Podurile din Madison County ...
Raspunsuri - Pagina 13
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Adela99 Francesca mea alege sa ramana alaturi de sot, familie din dragoste pentru Kincaid, nu din motive morale. Kincaid era un spirit liber care nu putea fi legat si ea nu voia sa-l lege. mie mi-a placut si mai mult "Falling in Love" tot cu Meryl. si cu De Niro. |
Hai ca acum o luati rau de tot pe aratura, sunteti romantice cu nesimtzire (asta a fost o gluma de categoria "cracii lungi" - sa ma scuze cine se oripileaza 
) ... I mean, helloooo, cu picioarele pe pamant - unde este familia, copiii, datoria fata de ei, promisiunea de bine si rau in fata Domnului ...bla, bla, bla si bla, bla, bla . Intr-o nota serioasa, desi este o interpretare a filmului la care nu m-am gandit initial, cred ca nu aveti dreptate - explicatia pe care Francesca i-a dat-o lui este extrem de realista si sta in citatul pus de JG pe prima pagina. Iata-l :
Robert, please. You don't understand, no-one does. When a woman makes the choice to marry, to have children; in one way her life begins but in another way it stops. You build a life of details. You become a mother, a wife and you stop and stay steady so that your children can move. And when they leave they take your life of details with them. And then you're expected move again only you don't remember what moves you because no-one has asked in so long. Not even yourself. You never in your life think that love like this can happen to you.
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ocebine Esti atit de fixata pe ideea de a avea dreptate, in ciuda faptului ca paralela facuta este extrem de subtire, ca pur si simplu ignori diferitele explicatii oferite. Mihaela a explicat foarte frumos faptul ca o mare valoare in argumentatie o are CONTEXTUL. Iar context nu inseamna scuza. Inseamna diferenta dintre ucidere in culpa sau auto-aparare. Nu-i suparare ca nu vezi asta... |
Cu tine si cu Mihaela am ajuns intr-un blocaj conversational - nu pot trece mai departe pentru ca sunteti amandoua prea ancorate in principiile moralei si nu vreti nici nu gandul sa va abateti de la ea - "Daca adulterul este de condamnat, de neacceptat, de netolerat aunci cei care il comit sunt niste ticalosi fara drept de apel pe care nu ii puteti admira iar filmul asta care v-a placut este orice numai adulter NU
". Minimizati conjuctura in care se consuma aceasta dragoste atat de tare incat aproape o anulati din actiune. Minimizati pentru ca nu corespunde cu valorile voastre morale - ori conjuctura este motivul sau unul din motivele (ca vad ca intre timp au aparut mai multe ) pentru care aceasta iubire a fost interzisa si tot conjunctura a fost esenta alegerilor / deciziilor celor doi protagonisti.Eu am incercat sa va demonstrez ca
Zala spune:
Buflea, pana cand apuci sa demonstrezi ca... , vin eu cu niste intrebari:
- Daca Francesca avea casa ei, o slujba cu un salariu de 150.000 de dolari pe an sau un milion de euro mostenire de la parinti, mai ramanea alaturi de barbatul cel bun si plecat la targ? Se mai sacrifica pentru a nu-l 'lega' pe fotograful calator? Sau poate nu se mai casatorea deloc cu sotul cel bun si astepta pana ce-l intalnea pe fotograf?
- Daca actiunea s-ar petrece in zilele noastre, tot asta ar fi alegerea Francescai?
- Ce e mai imoral: sa comiti adulter sau sa minti zilnic, pe tine si familia, ca ramai cu ei din iubire, nu din datorie?
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Aqai I'm back cu una bucata cugetare profunda. Buflea a spus CUVANTUL: duplicitar. Dar stii ce mi-am dat seama? Francesca nu este condamnata fiindca nu e perceputa ca o persoana reala. Una e sa citesti o poveste sau sa vezi un film aetitor care sa iti spuna perspectiva ei, adulterina, alta e sa auzi ca doamna popescu de pe scara are un amant. Si imi imaginez eu ca motivul este realitatea. iubirea cu I mare din film iese din sfera artei si iti intra cu bocancii pe usa. ups, se poate intampla. Urmatorul gand e si mai inspaimantator: ups, mi se poate intampla mie. momentul 3: se activeaza mecanismele de autoaparate. (constient sau inconstient) O facem pe doamna popescu una cu pamantul si inca si in piata publica sa se invete minte si alte doritoare de senzatii extraconjugale precum si dl Costescu sa aiba o mostra de ce se poate intampla daca afla nevasta de Dna Popescu a lui. In concluzie e doar un mecanism normal de autoaparare. Problema e ca lapidatul public nu e solutia si nu garanteaza nimanui dintre judecatori sau calai sau doar by-standeri ca nu i se va intampla si lui. Singura garantie pe care poti sa o ai, surpriza, esti tu insuti. Cat si cum stii sa-ti faci partenerul sa fie convins in fiecare clipa ca este lumina ochilor tai. Ca din cauza lui zambesti dimineata cand te trezesti. Si asta e valabil si pentru domnii care nu vor sa fie sotii Francescai. S-o faca pe nefericita aia de femeie sa mearga in varful picioarelor si eventual si-o palma deasupra pamantului si atunci si brad pitt gol sa fie fotograful care bate la usa, mai mult de-o cana cu apa nu cred ca primeste. As mai avea ceva de spus da' tre sa fug. Doar ca preview, e teoria mea referitor la principiile foarte puternice. |
Am stat putin sa ma gandesc la mesajul asta ... nu stiu daca l-am inteles bine - adica ne plac abaterile de la principiile moralei, atata timp cat ele fac parte dintr-o poveste a carei personaje nu le cunoastem personal (o carte, un film, o revista de scandal) ... daca insa se intampla ca protagonistii sa fie prin realitatea noastra imediata, intra in actiune instinctul de aparare si respingem, judecam, acuzam si pedepsim aventura fara drept de apel.
Daca e bine ce am inteles - cred ca DA - este o explicatie acceptabila care intareste verdictul meu cum ca suntem duplicitari.
Cei care sunt puternic ancorati in principii, nu ar trebui sa agreeze astfel de aventuri, oricat de frumoase, romantice si trist sunt ele prezentate. O relatare emotionanta, poetica, lacrimogena nu ar trebui sa faca o aventura extraconjugala de ignorat.
Zala spune:
@mihaela_s si adela99: 'The end of the affair', 'The age of innocence'.
mihaela_s spune:
buflea, ma percepi gresit. Nu sunt deloc, dar deloc ancorata in principiile moralei.
Zala, nu am vazut filmele, cand am timp am sa le caut sa le vad. Am citit putin despre ele si sunt genul care imi plac.
Zala spune:
Mihaelaaaaaa! Daca nu le-ai vazut inca, citeste intai cartile!!!! Macar 'The age of innocence'. Filmele sunt niste ecranizari extrem de reusite. Eu intai am vazut filmele si apoi am citit cartile, fiindca mi-au placut enorm filmele. Dar am inteles mult mai bine si mai profund povestile dupa ce-am citit cartile. (The age of innocence - Edith Wharton, The end of the affair - Graham Greene).
Inca un film care mi-a placut e 'Va place Brahms?', cu Ingrid Bergman si Yves Montand. E vechi, alb-negru, dar merita vazut din plin.
Aqai spune:
Da buflea, asta am vrut sa spun :). Ca ne plac romantele si iubirile mistuitoare cata vreme nu au iz de amenintare si ca e oarecum normal sa fie asa... cred. Adica or avea si instinctele alea un sens.
ce vroiam sa spun legat de principii: sunt frumoase, bune, calauzitoare, datatoare de inspiratie. Dar au o problema: in general viata iti da cu ele in cap.
Tind sa cred ca in general, persoanele cu principii foarte puternice si care te fugaresc cu ele peste tot pur si simplu nu au fost inca in situatia de a le fi testate DAR SERIOS ASA ... si faptic principiile respective. Asa ca in loc sa dau cu piatra, i-as multumi lui Dumnezeu ca nu m-a incercat atat de tare inca si m-as feri sa-mi provoc soarta.
(Din pacate insa lectia asta o invatam dupa si aia care n-au patit-o se incapataneaza sa nu creada... of!O)
Fiindca, statistic, cei care au trecut prin viata si incercati din greu si cu principiile neatinse, cred ca sun undeva mult dupa virgula lui 0 ca procent....
Adela99 spune:
totu' e sa putem justifica infidelitatea dpdv moral. contradictoriu, nu?
de ce intelegem protagonistii filmului si mai putin pe cei din viata reala? in film, carte te transpui, in viata reala uiti de empatie. in film il intelegi pe cel ce inseala pentru ca te poti transpune in rol si alegi sa inchizi ochii la cel inselat de dragu' celui care-nseala (ba chiar mai mult sa-i gasesti defecte), in viata il intelegi pe cel inselat si te apuca pandaliile ca ti s-ar putea intampla si tie.
mie nu-mi place notiunea de a "insela", cat p-aci s-o pun intre ghilimele tot timpu'. io ii zic minciuna. ca de inselat te poti insela pe tine insati daca nu "inseli".
buli spune:
mi-am dat seama ca mai e ceva care imi face personajul acesta extrem de simpatic.
faptul ca nu a mintit, a facut alegerea si a trait cu ea.
daca ar fi trait ani buni penduland intre cei doi, n-a fi inteles.
pot sa inteleg ca iti dai seama ca te-a lovit trasnetul/dragostea, insa nu pot intelege cum alegi sa nu fii nici cu dragostea, nici cu datoria/sau ce-o fi.
furisatul, ascunderea, minciuna permanenta imi par nescuzabile.