Autism la....7 ani?
Raspunsuri - Pagina 13
lorellay spune:
chuny chiar trebuie sa apari aici?
Uite ca pe mine nu ma duce capul sa inteleg ce e autismul...ai vreo problema cu asta?
Te-am rugat frumos sa ma ocolesti..ca nu ma ajuti.E asa greu de inteles? Ti-e chiar asa de greu sa vezi si parerile altora? Adica nu poate fi decat ca tine?Altfel e de rau?Atunci cum poti sa-mi ceri mie sa fiu flexibila?
Nu vreau sa-mi raspunzi..din contra vreau sa nu-mi mai raspunzi. Multumesc.
CODRIN *15.02.2005 si 
DIANA *10.11.2009
Cea mai mare bogatie din aceasta lume sunt copiii, mai mult decat toti banii din lume si toata puterea de pe pamant. Mario Puzo
JuliaSM spune:
Chuny, e mai indicat sa mearga la psiholog, care sa-i spuna ca nu e autism, nici ADHD, poate are noroc sa dea de un psiholog deschis la minte, care sa ii puna pe directie, mai ales pe parinti! Nu ne nastem parinti, ci ne formam ca parinti, daca vrem.Iar un sfat primit de la un specialist, cum ca parinteala plina de tandrete si de iubire neconditionata ( de stelute, punctulete, cadouri) nu a omorat pe nimeni, nici nu e rusine sa o practici, sigur ar ajuta! 
bebeaca spune:
As vrea sa vina ziua cand n-o sa mai vad atata rautate pe acest forum.Cineva cere ajutorul iar ceilalti(de fapt mamicile in general) in loc sa dea un sfat concret incep sa arunce cu rautati.Nu cred ca exista parinte perfect,toti gresim,invatam din greseli,cerem ajutor cand suntem la limita de cele mai multe ori.Din afara lucrurile se vad mult mai bine,cand esti cu nervi intinsi la maxim si in mijlocul problemei nu mai vezi nici macar ce simpla e uneori solutia unei probleme.Dragele mele,haide-ti sa fim mai bune,mai intelegatoare,mai deschise,sa nu ne mai jignim,nu rezolvam nimic tot vorbind cu rautate.Intinde-ti o mana daca vreti sa ajutati,daca nu..stati si priviti.
Chuny spune:
Julia, Blackgirl vorbea de un psiholog care sa evalueze copilul. Cand apar conflicte intr-o familie unde nu exista decat probleme de comunicare sau de stil de "educatie", copilul "evaluat" nu va fi ajutat deloc, mai mult, se va razvrati si mai tare pt ca mama il invinovateste inca o data pt toate dificultatile ei.
Bebeaca, tu vorbesti discutii in ultimul mesaj :-)
Alizee spune:
Fetita mea a fost intai evaluata de catre psiholog, dupa aceea a discutat si cu mine si cu ea.
Psihologul are rolul sau, dar nu cel de bau-bau.
Lorelley, bravo ca iti pastrezi calmul si ca ti-ai schimbat comportamentul fata de baietel. Pastreaza-ti cumpatul tot timpul si vei vedea schimbari semnificative.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
buli spune:
eu n-am zis sa renunti la te rog, multumesc si alte politeturi, am zis doar sa nu te intepenesti in ele. si sa nu-l conditionezi cu asta.
chuny, psihologul, poate sa-ti spuna pe ce "butoane" sa apesi, aia e meseria lor. sa evaluezi un copil la psiholog nu inseamna sa-l tratezi de o boala, ci sa vezi la ce e sensibil, la ce reactioneaza mai bine, ce e de evitat etc.
Chuny spune:
Allinta, cati ani avea fetita ta ? imi amintesc ca ai dus-o cand era destul de micuta, probabil ca nici nu stia ce se intampla. Insa lorellay dupe n conflicte in casa cu baiatul (destul de mare cat sa inteleaga multe) nu-l poate duce la psiholog pt "evaluare". Eventual se duce ea singura si povesteste si se sfatuieste cu psihologul. Intai o schimbare la ea si apoi vede rezultatele.
Edit:
Buli, eu stiu ca un psiholog poate fi util, dar in cazul de fata as spune ca nu copilul trebuie evaluat, au explicat destul fete inaintea mea de ce ...
flaviutza spune:
Lorellay, eu citisem la un momenta dat, ca si eu imi puneam intrebari despre tulburarea de opozitie, citeste si tu :
http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/TULBURAREA-DE-OPOZITIE84161.php
Desi nu cred ca e cazul. oricum am citit pe la paginile 6 sau 7 ca si el e sfintisor la scoala si in societate, numai cu apropiatii isi permite sa testeze limite, cam asa face si mandruta mea, e cea mai cuminte fetita in societate, laudata si la scoala si la gradi pentru comportament matur si cuviincios.
Daca -l duci la un psiholog sa-l testeze, probabil va fi cel mai linistit si cuminte copil de pe planeta.
Fetele, probabil voi nu ati inteles complet, pentru ca aveti copii care accepta in mod normal norme si autoritate, va imaginati probabil un pusti care arunca un scaun si procedeaza asa in majoritatea timpului: sare la bataie, e nepoliticos, etc.si ca parintele a gresit clar in educatie, de a ajuns copilul in halul asta.Un parinte de copil flexibil si calm nu-si imagineaza scena aruncatului cu scaunul la un copil, in mod sigur in familia aia se intampla ceva grav. Nu, manifestarile astea apar doar cand pozitia parintelui vine in contradictie cu vointa lui, isi elibereaza tensiunea mai zgomotos/violent , apoi ii trece , e un copil ok, educat, manierat,se joaca frumos cu copiii,etc. doar ca are o slaba toleranta la frustrare si se manifesta asa, mai exploziv.Probabil a trecut la fel de zgomotos prin perioada tantrumurilor de la 2 ani.
buli spune:
PAI CAND TE DUCI CU COPILUL LA PSIHOLOG NU II SPUI CA mergeti pt ca "e defect"
ii spui sincer ca mergeti pentru ca tu, ca parinte, nu stii cum sa procedezi si ca iti doresti binele pentru amandoi, dar ca nu ti-e clar cum sa ajungi la el. si copilul va avea si lui partea lui de "treaba" chiar daca asta inseamna si numai sa-ti spuna deschis ce situatii il frustreaza si cum anume l-ai putea ajuta sa-si depaseasca frustrarea.
unii nu stiu sa aiba felul asta de dialog, nu e nicio rusine si nu inteleg ce e fuga asta de psiholog.
kariguld spune:
un copil pe care se pune presiune si cauria i se impune "fa asa, poart-te cum spun eu, nu spune aia, taci, spune te rog- multumesc" va reactiona intotdeauna cu impotrivire.
e chiar atat de grav ca nu spune te rog si multumesc la orice pas si cand eu parintele vreau asta? va invata sa spun aasta atunci cand il voi trata cu respect, cand ma va vedea pe mine facand lucrurile pe care i le cer lui. eu trebuie sa fiu atat de abila incat sa-i arat cu propriul exemplu, fara sa-i spun toata ziua, fara sa-i spun deloc defapt.
pe ai mei copii nu i-am invatat: spune te rog, spune multumesc, spune sarut'mana. au spus ei cand au considerat. si acuma inca, baiatul meu intra pe usa si spune "mama, vreau mancare". as fi nebuna sa ma supar pe el, de altfel un copil foarte respectuos si cu bun simt.
observ ca multi parinti bat tare pe niste aspecte nesemnificative in timp ce lucruri cu adevarat importante sunt lasate de-oparte.