Copil prea increzator in propriile forte???

chatonel spune:

done

msl1 spune:

ML,
am vazut cursuri de oratorie publica si pt copii, adica ii invata sa vorbeasca in fata unei adunari si sa isi sustina punctul de vedere, poate ar ajuta asa ceva?

Altceva nu stiu ce sa te sfatuiesc ca sa isi "creasca" vocea in public; cred ca faptul ca tatal nu arata afectiune are o influenta in comportamentul lui, de aia poate vrea sa fie apreciat si laudat asa de "dinafara" poate asta substituie lipsa afectiunii? copii mei sint mici nu am trecut inca cu ei prin asa ceva (5 si 2 ani) dar imi aduc aminte de mine cum eram la 8 ani, si nici vorba sa am asemenea opinii personale si asa discutii...
in situatia mea ce pot sa iti spun ca lipsa afectiunii din partea tatalui care are un dezinteres total fata de ei ii afecteaza pe ai mei in asa masura incit la un moment dat copilele mele le zicea tata la orice barbat cu care a interactionat chiar si pt 2 minute! iti dai seama cum se uitau sarmanii masculi cind la mine cind la ele ....nici nu vreau sa ma gindesc ce va fi cu ele pe la 15-16 ani cind vor substitui lipsa afectiunii tatalui cu "afectiunea" vreunui mascul....

Marina spune:

ML, eu cred ca titlul subiectului nu e tocmai cel corect. Cred ca din contra baietelul tau nu prea are incredere in el si incerca sa exagereze lucruri in dorinta de a atrage atentia. Ultimele tale mesaje explica si de ce e asa si cred ca nu-ti ramane altceva de facut decat sa fii si mama si tata si sa incerci sa-i insuflii increderea in sine de care are atata nevoie. Nu cred ca-i trebuie wake-up call-uri gen trimis in Ro sau in tabara de cercetasi, ii trebuie cineva sa il asigure ca ce face el e valoros , sa ii explice ca nu trebuie sa fii superman ca sa te iubeasca parintii.

Aqai spune:

ML, si copiii mei au "diferenta" de viteza in actiune si vorbire. Ce incercam noi sa facem: oricare dintre ei intrerupe, incercam sa nu permitem. Si spunem frumos: ai ceva de spus, dar acum vorbeste fratiorul tau. il ascultam, ii raspundem (toti adica, sa fie dialog) si apoi cu totii te ascultam pe tine. Explica placa asta de 10.000 de ori pe zi.

Sotul meu a mai venit cu o idee: a luat o jucarie si niste cuburi. Cel care are jucaria in mana vorbeste. cel care doreste sa vb dupa aceea,trebuia sa puna un cub de o anumita culoare in mijloc si putea incepe cand cel care avea jucaria termina si i-o dadea... erau la sedinta pe jos. Si-au luat treaba foarte in serios si au respectat regula. Asta poate merge bine la masa.

Iara in legatura tata-copil, daca consideri oportun pot sa iti dau si acolo niste sugestii, ce as incerca eu. Poate iti vor fi de folos in vreun fel.

Ups, revin fiindca mi se pare important. Cel mai mare progres cu metoda nr 1 l-a facut cel mic. Nu mai tace cand e intrerupt, continua sa vorbeasca, iar daca "intrusul" nu se autosesizeaza ii spune foarte hotarat: eu vorbesc acum! e randul meu! A invatat sa se aprete si sa lupte si cred ca ii va aduce beneficii multe si in relatiile din afara casei, unde noi nu putem interveni la nevoie.

ML spune:

Azi a dosit niste bani. Doi dolari. Nu este vorba de suma, ci de fapta. S-a mai intamplat in anii trecuti cu niste bomboane la scoala, cu niste bani de bilete la film (impreuna cu un prieten, coleg), un briceag de-al barbatului...
Maine se duce la film cu scoala, sotul i-a dat bani de bilet, bani de "suc" si bomboane si el a pus in soseta alti doi din sertar. Colegii, mai toti vin cu bani in plus, mai multi decat ai lui, ii arunca de la unul la altul caci nu-i mai vor.
I-a vazut fata in ciorap la joaca.
M-am suparat, abia i-am mai vorbit, stiu ca nu este bine. Pare insa ca doar asta il afecteaza.

Am scos pentru doua saptamani cele 15 minute zilnice de miniclip, nu neaparat ca pedeapsa, desi pot spune ca numai de iubit nu iubesc jocurile de acolo. Le-am inlocuit cu "treburi" (noi nu le dam "chores", doar niste banuti de pusculita), multe ii plac (iesit cu cateii la joaca, etc), unele ii sunt indiferente, altele deloc(sa ma ajute in bucatarie, etc.). Sper sa-l faca mai responsabil, sa-i umple timpul si sa-i dea incredere (da, Marina, nu am nimerit titlul, i se potriveste mai degraba sotului); nu vor tine loc de afectiunea tatalui insa.
Ma gandeam sa-si treaca in jurnal cu ce se mandreste ca stie sa faca, daca vrea sa-mi spuna, daca nu, nu.

Nu stiu daca procedez bine. Il pot lauda acum nu numai pentru rezultatele de la scoala, bicleta si altele, dar si ca ajuta in casa. Uneori laudele mele cred ca ii trec pe langa urechi precum cele de doi bani de la scoala. De asta mai mult ii mangai, ii zambesc, il pup.

Eu am mancat bataie crunta aproape zilnic in copilarie de la bunicul iar pentru tata am inceput sa ies din umbra fratelui abia dupa ce am plecat din Ro. Baiatul meu nu-i batut si are (chiar si asa ciuntita si rigida) atentia de care eu nu am beneficiat vreodata din partea barbatilor din familie. Eu n-am avut jucarelele lui, nici mancarea lui. Eu nu mi-am luat lumea in cap de nefericire, el vrea din ce in ce mai multe. De ce?

Aqai, ma intereseaza. Iar cu intreruptul, vad ca incet incepe sa protesteze atunci cand sora trece peste el.

S-a facut tarziu, nu stiu daca se intelege ce am insirat.

Marina spune:

of of ML, nici tu nu pari foarte fericita din spatele ecranului, nu stiu daca asa e si in realitate dar asa mi se pare mie din ce scrii pe aici. Copilul tau nu este copia ta, faptul ca tu ai avut un anumit set de dorinte si aspiratii nu inseamna ca el trebuie sa aiba fix la fel. Mediul e schimbat, anii au trecut, informatiile la care are acces sunt altele. Tu sesizezi ca mediul in care creste copilul nu e 100% ok in lipsa atentiei tatalui, e evident ca e mult mai bun decat ce ai trait tu dar pentru el poate nu e asa.
mie asta cu ascunsul banilor la 8 ani nu mi se pare o tragedie. Si ai mei ii ascund si cand prind monezi curata tot, in general ii baga in pusculitza sa-si ia iei ceva dar de regula ajung sa sparg eu pusculitza in lipsa de cash. Cred ca ar trebui sa-l indrumi sa-si economiseasca banii si sa ii explici cum poate strange o suma cu care poate sa faca ce vrea el.

Lasa-l sa vrea mai mult, nu-i taia aripile!

nelia spune:

Of, draga mea, are dreptate Marina. Mesajul tau e destul de trist. Revin in seara asta cu un mesaj, l-am scris intr-o zi si a apasat mitza pe butonul de la priza exact cind voiam sa-i dau send... n-am mai avut timp sa-l reiau. Sau vrei sa vorbim pe PM?

nelia spune:

Ah, si pina atunci, nici mie nu mi se pare foarte grav ca a ascuns niste bani, la virsta asta invata cum stau lucrurile, daca el stie ca ai lui colegi aduc mai multi, sigur i-a luat ca sa aiba si el mai multi, nu cred ca suparatul pe el sau pedepsele ar rezolva problema, dimpotriva. Se poate sa-i fi spus de multe ori ca nu e frumos sa fure, sa ascunda etc., dar inca nu a interiorizat, inca nu a aplicat in practica acest lucru. Daca a facut asta si tu l-ai certat, i-ai luat videoclipurile (nu stiu ce sint alea) si te-ai mai si suparat si nu-i vorbesti, asta nu va face decit ca data urmatoare cind va fi impins de dorinta de a face asa ceva, sa se ascunda mai bine... pentru ca tu te superi si il pedepsesti. Dar in nici un caz pentru ca a inteles definitv ca asa ceva chiar nu se face...

ML spune:

Multumesc ca scrii, Marina.

Si fata-i crescuta in aceeasi casa, are alta fire, riposteaza imediat daca nu-i convine ceva, se elibereaza, este multumita cu ea si fericita cu ce-i iese din maini, mereu isi gaseste ceva de lucru si nu o vezi niciodata plictisita sau trista. Nu i-o dau baiatului de exemplu, dar o laud, adesea ma uimeste prin ingeniozitate si spontaneitate.

La baiat, nu-i vorba neaparat de bani sau suma, ci ca se ascunde si ca nu-si face probleme chiar daca sunt lucrurile altora. Ii este egal daca suteste din banii de acasa sau din borcanul cu bomboane "recompensa" pentru clasa. Adica daca sunt acolo, de ce sa nu fie ale lui cand vrea?
Mai mereu are pusculita goala si-si cumpara nimicuri, nu stie sa astepte pentru "ceva" mai substantial (si totusi, parca in ultimul timp, isi face oarecare socoteli, dar nu rezista mult). L-am intrebat zilele trecute si cum si-ar dori sa fiu altfel decat sunt? Sa-i cumpar DSI, mi-a spus :). Iar alta data imi povestea incantat ca Austin, un prieten, i-a spus lui unde sa gaseasca bani. Sa se caute prin parcarea de la WalMart, pe sub masini . Apoi nici creioanele de la scoala de pe jos pe care le calca toti in picioare nu strica, la o adica... Ce daca are tone de creioane acasa?
Uneori imi aminteste de lacomia copiilor de gradinita cu care am lucrat. Erau la petreceri, in cantina, asezati fata in fata, la mese cu un munte de covrigei, bomboneturi si alte prostii pe mijoc. Si le trageau cu lacomie langa ei, mancau pana nu mai puteau apoi isi aruncau cu ele in cap unul altuia sau le calcau in picioare. La sfarsit, ce scapa din mainile lor, profesoarele aruncau la cos, majoritatea ramase inca in ambalaje. Caci sunt obisnuiti sa aiba.

ML spune:

Nelia, abia acum am vazut mesajele tale.
Ma mai gandesc, trebuie sa fac mancare, copiii sunt la scoala recitesc si trebuie sa gasesc o solutie rapida macar la tensiunea asta dintre noi doi. De multe ori imi spun ca este baiat si se maturizeaza mai incet, dar imi cam pierd sperantele iar tentatiile din jur il duc la vale, imi este greu sa-i inteleg motivatiile, sotul nici atat.
Imi amintesc cu duiosie si amuzament o intamplare. Cand era mititel de tot (cred ca avea doi ani) facusem niste cornuri cu ciocolata. Au mancat ce-au mancat si gata, e de ajuns! Fata si-a vazut de treaba, el disparuse. L-am gasit in dormitor, ascuns dupa pat, cu gura plina. In ultimul moment indesase tot cornul in gura, avea o fata ca de Muppets, nici sa manance, nici sa vorbeasca, nici sa rada nu putea, doar vroia sa fie sigur ca nu-i ia nimeni comoara.