Podurile din Madison County ...

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ocebine spune:

Citat:
citat din mesajul lui buflea
Filmul nu spune nimic despre o banuita nefericire a Francescai. Ea apare dupa 10-15 ani de casnicie, avand alatrui un om bun, un tata bun si 2 copii reusiti. Era o femeie domestica, cu o viata linistita. Eu am vazut-o multumita de ceea ce avea .., nu neg ca poate ar fi avut si alte vise, dar cine nu are ...

Inteleg insa ca pentru o anumita categorie, o presupusa "nefericere" in casnicie, fara motive evidente, lasa loc de toleranta pentru adulter ?



Nefericirea e palpabila...permeaza prin toti porii ei.

Insisti foarte mult pentru acceptare, iertare si toleranta a adulterului...asta este de fapt intrebarea si scopul subiectului? In ce conditii este acceptat adulterul?
Facem apologia adulterului? Stabilim parametri?


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

Citat:
citat din mesajul lui buflea

Inteleg insa ca pentru o anumita categorie, o presupusa "nefericere" in casnicie, fara motive evidente, lasa loc de toleranta pentru adulter ?



Nu, nu pentru adulter, ci pentru o iubire. Acolo exista o disponibilitate, nu toleranta.

Acolo unde intr-o casnicie e iubirea aceea pasionala, acolo nu exista loc pentru alta iubire, nici macar indragosteala.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ocebine spune:

Citat:
citat din mesajul lui mihaela_s

Nu, nu pentru adulter, ci pentru o iubire. Acolo exista o disponibilitate, nu toleranta.

Acolo unde intr-o casnicie e iubirea aceea pasionala, acolo nu exista loc pentru alta iubire, nici macar indragosteala.


pur si simplu...

Hobby

calator de profesie



Yep, perfect spus.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Citat:
citat din mesajul lui mihaela_s

Sigur ca divorturile erau legale la acea vreme, nu la asta m-am referit cand am spus ca erau inexistente. Ci ca ele erau inexistente mai ales in mediul unde traia Francesca.

Pai toate combinate au oprit-o. A oprit-o si gandul la familie dar si gandul la ce va lasa in urma ei, "gura lumii".

Ea nu-si iubea sotul. Nu cu pasiune, nu asa cum l-a iubit pe fotograf. Si apoi nu s-a mai indragostit de nimeni, nu mai era disponibila sufleteste.

Il iubea pe sotul ei ca fiind tatal copiilor ei, il iubea cu datoria de sotie al acelor vremuri. A trait pasiunea cu Kincaid. Iar eu cred ca daca s-ar fi dus cu el ar fi trait restul vietii cu vinovatia in suflet, poate nici nu ar fi putut iubi mai departe cum ar fi vrut, ar fi sfarsit totul in discutii si invinovatiri reciproce. Ea si-a dat seama de asta, eu cred ca ea se cunostea foarte bine si a ales o suferinta mai mica, chiar daca devastatoare. Oricum si oricand copiii raman pe primul loc in alegerea unei mame/femei.


Nu te contrazic ... absolut deloc.
Eu am vrut sa semnalez ca desi imorala, lumea o intelege pe Fracesca, gaseste scuze adulterului ei - ca nu-si iubea sotul, ca nu era implinita, ca nu putea sa divorteze - nu am citit pana acum, in 3 pagini, o acuza la adresa ei ... insa am citit sute de acuze la povesti similare postate pe forum.

De ce povestea Francescai cea adultere este atat de impresionanta si a unui NoUN sau Isabellei, atat de revoltatoare ? ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

Eu intre Francesca si sotul ei nu am vazut iubirea aceea pasionala, era o iubire (daca mai era) pasiva, obisnuinta mai mult. Nimic pasional nu transpare din relatia lor.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ocebine spune:

Citat:
citat din mesajul lui buflea

Citat:
citat din mesajul lui mihaela_s

Sigur ca divorturile erau legale la acea vreme, nu la asta m-am referit cand am spus ca erau inexistente. Ci ca ele erau inexistente mai ales in mediul unde traia Francesca.

Pai toate combinate au oprit-o. A oprit-o si gandul la familie dar si gandul la ce va lasa in urma ei, "gura lumii".

Ea nu-si iubea sotul. Nu cu pasiune, nu asa cum l-a iubit pe fotograf. Si apoi nu s-a mai indragostit de nimeni, nu mai era disponibila sufleteste.

Il iubea pe sotul ei ca fiind tatal copiilor ei, il iubea cu datoria de sotie al acelor vremuri. A trait pasiunea cu Kincaid. Iar eu cred ca daca s-ar fi dus cu el ar fi trait restul vietii cu vinovatia in suflet, poate nici nu ar fi putut iubi mai departe cum ar fi vrut, ar fi sfarsit totul in discutii si invinovatiri reciproce. Ea si-a dat seama de asta, eu cred ca ea se cunostea foarte bine si a ales o suferinta mai mica, chiar daca devastatoare. Oricum si oricand copiii raman pe primul loc in alegerea unei mame/femei.


Nu te contrazic ... absolut deloc.
Eu am vrut sa semnalez ca desi imorala, lumea o intelege pe Fracesca, gaseste scuze adulterului ei - ca nu-si iubea sotul, ca nu era implinita, ca nu putea sa divorteze - nu am citit pana acum, in 3 pagini, o acuza la adresa ei ... insa am citit sute de acuze la povesti similare postate pe forum.

De ce povestea Francescai cea adultere este atat de impresionanta si a unui NoUN sau Isabellei, atat de revoltatoare ? ...


Pentru ca povestea Francescai nu este acoperita de un strat gros de mirlanie.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns portocalia spune:

Citat:
citat din mesajul lui buflea

De ce povestea Francescai cea adultere este atat de impresionanta si a unui NoUN sau Isabellei, atat de revoltatoare ? ...


cred ca e vorba de prezentare :) pe mine cel putin, asta ma deranjeaza la povestile de pe forum. majoritatea sunt prezentate sordid. una e sa-ti picure pasiunea din fiecare cuvant, alta e sa povestesti de o gagica buna in antiteza c-o nevasta obosita.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns J G spune:

Eu, recunosc, sunt prea batrana si harsita ca sa mai cred ca exista o mare unica iubire care te lasa scoica goala.
Exista mai multe mari iubiri si ne casatorim cu cea care coincide cu epoca in care "trebuie" sa ne casatorim. Si dupa 10 ani, 15 ani calcaiele au uitat de sot. Si sunt nostalgice :)

Francesca il iubea pe sot si nu il iubea datoriceste sau din mila, ci il iubea iubea, asa cum iubesti un sot vechi de 15+ ani, care e parte din tine si din trupul tau si caruia nu i-ai face niciun rau, indiferent cat ti-ar arde calcaiele. In plus, spune chiar ea ca societatea de acolo i-ar fi sfasiat, ar fi avut repercursiuni asupra fetei ei etc.

Mai mult, povestea cu Kincaid avea sens ca flama, ca iluzie, ca ultim strigat al feminitatii ei...si nu ca relatie de lunga durata.

Si tot din capitolul batraneti, stiti cum e, cu varsta moralitatea omului e din ce in ce mai indoielnica. Mie mi s-ar fi parut aberant sa nu se fi culcat cu el, sa nu fi mers pana la capat...
Ma rog, din punctul meu de vedere povestea e perfecta :)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Citat:
citat din mesajul lui ocebine
Nefericirea e palpabila...permeaza prin toti porii ei.

Asta este o decizie care iti apartine ... desi nu am vazut-o pasionala, eu nu am am remarcat-o nefericita, mai ales atat de nefericita pe cat spui tu ca ai palpat.

Citat:
citat din mesajul lui ocebine
Insisti foarte mult pentru acceptare, iertare si toleranta a adulterului...asta este de fapt intrebarea si scopul subiectului? In ce conditii este acceptat adulterul?
Facem apologia adulterului? Stabilim parametri?

Nici nu m-am gandit ca adulterul poate avea parametri ... acum cand ai spus, cred ca parametrii stabilesc cei care nu il pot accepta si atunci ca sa-l tolereze ii gasesc scuze (ca era nefericita, ca nu era implinita, ca nu putea sa divorteze ...etc)

Scopul subiectului era in a demonstra ca filmul asta pune adulterul intr-o lumina acceptabila - acceptata, cu diverse scuze si de cei care acuza cu indignare o asemenea situatie in viata reala.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ocebine spune:

Filmul nu este despre adulter in sine. L-ai redus la asta.
Si nu pot decit sa remarc ca pendulezi intre "da e ok" si "nu, nu e ok, dar de ce nu e ok"

Mergi la inceput