Si pinguinilor le ceapa cu sare (12)

buflea spune:

Eu cred ca crizele de nervi depind de personalitate ... eu si acum fac crize de nervi () si barbata-meu care nu imi poate face fata, pleaca de acasa ...
Cand spun criza de nervi la fi-meu - tot asta spun - se supara, se duce la el in camera si plange ... cu zgomot (zgomotul in general tot de la mine este ). Aseara de ex, s-a dus in baie, in cada, a dat drumul la apa, si plangea acolo ...printre sughituri comenta de unul singur - "am zis ca numai un game si termin" ... dupa care ma imita pe mine "ti-am lasat de 3 ori, te-am avertizat" , apoi el " dar am promis ca numai o data", apoi iar ma imita pe mine "nu am incredere in tine, de ce as avea daca te0am avertizat" . Acum zambesc, era chiar simpatic cum povestea el acolo situatia din punctul lui de vedere - dar, cand vorbea cu vocea mea ma maimutzarea, cam nerespectuos ...

Eu cred ca se racoreste prin crizele astea - isi varsa nervii si gata. Daca simte ce simt eu, atunci are un val de ura in care doreste sa-l raneasca pe adversar, care se diminueaza prin plans, dupa care trece la autocompatimire (nu ma intelege nimeni, toata lumea ma pedepseste, n-am facut nimic rau) si in final ii trece.
Nu ma duc la el, nu-l consolez, nu il bag in seama ... dupa, se comporta ca si cum nimic nu s-a intamplat. Niciodata insa nu isi cere scuze, nu mai aduce vorba de conflict ... nimic.

Nu sunt ingrijorata cu crizele astea - nu se face des si pentru ca imi seamana inteleg prin ce trece - totusi ma doare sa-l aud spunand vorbe asa de grele al adresa mea - e o tampenie, nu crede in ele, stiu, stiu ...si eu in clasa a 3 a, cand parintii m-au tuns pentru ca, in urma unui conflict de la scoala mi-au luat cravata si snurul de comandanta de grupa, am scris pe calendarul din bucatarie "Criminalilor - m-ati tuns !" ... Doamne, ce-o fi fost in sufletul maica-mii ?

kariguld spune:

seara buna

tema educatiei nu se termina niciodata
buflea, eu nu stiu ce sa te sfatuiesc, de fapt au spus fetele cam ce as spune si eu. in plus, e doar o sugestie, poate ar fi bine sa consultati un psiholog. doar asa la nivel de discutie. poate te ajuta sa abordezi problema altfel.
am avut un prieten psiholog, din cand in cand aveam cate o discutie cu el cand au fost copii mai mici. de cand suntem in Germania am fost de vre-o trei ori la psiholog. eu si sotul sa discutam despre modalitati de abordare si intelegere a perioadei adolescentei. aici psihologul e acoperit de asigurare.

Lady, sanatate sa va treaca virusii de raceala.

buflea spune:

Nu, nu ... nu face des, bine, in general totul se negociaza cu el dar nu face des crize ...si iar nu ...problema cu mancare nu este din cauza supararilor. Problema cu mancarea este veche si nu stiu cand o sa se rezolve ... e adevarat ca e sanatos, face foarte mult sport - dar mananca foarte prost si numai prostii. Mi-e greu sa il las sa manance ce vrea, pe considerentul ca e sanatos. Mancarea a fost dintotdeauna un conflict.

Cat despre atentie - eu cred ca i se acorda PREA multa atentie - pentru ca o cere. Comparativ cu sora lui, lui i se acorda dublu atentie pentru ca mereu esti nesigur pe el, nu stii ce traznaie mai apare.

Acum ma simt vinovata ca tot il vorbesc de rau - sa stiti ca are si calitati ... este foarte atletic, foarte, foarte - face soccer, hockey, innot si snowboard - pe toate foarte bine. La soccer si hockey l-au selectionat la echipa fara sa facem noi ceva suplimentar.
Ii zbarnaie mintea (seamana cu mine ) - nu il laud, chiar asa este, are o gandire extrem de logica - stie tabla inmultirii la perfectie (si e in cls I), face socoteli de matematica cu trecere peste unitate, fractii - da, am lucrat cu el acasa dar am facut asta pentru ca a fost usor. In plus citeste cursiv desi NU citeste nimic acasa, eu nu stiu cum a invatat copilul asta sa citeasca. Il mai pun eu cu forta sa mai citeasca cate o carte, dar este iar o lupta asa ca nu o face foarte des.

Eu totusi cred ca e un copil normal, e baiat si mda, este mai nazdravan ca media ... dar daca stau cu ochiul pe el, trebuie sa scot ceva bun din el, nu se poate ...

buflea spune:

Inteleg sugestia cu psihologul - dar nu stiu ce sa-i spun psihologului ?

Nu mi se pare ca are asa un comportament iesit din norma, care sa necesite atentia unui specialist. De la scoala nu am primit plangeri desi s-a mai scapat el ca a luat "detention" - dar la cum sunt astia aici, cred ca mi-l trimiteau el al psiholog daca era vreo problema.

Acum daca eu ma plang pe aici, asta nu inseamna ca copilul e bolnav.

Alizee spune:

Buflea, daca mergi cu baiatul la psiholog nu este egal cu a-l duce la medicul generalist. Psihologul nu trateaza bolnavi, ci ajuta oamenii sa se inteleaga pe ei insisi si pe cei din jur.
Baiatul face crize de nervi fiindca asta a vazut la tine. Dar daca tu consideri ca nu este o problema, e OK.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

mihaela_s spune:

Da, e mult prea evident ca noi parintii suntem oglinda copiilor.

allinta, asa e...stiu ca ii e dor de mine la cea mica. Il avea pe tati pana in ianuarie, acum e si el plecat. E bunica insa, ea le rasfata. Ciudat ca e prima data cand nu ma deranjeaza asta. Stiu ca nu compenseaza absenta noastra si de multe ori ma gandesc daca merita sacrificiul. Probabil voi afla raspunsul peste cativa ani...

Alizee spune:

mihaela, atata timp cat copiii sunt bine ingrijiti de mama ta, tu si sotul faceti ce aveti de facut in profesia voastra. Copiii vor intelege cand vor mai creste.






allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

viviana spune:

Buflea, io am scapat de crizele astea. Ca fusera si la mine din plin.
La inceput ma enervam, apoi am invatat ca e bine sa o las in pace.
Nu vrei supa, treaba ta! Dar nici hamburger nu o sa ai.
Nu vrei sa faci semnul de carte nu-l face - aici nu l-as fi fortat pentru nimic in lume.

La inceput mai ridicam vocea, insa cu timpul am renuntat cu desavarsire.

Celcesforaie nu are tact. Si stie asta. In general nu se baga.
Cand o face ies scantei.
De multe ori aud ceva de genu':
"Du-te, si spune-i fiica-ti sa se culce?"
"DA, de ce nu te duci tu?"
"E treaba ta"

Sau il mai apuca educatia la masa. Asta nu suport.
Mereu ii spun ca ea abia asteapta o cat de mica scanteie pentru a face "criza" si a nu mai invata.



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

emanouela spune:

e un frig in Iasiiiii de ti se lipesc narile ca la foca, brrrrrrrrr
eu citesc la voi, episoadele cu copii, si-mi vine sa-mi fac stoc de antidepresive. al meu e de-o incapatanare rar intalnita, am scapat de etapa cu nu, aia de 2-3 ani, mi-a venit sa-mi iau campii, orice ziceam, el NU...a trecut, crize nu face, inca.....mai are iesiri de plans nervos daca nu de face cum vrea el, da-l iau face to face si-i vorbesc, rugandu-l sa fie atent la mine, si-i trece.....dar e mic, 2 ani si 6 luni, creste el si nu mai tine nici asta

buflea spune:

Aham ..deci trec .
Cu mancarea problema este ca incepe si "fura" de prin casa dulciuri si le mananca ... pentru ca ii e foame. Si cand "fura" dau de alta problema, sa semnalez ca "fura" sau ca "ii e foame din cauza ca nu a mancat supa ?"

Ieri cand am ajuns acasa de la serviciu facuse semnul de carte si mancase si supa - a luat doua plusuri.
Dimineata s-a sculat la 6:30 A.M., s-a spalat, s-a imbracat, SI-A FACUT PATUL, A MANCAT singur (si-a pus cereale si lapte rece) si ne astepta jos, uitandu-se la desene. Am cazut pe spate - i-am mai dat 3 plusuri, l-am pupat si vazand cat de mult il iubesc s-a gandit el sa mai obtina ceva - mi-a cerut gume de mestecat (dimineata la 7:00). I-am dat

Este foarte responsabil cu ce este obligatoriu la scoala. Semnul de carte era un concurs facultativ al scolii - de aceea nu a vrut sa-l faca. Proiectul ala cu "100 zile de scoala" este obligatoriu si ma bate la cap de 1 sapt, sa-i cumpar display board, sa-i cumpar lipici si sa ne apucam vineri de el - si eu habar nu am ce tema sa abordam