Podurile din Madison County ...
Raspunsuri - Pagina 19
AgnesLuca spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mianna intr-adevar definim diferit. pentru mine iubirea este un sentiment, iar a avea o relatie un fapt; uneori se pot suprapune, dar in niciun caz nu sunt sinonime. Asculta, priveste si taci!... Din brate fa-ti aripi de fier Si zboara cu ele spre cer!... |
Oho, chiar ca nu pun egal intre iubire si relatie; numai ca eu cred ca pentru o iubire intre doi oameni reali este nevoie de relatie. Daca relatia asta nu exista, nu exista nici iubirea reala.
Diferenta este intre a iubi o imagine si a iubi un om asa cum il percepi in relatia cu el. Cred ca iubirea reala cum ii zic eu se bazeaza pe reflexia continuua a imaginii pe care o ai pentru celalalt, imaginea pe care o ai tu se transforma prin reflexie si se intoace inapoi la tine, apoi tu o prelucrezi in tine si o trimiti iar ca sa fie validata de celalalt. Asta este dupa mine o componenta esentiala in dragostea reala, sa fii permanent in contact cu celalalt asa cum este el si nu asa cum ti-l inchipui tu.
Ilia
si eu ma bucur mult sa-ti intilnesc din cind in cind numele pe forum. Si-mi place tare mult linistea pe care o emani !
AgnesLuca spune:
Buflea, raspuns la intrebarile tale:
1. da, pentru ca ea (nu neaparat casnica) se identifica mai usor cu ea- cea din film; pe barbati nu cred ca-i intereseaza chestiile astea
2. si aici da, asa e pentru ca se considera ca un barbat isi urmeaza pornirea instinctuala in timp ce o femeie are nevoie de profunzime
3. eu am simpatizat cu Pierre(Daniel Auteuil) din "Je l'amais" si cind am citit cartea Annei Gavalda si cind am vazut filmul.
PS: Ti-am dat si eu maxim de stele sa-ti salvez reputatia 
chiar daca nu mi-ai raspuns la intrebarea de ieri!
ilia_99 spune:
io am ashea niste dubii cind aud treaba asta ca barbatul reactioneaza la impuls (a se citi sexual, desigur) si femeia are aspiratii emotionale. o data pentru ca nu cred si doi mi se pare ca e o inventie a noastra de a ne scoate mai destepte. nu ca n-am fi, desigur dar chiar asa sa fie? barbatul sa fie doar un animal redus la instincte? eu nu cred. am vorbit cu un barbat care suferea in relatia lui, bun prieten cu mine de ani, nimic romantios la mijloc, nu ridicati piatra. el suferea ca nu-l mai iubeste partenera, ca nu ii acorda atentie, ca nu-l apreciaza, ca nu sunt importante dorintele lui pentru cea de acasa. pb aparea la deschisul comunicarii. cu mine vorbea, dar cind ii spuneam sa vorbeasca cu ea.. nu mergea. sotia ii devenise pe parcurs un fel de inamic. au divortat pina la urma, anul trecut, dupa 16 ani de casnicie. parerea mea.. din orgoliu prostesc.
stiu ca va veni momentul in care o sa ma sune sa-mi spuna "ai avut dreptate, trebuia sa vorbesc cu ea", dar pt cine o sa mai conteze?
asa ca eu nu cred ca barbatul e numai instinct si ioc simtire. si nu e acesta singurul barbat cu care am discutat. dar ei sunt mindri si puternici, cum o sa vina sa spuna ca au nevoie de ceva de la noi?
Agnes, draga mea, te inseala citeva vorbe scrise.. nu e liniste in mine. chiar deloc.
AgnesLuca spune:
Uf, Ilia...chiar ma gindeam in dimineata asta ducindu-mi copila la gradi cit a trecut de cind ne-am cunoscut noi pe forum. Ea era atunci bb mic, tin minte ca-ti ziceam ca am nevoie de sfaturi...draga de tine
Eu zic ca barbatii reactioneaza la impuls (nu neaparat sexual) dar asta nu-i face cu nimic mai putin simtitori decit noi. De exemplu cazul tulburarilor psihice la copii: baietii conduc in topul tulburarilor extrnalizate, in timp ce fetele la cele internalizate. Tulburari au si unii si altii, greu de spus care mai multe pentru ca in general la fete se descopera tirziu.
OanaRusu spune:
ce m-a surprins pe mine la filmul pdmc (Ce-mi place prescurtarea!) e cum l-am vazut/simtit: vizionat de 2 ori la distanta de 10 ani - prima data era aspiranta la "jobul" de sotie&mama, a doua oara deja cu un pic de vechime - pe ambele (sotie&mama).
Nu cred ca Francesca a ales t copii - cel putin eu nu vad asta.
A ales pentru ea - evident - dar prima data am vazut-o ca invinsa, a doua oara... am remarcat ..adulterul (?!?)
Si-mi pun intrebarea - de ce n-am remarcat adulterul prima data?
Oare de ce?
Sa fie pentru ca nu eram inca in postura de sotie (vezi ca ti se poate intampla si tie?)?
Sau pentru ca nu fusesem inca intr-adevar indragostita (da' no, mi-au rupt inima-n doua vreo cativa ca timp a fost berechet)...
Concluzia mea este - de iubit putem iubi de mai multe ori in viata. De fiecare data altfel.
Dar ce simt eu acum e ca jumatatea aia (the one) nu se repeta.
Poti sa fii sigura ca ai dat de "the one" de vreo cateva ori - si sa nu fie adevarat nciodata.
Si te casatoresti.
Si dupa 10 ani vezi ca hmm.. uite ca de fapt era altul, bine ascuns.
Si-a asumat adulterul - Francesca - dar atat. A gustat din fructul interzis (pt ca era sotia altuia).
Eu am ramas cu compasiune pt ea - acum.
Acum 10 ani - o invidiam ca a iubit cu adevarat. Acum n-o invidiez deloc - fiindca a avut ghinionul sa fie deja maritata.
PS aveam cam 28-29 de ani, profesoara intr-un liceu. Auzeam (accidental ca zau nu ma interesa) "pleaca in delegatie, abia astept sa fiu si eu singura cateva zile...".
Asta m-a speriat mai tare decat sa cresc pisici singura la 70 de ani - singuratatea in casnicie.
Si cine si-o asuma - cand se casatoreste - categoric plateste pretul (ori singuratatea, ori oprobiul public pt ca-si lasa casa/fam/copii/barbatu' pt celalalt..)
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui corap in alta ordine de idei, simpatia/antipatia pe care o inspira un om sau un personaj nu are legatura cu sfintenia* lui, ci e legata de trairile lui si de rezonanta pe care o au in sufletul nostru. nu e vorba nicicum de duplicitate (buflea, sper ca remarci ca ti-am dat 5 stele - am trecut in categoria de rating urata minus, sper), e vorba de un set complet de emotii, trairi si actiuni ale omului (sau personajului) aceluia. |
Aici sunt de acord cu tine ... se pare ca asa este, daca cineva reuseste sa expuna frumos o poveste imorala, lumea rezoneaza cu personajul chiar daca povestea este impotriva principiilor personale. Asa cum am mai spus, esenta sta in forma in care imbraci povestea.
| Citat: |
| citat din mesajul lui corap chestiunea e ca adulterul in pdmc e un accesoriu al povestii, iar in povestile de pe forum adulterul e punctul focal. nimeni nu scrie pe forum despre lucrurile asupra carora nu are dubii (fie din real, fie din imaginar, dar dubiile exista independent de realitatea personajelor), prin urmare sfaturile "nu-ti lasa partenerul pe himere/ pe urata aia/ pe gigel" (pe care eu nu tin minte sa le fi dat vreodata, dar, ma rog, nu tin minte chiar tot) nu sunt o manifestare a duplicitatii celor care scriu (si totusi o plac pe francesca), ci un sfat/parere/reactie la situatia ipotetica prezentata din perspectiva celui care cere un sfat sau doar cauta audienta. |
Aici am de comentat ... mda, accept ca adulterul nu este miezul acestei povesti - subiectul se focuseaza, asa cum ai spus, pe trairi si sentimente si decizii... etc in contextul unui adulter. Eu nu pot sa scot aceasta componenta din film. Accesoriu inseamna dupa mine "ceva" care adauga o stralucire speciala unui ansamblu care insa functioneaza si fara el ... ori scriptul asta nu exista fara adulter, nu provoca atata tristete, deceptii, resemnare, sentimente fara el. Deci eu nu pot considera adluterul asta un accesoriu, mi se pare ca are o valoare importanta in poveste, la fel de importanta ca trairile Francescai pentru ca el (adulterul) alaturi de noua iubire le provoaca.
Eu banuiesc ca tot ceea ce a simtit Francesca in filmul asta simte orice adulterin in viata reala - aceleasi sentimente, aceeasi implinire cu altcineva, aceeasi cushca in care sunt prinsi, aceleasi dileme si multe din povestile de adulter se termina cu aceeasi decizie. Asemanarea asta fidela cu realitatea a fost o alta componenta pentru care scriptul este foarte bun ... vad ca s-a mai vorbit aici de filme similare (The end of the affair, Unfaithful ...) - sunt similare dar mai slabe pentru ca sunt prea poveste, seamana cu realitatea pe ici pe colo ...ori scriptul asta, atat de banal daca stai sa te gandesti, este copie fidela a unei situatii din viata. Eu banuiesc ca nici un adulterin din viata reala nu se va bucura de atata simpatie ... este ca un blocaj emotional, in care daca cunosti personajul in real nu-l mai poti indragi si nu mai poti rezona cu povestea aia ...
Spui ca tu ai putea sa fii prietena cu un hotz chiar daca dispretuiesti furtul. Mie imi pare ca e diferit - ai fi prietena hotzului dupa ce a furat si nu din cauza ca te-a atins pana la lacrimi povestea jefuirii unei banci.
Lumea o iubeste pe Francesa de la inceput pana la sfarsit:
1. O iubeste pentru ca si-a permis sa iubeasca - ceea ce rational vorbind nu e normal pentru ca si-a permis sa iubeasca pe altcineva, casatorita fiind.
2. O iubeste pentru ca si-a consumat iubirea - ceea ce iar nu e normal - putea sa evite asta si sa ramana doar cu dragostea mentala.
3. O iubeste pentru ca a suferit pentru asta - ceea ce iar nu e normal - sa iubim un personaj pentru ca sufera dupa ul alt barbat decat barbatul ei.
4. O iubeste pentru ca a ales familia - asta in sfarsit e normal ... dar vorba cuiva, sunt personaje ca Anna Karenina de ex care pana si aici au ales impotriva moralei si tot indragite sunt.
P.S.
Am remarcat stelele - vad ca intre timp m-am ales cu mai multe - sunt foarte mandra de ele 
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AgnesLuca PS: Ti-am dat si eu maxim de stele sa-ti salvez reputatia chiar daca nu mi-ai raspuns la intrebarea de ieri! |
Multumesc de stele - nu ma asteptam sa prezinte interes subiectul asta asa ca sunt mandra de ele. Multumesc si de reputatie - am nevoie
.Dar despre ce intrebare vorbesti ? Cred ca nu am vazut-o ...
corap spune:
buflea, tu aici dai motive rationale de a iubi sau a nu iubi pe cineva. or, din punctul meu de vedere, iubirea nu e rationale, nu-si face calcule, nu incearca sa dea bine. uite, de exemplu, la remarca ta nr. 2. "O iubeste pentru ca si-a consumat iubirea - ceea ce iar nu e normal - putea sa evite asta si sa ramana doar cu dragostea mentala. "
eu zic ca daca ramanea numa' cu dragostea mentala devenea o baba acra care-si varsa frustrarile pe ai ei (desigur, broderii ale imaginatiei mele). si era de 100 de ori mai naspa pentru toti, ar fi fost mai naspa pt copiii ei decat daca ar fi plecat de tot. mie mi se pare ca a facut alegerea inteleapta 
tu folosesti normal = moral (sau social acceptabil sau asa ceva). exista o multime de lucruri normale care nu sunt morale sau social acceptabile.
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui corap buflea, tu aici dai motive rationale de a iubi sau a nu iubi pe cineva. or, din punctul meu de vedere, iubirea nu e rationale, nu-si face calcule, nu incearca sa dea bine. uite, de exemplu, la remarca ta nr. 2. "O iubeste pentru ca si-a consumat iubirea - ceea ce iar nu e normal - putea sa evite asta si sa ramana doar cu dragostea mentala. "eu zic ca daca ramanea numa' cu dragostea mentala devenea o baba acra care-si varsa frustrarile pe ai ei (desigur, broderii ale imaginatiei mele). si era de 100 de ori mai naspa pentru toti, ar fi fost mai naspa pt copiii ei decat daca ar fi plecat de tot. mie mi se pare ca a facut alegerea inteleapta |
Da, asa este - judec sentimentele prin prisma moralei, morala care reprezinta de fapt un set de reguli rationale stabilite de societate. Fac asta pentru ca morala (si imi permit aici sa introduc si Biserica / Biblia), impun reguli stricte sentimentelor. Te casatoresti din dragoste si iubesti pana la capat. Te casatoresti si nu inseli. Daca nu mai iubesti, pleci din relatie si abia dupa aia cauti o alta dragoste …etc, etc …
Observ ca merge cand merge dar se poate sa nu mai mearga, fara sa fie cineva de vina si iata ca tot mapamondul a rezonat cu o situatie in care morala este incalcata constient – cu lacrimi in ochi si zbatere sufleteasca. Si iata ca exista persoane (ca tine, ca mine, ca Portocalia, ca inca cativa pe aici) care mai mult, spun ca daca morala nu ar fi fost incalcata, protagonista ar fi fost o proasta, ar fi murit batrana si acra si neimplinita pana la moarte … voi va dati seama ce spuneti ?
Sunt foarte de acord cu paragraful tau de ma jos, este dupa mine, esenta acestui topic.
"normal = moral (sau social acceptabil sau asa ceva). exista o multime de lucruri normale care nu sunt morale sau social acceptabile."
Dar imi permit sa intreb, cata lume are curajul sa accepte asta fata de ei insasi si apoi fata de cei din jur ?
Aia care accepta, sunt mai prudenti in a-i judeca pe ceilalti, sunt mai flexibili cu sfaturile, sunt mai pregatiti pentru “real life” si cred eu pentru o relatie de lunga durata care …atentie … poate foarte bine sa fie, in unele momente, anormala (imorala). Inclusiv mie, care declar pe la toate colturile ca urasc normele sociale mai ales cand regularileaza sentimente, imi este greu sa scriu ce am scris mai sus.
Si in spiritul celor de mai sus, imi permit sa particularizez termenul "adulter" (ca doar despre el vorbim) ... adulterul este o notiune imorala care insa, in anumite imprejurari poate fi acceptabila.
Speram din tot sufletul ca aceste imprejurari sa nu apara in relatiile noastre, fie ca e vorba de noi, fie ca e vorba de partenerii nostri. Daca apar, discretia e solutia (asa cum Francesca a fost) sau ignoranta (asa cum sotul ei a murit).
Eh ! Ia sa vedem cata lume imi mai da dreptate acum ?
DarkBendis spune:
Buflea, zau ca-mi place cum gandesti !
Dark Bendis
& The Goblin Prince (31.12.2008) 
"I dream of wolves. With them I run."
"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"