nu pot uita

buna seara,as vrea sa va povestesc orecum pe scurt,atat cat sa ma fc inteleasa.
asa ca am so iau cronologic.cand aveam 14 ani miam vz prima oara sotul,era asociatul tatului meu,la o firma de constructii.la 18 ani lea cerut permisiunea alor sa ma invite in oras,ai mei au fost de acord,si eu normal ca eram in euforie completa ca in final acel barbat brunet cu ochii verzi, matur,"ma vazut".asa a inceput relatia ca 2 ani mai tarziu sa ne casatorim. eu am inceput cursurile intense de coafura si styling.neam mutat in italia(aici sa nascut ).eu sunt singurul copil la parinti.pt parinti mei ce pot sa spun ca ........copilaria mea a fost un RAI. CEI MAI FRUMOSI OAMENI DE PE PAMANT,NISTE SFINTI parinti mei...................dar inevitabilul sa intamplat...........AU MURIT. intrun accident de masina.aveam 23 de ani atunci.am simtit o ruptura in mine atunci,nu stiu sa intamplat ceva,nu am mai fost eu.sotul mia fost alaturi in totalitate,am trantit,am plans,am urlat,am muscat pereti.chiar daca de trei ani nu mai locuiam in ro,cu ei,gaseam n modalitati sa ne auzim zilnic sa ne vedem la 2-3 luni,sa radem sa fim fericiti,asa cum am fost toata viata cu ei.dar sau dus.............in sufletul meu a ramas ............ceva .......nu stiu sa zic.........aproape nimic, nimic.sotul sa speriAat si a inceput sa ma duca pe dr psiho,biserici.asa mam mai trezit si eu un pic din agonie,si am inceput a fc terapii de toate felurile,prin sport ,munca,etc.dupa vreo 2 ani mam simtit pregatita sa avem un bb.si el sa lasat asteptat pana anul trecut in martie. dar d-zeu a fost bun cu mine ca mi la dat in sfarsit.
dar problema mea a ramas .........suferinta aceea care ma arde,lacrimile care imi curg fara sa realizez,socul inca mai e,cum sa fc ? cum sa trec? nu e zi de la d-zeu sa nu ma gandesc la sfintii mei,la zambetul lor,sa nu aud vocea lor calda,de atatia ani fc terapii de consiliere ,preotii,carti,..........durerea nu se duce,ei sunt prezenti in mintea si in ochii mei in fiecare si au trecut atatia ani.
sotul e l mine.nu ma abandonat o clipa dimpotriva.....acum e comoara noastra............care ne lumineaza viata..........dar de ce parintii mei sunt in fiecare zii cu mine? nu vreau sai uit,vreau sami revin din soc,si sa realizez ca au fost.........si sa m impac cu ideea

n/a spune:

In primul rand trebuie sa le dai drumul. le e bine acolo unde sunt. Accepta ce s-a intamplat si nu te gandi ca au fost caci ei sunt. Nu au pierit, sa-u dus intr-un loc mai bun de sus de acolo te vegheaza si sunt in continuare in inima ta. Imbratiseaza aceasta noua existenta a lor. Ei nu te-au parasit. Sunt in continuare vii prin sentimentele pe care le porti pentru ei. Prin felul lor de a se comporta cu tine, ptin toata dragostea pe care au investit-o in tine si-au asigurat eternitatea. Ei traiesc in inima ta si sunt mai vii decat iti poti imagina. Te vegheaza dintr-un loc in care grijile nu mai sunt. Si ii porti in inima ta. Cel mai cald loc de pe pamant. sunt vi prin toti porii tai, prin genele tale, prin tot ce te-au invatat.

Sper sa te ajute!!!!

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com

laurenta spune:

da......multumesc

CorinaDani spune:

laurenta, e cumplit prin ce ai trecut...

eu cred ca tu nu vrei/poti renunta la aceasta durere pentru ca tragedia s-a petrecut brusc si nu ai putut sa-ti iei ramas bun asa cum se cuvine...inca nu ai depasit faza de furie...poate ti-e teama ca daca accepti realitatea, ii vei uita, durerea va scadea in intensitate si nu te vei putea ierta pentru asta...

poate ti-ar fi de folos o astfel de lectura :

http://www.eusunt.ro/carte-Pentru-ultima-oara~2125/

n/a spune:

da. dar faptul ca nu si-a luat la revedere poate sa fie din cauza ca ei nu s-au dus cu adevarat. Nu au disparut. Sunt tot acolo, numai ca sunt in alta forma, sub alt aspect.

Se spune ca doliul este un ritual de trecere, de acceptare.

Poate ca tu ti-ai luat la revedere de la ei dar ei nu de la tine. Poate nici nu era nevoie. pentru ca nu v-ati despartit. Ei sunt cu tine, in tine si in tot ce insemni tu.

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com

n/a spune:

nu poti uita...

Ok, da nu zice nimeni sa uiti. Mai degraba ia-o ca atare fi una cu ce s-a intamplat. Nu uita, ca daca uiti o sa doara si mai tare. Ba din contra preschimba ceea ce nu poti uita si ai vrea in imi aduc perfect aminte si accepta ca ce s-a intamplat a fost.... cum sa zic, e greu ce zic eu.... spre mai bine...

Uite parintii tai nu tre sa mai aiba griji si lipsuri si frustrari si nerealizari. Nu mai pot suferi in aceasta lume. Nu le mai e firg, nu mai simt foamea si nu mai sufera din cauza bolilor, a frustrarilor legate de trecerea timpului, legate de imbatranire si alte asemenea legate de trup. Ei sutn doar spirit si sunt liberi sa se intoarca la duhul din care sa-u format.

Si ii vei revedea, chiar daca acum nu-i mai vezi fizic.

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com

laurenta spune:

cand am o problema imediat fara sami dau seama macar ma intreb ce miar fii zis mama sau tata.........sau pur si simplu inca mai astept sa vina.........sami spuna sa stau linistita.......ca va fii bine. asta se intampla fara sa vreau,inconstient ma trezesc cu aceasta idee intrun colt acolo,ar parea ca nu mam resemnat..........dar totusi am inteles ca domnu ia luat.......poate ca nu neam luat adio-pt ca eu eram aici,mau anuntat telefonic din spitalul de la focsani,poate ca mie frica sa traiesc fara ei ,nu stiu....cert e ca nu sunt fara ei nici o zi.....tot timpul sunt acolo in ochii mintii si a sufletului........si asa ma trezesc ca ochii in lacrimi ca si acum. sotul e minunat poate totusi EI mi lau trimis,bb la fel,suntem o familie minunata ,atata timp cat eu o zic inseamna ca asta ESTE.........deci fericita sunt.........dar ei nu pot pleca din ochii mei,sunt VII asta ma doare ,poate prea VII,.........

n/a spune:

poate nu ar trebui sa te doara asta. Poate ar trebuis a te agati de sentimentul ca ei sunt vii si sa-i ti cat mai vii in inima ta.

Hai sa-ti povestesc ceva de acum o jumatate de ora: eu scriam temele cu fica-mea, fiu-miu dormea... eu cu mama nu am printre cele mai minunate relatii dar lucrez la asta in fiecare zi. Am mesul deschis si am web.

Mama a prins drag rau de treaba asta si ma suna, cauta sa ma tina aproape sa nu ma piarda,s a ma iscodeasca sis a ma sfatuiasca. dragoste de mama.... cateodata ma sufoca si oricum gandim ca apa si uleiul, dar de cele mai multe ori imi dau seama ca am o mama desteapta rau, chiar daca la prima vedere nu pare.
Whatever.

Suna la mess si eu ma zburlesc toata ca imi trezeste baiatul. I-am spus si aseara sa ma apeleze scriind in fereastra ac e deajuns sa vada daca pot vorbi si dupa aia ma si suna cu voice call.

S-a suparat pe mine. Tot ea. Si auzi ce-mi spune: lasa ca o sa te rogi sa iti mai deranjez copiii si treburile sa vb cu mine si n-ams a mai fiu... si incepe sa planga. ca ea o sa moara si eu nu ams a mai am timp sa stea cu mine. Abea ce intrasem la tine la subiect. m-a bufnit plasul si pe mine evident. nici nu concep sa moara mama mea. Si stateam si ma gandeam ca de aia ti-e atat de greu ca tea luat pe nepregatite. dar oare exista pregatire pentru asa ceva?

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com

n/a spune:

Parintii sunt pentru copii lor un rau nesecat de energie vitala. e normal sa doara cand nu-i mai avem alturi in trup si suflet. Dar sa sti ca ii mai ai alaturi in suflet. Doare si cand iesi pe usa si te muti in acelasi oras si despartirea si la revedere, iti garanteaza ca ninmik nu e definitiv.

daca iti spun ca nu e definitiva aceasta despartire fata de ei... ma crezi? totul e ce crezi. Nu este o despartire definitiva. la un moment ii vei revedea, reauzi, reimbratisa.

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com

nikol24 spune:

Poate ca timpul o sa ti aline durerea si rana se va cicatriza.Este extraordinar de greu sa ti pirezi ambii parinti,atat de brusc si atat de repede.Stiu prin ce treci.Mi am pierdut mama la 20 de ani,nu avea decat 40 de ani si aveam atat de multa nevoie de ea,de mangaierea ei,de o vorba buna...dar asa a vrut Dumnezeu.
Iti doresc multa multa putere

laurenta spune:

ma doare ca sunt prea VII si am scris asa ........doar sa fiu inteleasa ca inca ma doare ca in prima zi........si apoi ei mereu sunt aici......l mine.daca doamne doamne mi-i da asa l mine nar fii nimic,dar e o durere insuportabila uneori credema .......e prea mare si nu mai pot duce parca.......ii fc biberonul lu asta mic,acu vreo 2 ore parca si ma gandeam la mes tau......nu mam putut abtine,din nou au inceput sami curga lacrimile si usor ,usor mam inecat in plans ,mam asezat jos pe parchet,cum fc inainte..........de durere.sunt 9 ani de cand e asa,cu mici exceptii. cat sa mai pot.nu sunt fantome doamne feresc eu cred ca ei traiesc prin durerea mea si asa o sa fie mereu............