Podurile din Madison County ...
Raspunsuri - Pagina 3
ocebine spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mihaela_s Eu mai cred ca te indragostesti de mai multe ori in viata, dar iubesti cu adevarat doar o data.  Iar cand ai gasit acea dragoste (daca o gasesti) atunci nu mai incape loc de o noua indragosteala. Fluturii aceia de la inceput se transforma in alti fluturi, mai domoli dar care iti produc aceleasi senzatii de cate ori il vezi/o vezi. Chiar si dupa 10 ani. Sunt sigura ca si dupa 50 daca e cazul.  pur si simplu... Hobby calator de profesie |
Foarte bine spus, Mihaela...
Mie personajul lui Meryl nu mi-a parut a fii fost vreodata indragostita de sot...l-a descris in termeni anosti ("he's clean") deloc defaimatori dar "plain boring". O casatorie insipida...pe cind Kincaid era o scinteie, o aventura, un opus...o serie de evenimente dorite dar neimplinite vreodata in cimpiia aia plictisitoare. Mai mult am vazut relatia ca pe un "what if" decit "love of my life".
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ocebine Dar de ce este obligatoriu sa "dispari" ca individ intr-o casatorie (sau relatie monogama)? Nu o invinovatesc pe Meryl Street pentru "poduri" pentru ca se vedea nefericirea ei de la o posta iar norma sociala a vremii nu permitea alternative. Cumva discutiile ma fac sa cred ca de fapt se comite compromisul cam la casatorie...am senzatia ca multi merg in intr-o directia visata care n-are nimic in comun cu realitatea. Cred ca multi sint "in love" cu ideea de a fii "in love" dar fara aprecierea realista a partenerului de drum. |
Nu inteleg ce spui aici - se vedea nefericirea Francescai inainte de a trai experienta ei infidela ? Sau asa te gandesti tu ca trebuie sa fi fost ca sa o poti ierta si sa-i accepti aventura ?
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui portocalia editez ca sa spun ce era mai important: daca ti se intampla prima oara, nu stiu daca merita totusi sa ratezi experienta :). de-asta zic, bine ca am trait-o, dar si mai bine ca a fost la tinerete! |
Momentul nu ti-l poti alege si spune lumea ca vine cand te astepti mai putin, dar spui ca nu merita ratat ... deci si tu esti adepta adulterului discret si a deciziilor rationale ?
ocebine spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui buflea
Nu inteleg ce spui aici - se vedea nefericirea Francescai inainte de a trai experienta ei infidela ? Sau asa te gandesti tu ca trebuie sa fi fost ca sa o poti ierta si sa-i accepti aventura ? |
Da, eu cred ca Francesa era nefericita in casatorie. Cred ca vroia mai mult de la viata. Si nu cred ca e vorba de iertare sau acceptare...nu-s compas moral.
Daca eu sint fericita si imi ard calciiele dupa sotul din dotare cred ca nu POT cadea in extaz dupa altcineva incit sa-mi las sotul. Ceva trebuie sa scirtie pentru ca RAR se poate intimpla sa fii pe total si intrutotul indragostita pina peste urechi de 2 barbati SIMULTAN. Si asta n-are treaba cu monogamia.
mihaela_s spune:
Asa e. Si eu asa vad ca si Anamaria. 
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mihaela_s In cartea si filmul in discutie era o fapta foarte delasatoare ca ea sa fi plecat cu fotograful. Era prin anii 50-60 parca, ei stateai la tara. Divorturile inexistente, unde mai pui ca o femeie sa isi paraseasca familia. Daca vreti ea a fost Anna Karenina care nu a plecat cu Vronski. Poate chiar citise cartea  si nu voia soarta Annei. |
Actiunea parca se intampla in anii '60 - cand divorturile erau legale in America. Eu nu am avut impresia ca asta a oprit-o pe ea in a-si urma fericirea personala ... a oprit-o exact ceea ce spune in paragraful dat de JG - a oprit-o constiinta, datoria, exemplul pe care trebuia sa il dea copiilor ei ... a oprit-o ratiunea si certitudinea ca omul de langa ea nu merita asta. A facut acest sacrificiu pentru cei din jur pentru ca prin acea aventura a constientizat ca nu le mai putea oferi dragoste, acea dragoste cu care pornise la drum.
Interesant este ca in final le-a marturisit copiilor asta si desigur, probabil romantat, copiii au inteles perfect situatia. Nu stiu daca e chiar asa in viata reala, nu stiu cati copiii pot accepta dragostea unui parinte pentru altcineva ...cred ca cei care au trecut printr-o asemenea experienta mor cu secretul in suflet.
Filmul este un strigat de dragoste in contextul unei decizii de familie.
portocalia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea Momentul nu ti-l poti alege si spune lumea ca vine cand te astepti mai putin, dar spui ca nu merita ratat ... deci si tu esti adepta adulterului discret si a deciziilor rationale ? |
vorbeam de iubirea ravasitoare-schimbatoare de vieti, cand ziceam ca e o experienta ce poate nu merita ratata, indiferent cat de sifonat iesi din ea. la cum ma cunosc pe mine, stiu ca n-as fi ratat-o nici daca mi s-ar fi intamplat la 50 de ani. si atunci ar fi fost drama curata. de-asta, ma bucur ca mi s-a intamplat la 27, am trait-o, am bifat-o :). a doua oara nu ma mai tin curelele.
ocebine spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui buflea
Actiunea parca se intampla in anii '60 - cand divorturile erau legale in America. Eu nu am avut impresia ca asta a oprit-o pe ea in a-si urma fericirea personala ... a oprit-o exact ceea ce spune in paragraful dat de JG - a oprit-o constiinta, datoria, exemplul pe care trebuia sa il dea copiilor ei ... a oprit-o ratiunea si certitudinea ca omul de langa ea nu merita asta. A facut acest sacrificiu pentru cei din jur pentru ca prin acea aventura a constientizat ca nu le mai putea oferi dragoste, acea dragoste cu care pornise la drum. Interesant este ca in final le-a marturisit copiilor asta si desigur, probabil romantat, copiii au inteles perfect situatia. Nu stiu daca e chiar asa in viata reala, nu stiu cati copiii pot accepta dragostea unui parinte pentru altcineva ...cred ca cei care au trecut printr-o asemenea experienta mor cu secretul in suflet. Filmul este un strigat de dragoste in contextul unei decizii de familie. |
N-are treaba "legalul" cu perceptia sociala...Anii '60 in rural America sint extrem de diferiti de ziua de azi chiar daca structura legala e identica.
Si din punctul meu de vedere, a sacrificat pe toata lumea de fapt. Pe ea (ca individ), pe Kincaid (ca partener in dragoste "mistuitoare), pe sot (caruia i-a ramas alaturi doar din datorie, mila sau altceva nimic magulitor) si pe copii (carora nu le-a fost cinstita).
Cred ca poate da dragostea nebuna, nebuna si mistuitoare peste tine...daca exista terenul propice pentru asta...iar asta poate fii sau nu constientizata.
mihaela_s spune:
Sigur ca divorturile erau legale la acea vreme, nu la asta m-am referit cand am spus ca erau inexistente. Ci ca ele erau inexistente mai ales in mediul unde traia Francesca.
Pai toate combinate au oprit-o. A oprit-o si gandul la familie dar si gandul la ce va lasa in urma ei, "gura lumii".
Ea nu-si iubea sotul. Nu cu pasiune, nu asa cum l-a iubit pe fotograf. Si apoi nu s-a mai indragostit de nimeni, nu mai era disponibila sufleteste. 
Il iubea pe sotul ei ca fiind tatal copiilor ei, il iubea cu datoria de sotie al acelor vremuri. A trait pasiunea cu Kincaid. Iar eu cred ca daca s-ar fi dus cu el ar fi trait restul vietii cu vinovatia in suflet, poate nici nu ar fi putut iubi mai departe cum ar fi vrut, ar fi sfarsit totul in discutii si invinovatiri reciproce. Ea si-a dat seama de asta, eu cred ca ea se cunostea foarte bine si a ales o suferinta mai mica, chiar daca devastatoare. Oricum si oricand copiii raman pe primul loc in alegerea unei mame/femei.
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Aqai Si nu neaparat pentru ca nu ti-ai evaluat corect partenerul. Ci pentru ca ai avut neinspiratia de a nu-ti da seama cum va evolua. el, ea, relatia.... si rezolvarea cu divortul anterior e atat de teoretica.... dar teoretic e calea corecta |
Asa este, se intampla si nu cred ca evolutia unei relatii se intui, sau poate controla ...
Filmul nu spune nimic despre o banuita nefericire a Francescai. Ea apare dupa 10-15 ani de casnicie, avand alatrui un om bun, un tata bun si 2 copii reusiti. Era o femeie domestica, cu o viata linistita. Eu am vazut-o multumita de ceea ce avea .., nu neg ca poate ar fi avut si alte vise, dar cine nu are ...
Inteleg insa ca pentru o anumita categorie, o presupusa "nefericere" in casnicie, fara motive evidente, lasa loc de toleranta pentru adulter ?