelor de fosti adolescenti.
De fapt cel mai bun a fost sa am rabdare, multa rabdare ...