nu pot uita

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Pag. 2 | Pag. 4

laurenta spune:

multumesc din tot sufletul

andacos spune:

Citat:

...

a... si apropos de titlu. nu exista nu pot. Exista nu vreau.

Of,of si mey,mey!

Laurenta,pe 24 ianuarie s-au implinit 15 ani de cind mama ...a plecat!A fost o durere cumplita ,care a persistat peste ani,nici acum nu s-a stins,doar s-a estompat!

la un subiect asemanator deschis de Hannen,Rufus a scris un mesaj care efectiv m-a pus pe ginduri!Nu prin duritate sau prin frumusetze,ci efectiv prin mesajul transmis!

Exact acelasi mesaj la scris si aici si desi eu am fost un pic bulversata cind l-am citit(ma refer la primul mesaj,cel d eaiic e aproape identic),l-am analizat si am incercat sa-l intzeleg,l-am intors pe toate partzile...ei...ce mai a fost asa ca un soc pentru mine,de parca nu mai citisem/vazusem asa ceva pina atunci!

Eu am sa-l plagiez putzin pe Rufus(dar eu comparativ cu altzii,declar deschis lucrul asta,ca nu-mi place sa-mi insusec idei ce nu-mi apartzin,chiar daca in timp le aplic

)si am s ate intreb,tzi-ai dori ca al tau copil sa sufere ,sa traiasca cu aceasi intensitate cu care traiesti tu disparitzia ta?

Rufus a spus ca el ar fi tare trist(citez din memorie aproximativ)daca ar sti ca fetele lui ar suferi atiut d emult in urma disparitziei lui!

Incearca sa vezi si din perspectiva asta a lui Rufus,si poate totusi normalitatea isi va face loc in viatza ta!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

alexia_21 spune:

eu cred ca trebuie sa intelegem ca moartea face parte din viata.
eu sunt orfana de mic copil si pot sa va spun ca nimic nu e intamplator. totul face parte din viata.

alexia_21 spune:

noideea , cred ca ti-ai dat si tu singura raspunsul la ce te doare. trebuie numai sa vrei sa vezi.

laurenta spune:

durerea e ca in prima zi si peste asta nu pot trece ,stiu ca ei traiesc prin durerea mea,prin amintirile mele,dar sunt fff intense incat incep sa doara fizic.........NU vreau sa uit,vreau sami amintesc dar nu cu aceleasi dureri ca la funeralii,in care ti se sfasie carnea pe tine,psiho imi spune ca trebuie sa lucram la deblocarea mea,ca as fii ramas blocata pe acest canal al durerii.nu vreau sami reneg durerea ca nas mai putea eu,dar e prea intensa...........nu stiu cum sa procedez sa aiba rostul ei,la momentul ei ,nu mereu in orice clipa......asta as vrea.

n/a spune:

ei nu traiesc prin durerea ta. asta e doar ce crezi tu. Probabil de aiai nici nu dai drumul la aceasta durere. Ei traiesc prin dragostea pe care le-o porti. Ei traiesc prin genele tale , prin felul in care te manifesti, prin amintirea lor, prin tot ce sti de la ei si tot ce faci ca ei sau cum ar fi vrut sau cum ar fi facut ei. Ei traiesc prin copilul tau, prin care si-au aigurat eternitatea. Ei inseamna tu, mai pe scurt. Ei inseamna tu si copilul tau. Nu tre sa doara ca sa fie acolo. Si daca nu o sa te mai doara nu au sa piara, nu au sa dispara nici un pic. Ei vor ramane in ceea ce este efectiv, dar ei nu sunt vii prin durere. tu te pacalesti singura ca prin durere ei sunt atat de vii, dar iti pacalesti singura creierul. Ei sunt acolo ca sunt i punct. Nu tre sa te doara ca si simti asta. Ei sunt alaturi de tine si fara durere.

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com

michelle-usa spune:

mama mea s-a stins din viatza ieri.
Durerea e proaspata si grea...mai grea decat am crezut vreodata, decat mi-am imaginat.
Dar credintza, promisiunea lui Dumnezeu,ca e intr-un loc mai bun,fara suferintza, cancer, durere si ca in sfirsit e "acasa"...toate astea imi alina clipele prin care trec.

Totodata, as vrea sa-i multumesc si lui Rufus, (asa cum mentiona Andacos)....pt mesajul lui in care a spus ca nu vrea ca, copiii lui sa sufere pt el cand va pleca.
La asta ma gindesc cand sunt trista, ma uit la copilul meu si imi doresc ca el sa nu sufere dupa mine...asta imi da indemn sa ma schimb.

michelle