Fluturasi si floricele de Mai-Iunie 2012 (26)

ella81it spune:

TITI ca veni vorba de botezeu saptamana asta am rezervat restaurantul.Deci era totul ocupat in Targoviste ptr.luna august.Eu atunci vreau sa fac botezul ,ptr ca o sa fim in Romania si asa o sa fie toata familia langa noi!
In sfarsit am gasit ceva ,se anulase o nunta,deci pe 19 august avem botez,nici nu am nascut ca deja fac planuri de botez
Vorbeati de iubirea si atentia sotilor dupa ce vom naste,l-a mine nu s-a schimbat deloc,ba mai mult ma vedea si cu 10 kg in plus tot cea mai frumoasa si unde pui ca ii daruiese si cel mai frumos baietelEu credeam ca are probleme cu vederea
Ma duc sa imi iau baiatul de la gradi si apoi mergem in vizita la prietena lui

www.flickr.com/photos/22873079@n04/2215811271/" target="_blank">POZE
ELLA mamica de Alex

Mmamita spune:

Hm..vad ca ati atins o gramajoara impresionanta de subiecte interesante azi..

In primul rand – analizele..Deea zicea ca merge la recoltat de sange pt. analizele de trim. II – ce analize se fac acolo in trim. II, fetelor? Aici, pana la nastere, eu mai fac doar eco morfo-fetala, testul de glucoza (prin sapt.26), urina saptamanal si ceva analiza de secretie mai spre sfarsit. Asta e tot, nu tu sange, nu tu altceva.

Despre tatici si cum ii implicam…hm! complicata tema si totusi atat de simpla! Indianul meu a participat la nastere – asa am hotarat de la bun inceput, nici nu s-a pus problema sa nu fie acolo, langa mine. Si eu cred in ideea unei urme de mister intr-o relatie, ma epilez pe ascuns #61514;, ma ingrijesc mereu, imi place sa fiu frumoasa – pentru mine, pentru el. Cand a venit momentul mult asteptat, ziua Ilincai, mi-a fost alaturi in salonul unde te monitorizeaza inaintea nasterii, imi urmarea contractiile pe foicica, ma tinea de mana, ma mangaia pe frunte. La un moment dat mi s-a facut rau de durere si am vomat – sincer nu as fi crezut vreodata ca iubitul meu e capabil sa participe la asa ceva..nu numai ca a fost capabil, mi-a tinut mainile ‘’palnie’’ si am vomat acolo. Suna groaznic, stiu, daca mi-ar fi zis cineva ca se va intampla asta n-as fi crezut in 1000 de ani, dar a fost un ‘’accident’’, ceva total neasteptat, eram pe jumatate inconstienta. Modul lui de reactie m-a lasat masca – nu atunci, pt ca nu stiam pe ce lume sunt, ci dupa si acum, gandindu-ma la ‘’eveniment’’. La nastere a fost acolo, mi-a tinut picioarele pe umerii lui ca sa pot impinge, m-a strans de mana, nu m-a incurajat verbal (l-am avertizat sa nu o faca pt ca urasc asta! ), cand printesa era pe cale sa iasa doctorita l-a ‘’invitat’’ sa puna mana pe caput,(cand am auzit, sincer am crezut ca va lesina ) si cand in sfarsit a venit pe lume, tati a fost cel care i-a taiat cordonul ombilical. Nu l-am vazut niciodata atat de emotionat, atat de impresionat, mi-a marturisit ca e magic ceea ce se intampla - cum poti sa iubesti o persoana din prima clipa cand o vezi si sa stii ca este pentru totdeauna?! A fost cea mai frumoasa experienta din viata lui…de mine nu mai zic, se intelege de la siene. Nu mi-am simtit demnitatea stirbita, nu as vedea de ce, tocmai ca am mai urcat o treapta (sau poate mai multe) in ochii lui pentru puterea si curajul dovedite! A da nastere e cel mai minunat dar de la Dumnezeu (facem abstractie de suferinta) , e pur si simplu ..fara cuvinte!
Daca dupa toate astea ma mai gaseste atractiva..ei bine, sa zicem doar ca taia cele 40 de zile pe calendar pana la clipa mult asteptata a iubirii , nu a avut rabdare! Plus ca sanii mei plini i se pareau suuuper sexy ( pe mine nu m-ar incanta ideea sa-i stiu plini.. de lapte ) si ma fugarea toata ziua prin casa.
Inainte de nastere am facut chiar un ‘’sondaj’’ in randul barbatilor si ii intrebam despre experienta participarii la nastere (aici cam toti participa), si toti, fara exceptie mi-au spus ca a fost cel mai minunat lucru ce li s-a intamplat vreodata – chiar barbati pe care ii credeam prea ‘’barbati’’, duri, macho, cum vreti voi.
Asta a fost experienta mea, cu toata durerea (care a fost muuuuuuuuuulta si luuuuuuuunga, va asigur!), pot sa spun cu mana pe inima ca nimic nu se compara cu ceea ce simti (sufleteste) in momentele alea. Am cunoscut persoane (femei!) care spuneau ca nasterea si alaptarea sunt cele mai joasnice lucruri pentru o femeie, ca le reduce la stadiul de animal (?!?). Pentru mine NU e deloc asa si nu pot decat sa am sentimente de mila fata de ''ingustimea'' acestor minti.


Cori, mami de Bubulina1+ si acum bebe 2, ... in luna a 6a (21+) :)

alina04and spune:

Titi foarte amuzanta povestioara. Eu nu cred ca o sa pot sa particip la botez, imi e sa nu il iau pe preot la bataie daca o baga cu capul in apa. M-au speriat astia cu stirile din ultimul timp si prefer sa il las pe tati sa vada momentul cu cadelnita.

Sunt de acord cu Elly. Eu intotdeauna am fost cocheta si asta pentru asa imi este felul. Nu am facut-o niciodata pentru sotul meu ci doar pentru mine si asa o sa fie si de cand vine galusca. Cu privire la kg in plus….mai vedem ce o sa fie pana atunci.

Ella felicitari pentru gasirea restaurantului. Iti spun sincer ca si eu m-am tot gandit si cred ca botezul o sa il facem la inceputul lunii septembrie ca sa fie galusca mai maricica.

Referitor la nastere si daca sa participe sau nu…nu o sa participe decat psihic din holul spitalului pentru ca nu vreau sa fie traumatizat si nici nu imi doresc sa ma vada desfigurata.

sunt socata. ce fel de femei sunt alea? am ramas fara cuvinte...nu credeam ca pot sa aud o asemenea prostie spusa tocmai de niste femei.



[21+] In curand mamica si am o minune in burtica Natalia Gabriela

Mmamita spune:

***josnice

Stiu, si eu am ramas masca, m-am blocat efectiv, mai ales ca una dintre sustinatoarele infocate ale acestei idei era o tipa cu mintea-brici, super-inteligenta (..in rest)!

Cori, mami de Bubulina1+ si acum bebe 2, ... in luna a 6a (21+) :)

Ellyshor spune:

Dar cand a conceput copilul nu i s-a parut animalica treaba? Sau n-a auzit ca si animalele se imperecheaza?
Sa-mi iertati vehementa, dar eu cand aud de asemenea ineptii, mi se ridica tensiunea.
Nu stiu cum o femeie, care e binecuvantata de Dumnezeu cu minunea de a da viata unui suflet, poate considera asta o corvoada. Cred ca are o totala lipsa a valorilor esentiale in viata. Asta cred.




Elly 26+ cu Babyboom

elena_gd spune:

Buna seara!
Mai fetelor da avem teme serioase de discutii aici. Imi spun si eu parerea scurt ca nu le am literatura:
- o femeie se ingrijeste pentru ea;
- a concepe si creste un copil este o binecuvantare si face parte din menirea unei femei pe aceasta planeta.
Titi super povestea cu botezul!

Elena 21+ poate cu

Shoshonik spune:

Buna seara.Desi ma dor mainile foarteee tare, va spun si eu parerea mea, pentru ca nu ma pot abtine. Am mai auzit idei de genul: nu fac copii ca ma deformez, nu te-ai gandit ce faci cu kg in plus si tampenii asemanatoare. Consider ca n-am facut singura copilul, sotul meu stia ce va urma, stia ca ma voi ingrasa( chiar zicea mereu:"asta este"), insa e inuman sa nu faci un copil din egoism si sa mai condamni si pe altii. De aranjat...nu pot sa zic ca sunt cocheta in fiecare zi insa incerc sa arat decent si cu bun gust, mai ales acum, cand am o tendinta de delasare( mi s-a zis chiar ca sunt o graviduta sexi iar asta m-a incurajat). Poate si faptul ca am fost coafeza ma ajuta putin , insa nu exagerez.
Cu privire la nastere...Cezar a zis ca frica nu-i este( nu cred ca are de ce, doar eu am dureri, nu), ci de abia asteapta sa-si vada printul. Unde voi naste eu se percepe taxa suplimentara daca dorim sa asiste si tati, deci nu cred ca va fi prin preajma, doar pe hol . Oricum...nu stiu cum voi reactiona in momentele acelea, deci e mai bine sa stea la distanta putin.
Gata.. m-am racorit . Tare ma enervez cand incep toti sa comenteze despre sarcina.Mi s-a umplut paharul...nu este zi in care sa nu-mi spuna cineva ca am burta extrem de mica, ca nu se vede, ca se va naste mai repede ca doar si "ea" a avut baiat si asa-s baietii...oare oamenii astia nu pricep ca BURTA CRESTE TREPTAT???Nu ne trezim cu ditamai burta din prima luna si pana la nastere asteptam...
Scuze, mai explodez si eu dar m-am saturat de "sfaturi" necerute si expirate.
Pupici la burtici.

Mihaela22+ cu Edward-Flavius

Andra_C spune:

Hmm, ce subiect interesant :))
Razvan a mers cu mine la cursurile prenatale, v-am zis ca eu vroiam sa nasc in apa fara anestezie, era pregatit, stia exact ce are de facut :))
Acum, daca in ziua travaliului s-a hotarat sa ma bage la cezariana evident ca a intrat cu mine in sala. Ne-a facut prima poza impreuna mie si Amanei la cateva secunde de cand a vazut pitica lumina zilei :))
Avea el nisip in ochi si tremura tot, dar a fost o experienta frumoasa.
Cori, mi se pare excelent ce povestesti tu despre indianul tau, mie mi se pare ca experienta nasterii apropie sotii. Si mie mi-a fost rau de tot 2 zile dupa cezariana si el a stat mereu langa mine
O stiti pe tipa care a nascut acasa? Tot aparea ea pe la tv acum un an si ceva. Am cunoscut-o personal. Tipa super puternica, a nascut acasa ajutata doar de sotul ei :)

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Andra, mami fericita de fetita Amana (1 an si 10 luni) si viitoare mami de baietel Victor 21s+

alina04and spune:

Elly am nevoie de ajutorul tau. ti-am trimis un mesaj privat. Multumesc mult de tot.

[21+] In curand mamica si am o minune in burtica Natalia Gabriela

ClaraJ spune:

Buna fetelor,

Ca tot discutati de nastere si implicarea tatiticilor. Sincer, nu inteleg cum un un sot si un viitor tata nu ar dori sa fie alaturi de jumatatea sa atunci cind aceasta aduce pe lume fructul dragostei lor. Amindoi partenerii devin parinti, deci automat fiecare etapa legata de acest proces reprezinta o munca de echipa si nu un efort singular.
Sotul meu, ca si in cazul lui Cori, a fost linga mine din prima secunda cind am ajuns la spital, m-a tinut de mina, a numarat contractiile, mi-a adus conuri de inghetata, mi-a tinut piciorul si m-a ajutat sa imping, a vazut capul copilului iesind, i-a taiat cordonul ombilical si nu ar fi conceput o secunda sa stea in alta parte decit linga MINE, linga NOI.
Consider ca partenerul adevarat e cel care te iubeste pentru ceea ce esti ca fiinta, nu ca ai luat citeva kilograme in plus, sau ca te vede cu picioarele in sus cind nasti. Evenimentul in sine e mult prea special ca sa nu fie de fata si cel care a participat la crearea unei noi vieti.
Daca devii mamica nu inseamna ca te plafonezi sau te neglijezi. Da, depinde foarte mult de tine si de cit efort vrei sa depui in acest sens, insa, eu, din proprie experienta, pot sa va spun ca am revenit la kilogramele pe care le-am avut inainte de sarcina (in jur de 53 kg) asta dupa ce ma ingrasasem in jur de 25 in timpul sarcinii, sunt la fel de cocheta si ca mamica si ca mamica cu burtica, imi fac timp sa ma duc la coafor, sa-mi fac pedichiura, sa ma epilez, sa-mi cumpar o haina noua etc. Timpul se diminueaza considerabil, insa daca stiti sa-l gestionati cu masura, veti reusi sa realizati o multime de lucruri.
Pentru noi, ca si cuplu si familie, primele luni au fost mai grele caci ai pur si simplu nevoie sa te acomodezi cu o noua persoana in viata ta, sa intri intr-un anumit ritm, sa intelegi cum vine treaba asta cu cresterea unui copil. :) Din nou, consider foarte importanta si vitala pentru buna functionare a casatoriei, implicarea sotului in aceasta perioada, caci pe linga faptul ca hormonii post partum isi fac de cap, mai sunt si nopti nedormite, angoase cind copilul plinge fara sa stii din ce motiv etc, asa ca de esti de una singura e mult mai greu decit daca iti ai jumatatea aproape sa te sustina si sa te ajute.
Va pup si va doresc numai bine alaturi de cei dragi voua,

Clara - mami lui Bryce si Kaeden - 26+