Cum v-ati dat seama ca aveti copii altfel?
Raspunsuri - Pagina 2
eveline spune:
FELIS - 
...NU, noi ne-am intalnit peste inca o vara, trecuse un an de atunci. Cand ne-am intalnit eu eram cu burtooooi...acum 1 an jumate, avea Bia 5 ani jumate. Intr-adevar, intr-un an a recuperat incredibil de mult. (ps. cand am vazut cum evolueaza am avut "curaj" sa mai indraznesc sa mai fac un bebe)
mamica de Andreea Bianca(05.12.04) si Victor Darian(05.10.10)
aschiutza spune:
Sheherezada, ai fost cu puiul tau la un osteopat bun? S-ar putea sa aiba doar unele blocaje.
S-ar putea sa nu crezi in osteopatie, nu-i bai. Nici eu nu am crezut, am luat-o sceptic la inceput. Dar a fost de ajuns o sedinta ca baietelul meu sa se aseze in fundulet frumos(Florian mergea de-a busilea de foarte devreme, se tragea in sus, tot fara probleme, in schimb pina la 9 luni nu s-a asezat in fundulet si pe urma inca o perioada se aseza pe un picior indoit si pe celalalt il tinea intins, strimbindu-si coloana). Bineinteles metoda nu face intodeauna minuni, dar poate o incercare nu strica.
Cunosc multe mamici care si-au dus puii la osteopat si multe dintre ele au fost incintate si au vazut rezultate. Bineinteles, poate fi uneori si un efect placebo 
.
Am facut si eu o sedinta (si mai vreau sa mai fac, eu chiar am niste oase intepenite si cu efecte vizibile, dar cu cit omul e mai in virsta cu atit dureaza pina osteopatia isi face efectul), nu doare in sine, e doar o apasare mai puternica.
sheherezada spune:
Am facut kinetoterapie vreo sase luni.Despre mersul pe varfuri a spus kinetoterapeutul ca de fapt nu are o problema,ci merge asa pentru ca ii face placere.
Cat despre osteopat,nici nu stiu daca am auzit de asa ceva in Bistrita dar o sa ma interesez.
Multumesc mult.
Poze
truli-luli spune:
Cand mi-am dat exact seama ca ceva nu e inregula? La mine a fost un moment precis cand mi s-a aprins beculetul ca nu e vorba de doar de o personalitate aparte ci ar putea fi probleme mai grave.
Victor avea aproape 2 ani si pana atunci am observat ca nu spunea mai nimic, nu prea raspundea la nume desi auzea ce ii spuneam dar nu reactiona intorcand privirea, lipsa de interes pentru ceilalti copii si tendinta de a sta singur dar pe toate le-am pus pe seama ritmului propriu de dezvoltare. Click-ul a fost in timpul discutiei cu niste prieteni al caror copil, cam de aceeasi varsta cu V, nu prea vorbea si parintii lui erau ingrijorati pentru asta dar totusi usurati ca nu e vorba de autism pt ca al lor copil ARATA CU DEGETUL. Atunci mi-a picat fisa ca V nu arata deloc cu degetul si am inceput sa citesc si sa recunosc la el multe dintre manifestarile tulburarilor de tip autist.
La 2 ani fara 4 zile am fost cu el la o evaluare la Cluj unde ni s-a spus prima data ca poate fi vorba de autism, desi spunea ca acest diagnostic nu poate fi pus inainte de 3 ani, si ni s-a recomandat sa incepem terapie. La inceput a fost mai greu si pentru ca el era mic si nu prea colabora, si pentru ca nici noi nu prea stiam cu ce se manaca terapia asta si cam ce ar trebui facut. Am trecut si prin etapa de negare, adica eu care am fost cea care am tras semnalul de alarma si am insistat sa ajungem la specialisti, acum cautam argumente sa-mi demonstrez ca de fat nu e chiar asa :). Dar treptat am inceput sa vedem si rezultate terapiei, V a crescut, a inceput sa faca progrese si, asa cum spune sotul meu, cu trecerea timpului lucrurile au evoluat precum un bulgare de zapada: fiecare pas castigat ii deschidea 3-4 cai noi spre evolutie.
Acum Victor vorbeste, e dragastos, stie sa se joace adecvat, e interesat de litere si cifre, si mai nou pune intrebari (asta e cea mai recenta achizitie) , merge la gradinita normala unde educatoare spune ca ne ichipuim noi ca ar avea copilul probleme dar el n-are nimic. Bine, noi stim adevarul si stim unde sunt inca zonele cu probleme. Asa ca acum lucram pe teoria mintii, pentru a-l ajuta sa inteleaga perspectiva celuilalt si, f important, avem speranta si increderea ca din copilul nostru va creste un OM FERICIT. asa cum isi doreste orice parinte.
Pupici tutror si sanatate multa copilasilor!
aschiutza spune:
Am si eu o intrebare, chiar de om care nu s-a informat pina acum despre tema autismului, asa ca sa nu va fie cu suparare ignoranta mea: e posibil ca un copil sa nu arata nici un semn de autism (cu alte cuvinte, semnele motorice sau izolarea sociala mentionata aici) si dintr-o data, sa zicem la 3 ani, sa le arate?
S-a pomenit aici teama extrema de straini, asa ca mie mi-a sarit un pic sufletul. Si fiul meu a avut-o, luni intregi. Nici un alt copil pe care l-am intilnit nu l-am vazut sa aiba teama asta asa o perioada lunga de timp. La noi a inceput pe la 4 luni si a tinut pina dupa un an. E adevarat ca nu in fiecare zi ne vine lume in casa, dar am iesit afara in plus saptaminal mergeam la un curs mamici-copil (unde insa in majoritatea cazurilor se agata de mine si arareori facea actiunile propuse sau se arata interesat de obiectele noi, desi acasa unde ar fii fost singur mama ce s-ar mai fii incintat). Teama i-a trecut acuma de cind a intrat la cresa (unde a avut nevoie de o perioada de obisnuinta de citeva saptamini cu mine linga el). Nu suporta sa il ia cineva strain in brate brusc (daca el nu i-a semnalat ca e de acord sau ca vrea sa fie luat in brate, aici sub numele de strain includ pe oricine in afara de mine si de sot, inclusi bunicii). Eu o pun pe seama faptului ca e el mai sperios si mai sensibil, dar acolo o mica indoiala si teama tot ramine. Acum are un an jumatate, a inceput sa arate cu degetul (in special la ciocolata 
), spune citea cuvinte si se joaca cu noi si cu copii la cresa.
Sa nu credeti ca sunt panicoasa sau nu am ce face si imi caut 
. Numai ca autismul e o boala despre care cu greu imi pot face o imagine, tinind cont ca are un spectru larg de manifestari, dar in majoriatatea descrierilor sta sub cliseele a la Rain Man.
msl1 spune:
Aschiutza, parerea mea e ca nu e autism; din ce povestesti pare ca este foarte atasat de tine;
fata mea autista, cind o lasam la gradi nu plingea niciodata in comparatie cu alti copii din prima zi cind am dus-o (pe la 18 luni) nici ca-i pasa ca nu-s acolo.si ii placea sa fie luata in brate si sa i se acorde atentie; poate trebuie sa cauti in alta parte de ce are acest atashament extrem si teama de a nu te pierde.
sheherezada spune:
aschiutza ai avut probleme in timpul sarcinii?Are episoade de teroare nocturna?
Poze
aschiutza spune:
Sheherezada, in afara de probleme la ficat si stress la serviciu si cu mutatul, nu am avut probleme in sarcina.
Teroare nocturna? Nu imi dau seama ce se intelge prin asta exact, dar nu cred. Florian doarme bine, la noi in camera. Uneori viseaza urit si plinge 5 secunde si adoarme la loc. Arareori cind se trezeste cu adevarat si plinge- il luam in brate si ii trece.
Msl1, multzam de raspuns.
sheherezada spune:
Si fiica mea e mai anxioasa decat alti copii.Doctorul nostru a zis ca aceasta anxietate putea fi provocate de anxietatea mea din timpul sarcinii (teama mea ca o voi pierde;deoarece toata sarcina a fost sub semnul intrebarii).
Teroare nocturna=cosmaruri .
Statea asta de anxietate o sa treaca in timp si cu foarte multa rabdare.
Pupici si multa sanatate.
Poze
Chuny spune:
Florentina, cum sta fetita ta cu socializarea cu copiii de varsta ei ? se integreaza bine, se joaca cu ei ? La autonomie, insa, trebuie sa lucrati serios. Autonomia trebuie incurajata cat mai devreme: sa manance singura, sa se imbrace singura si sa se spele chiar ... cate putin, cu incredere, dar trebuie incurajata.