Atractia sexuala in cuplu

Happy_in_TO spune:

da, da, cam asa cu macho man:

ioachim spune:

isabella,

eu cred ca e pe undeva pe la mijloc.

adica, e foarte posibil ca dupa ani de zile sa nu mai iasa cu scantei mereu. totusi primii fiori mai dispar. ( desi, m-as incumeta eu, din cand in cand ei pot reaparea, daca restul relatiei merge bine si daca exista un grad mare de intimitate ).

dar pe de alta parte, daca iti repugna complet, si mie asta mi se pare cazul tau, e destul de grav.

una e sa nu te mai atraga chiar asa cu scantei, si alta este sa iti displaca complet - eu cam asta inteleg din ce spui tu. si asta poate ca denota probleme mai grave in relatie in general

nousername, si pt. tine cred ca e valabil ce am scris mai sus, desi la tine pare ca e mai mult prima varianta ( i.e. atractie diminuata ) decat faptul ca nu va mai suportati reciproc

dar exista si oameni carora chiar le place rutina, cunosc atat femei cat si barbati carora sexul rutinat, cald si intim, le place mult, ii face siguri pe ei si pe ce pot experimenta. dar relatia in rest merge in general bine, senin si calm.

Bee spune:

Isabella, la tine nu cred ca e vorba numai de atractie sexuala. Trebuie sa te gandesti mai bine si sa vezi daca tu-l mai iubesti, sau daca l-ai iubit. Poate ati fost atrasi la inceput unul de altul si indragostiti, iar tu te-ai trezit casatorita cu un om pe care nu-l iubeai din tot sufletul. E posibil si asta. Cineva apropiat mie mi-a spus "V-ati cunoscut, v-ati indragostit, va doreati aceleasi lucruri in acelasi moment, le-ati facut, dar asta-i iubire?" Eu m-am gandit mult la asta. Si eu mi-am raspuns mie "DA", insa nu garantez pentru sotul meu si asta ma chinuie groaznic.
Eu as renunta oricand la confort pentru iubire. Sau mai bine spus, daca nu-i iubire, ce sa fac cu tot ce am?

oana1177 spune:

cum poti sa stii cand e confort, afectiune, puncte-afinitati comune,... - deci caldutz si OK si cand e iubire? cineva imi spunea ca poate eu n-am iubit cu adevarat niciodata si probabil risc sa confund "confortul si afectiunea" cu iubirea... :((

intrebarea nu ii este adresata special lui Bee.

n/a spune:

mi-a atras atenti ao chetiune care a spus-o aici MARIUS: tre sa ai cu cine.....

Nousername a constata ca nu are cu cine sa mai viseze. Orice propunere face se loveste de nevasta lui ca de un zid. El isi iubeste sotia si poate ii intelege cochilia din care nu vrea sa iasa. De ce pentru ca el a analizat-o indelung. Cum am constatat asta? Ca el a zis ca sotia lui are prietenele ei cu care se converseaza ore in sir, ca nu vrea sa faca aia nu vrea sa faca ailalta.

Appreciez la nousername ca nu pune presiune prea mare pe sotie sa faca aia sau ailalta. doar propune sis e resemneaza cand vede ca ea nu se arunca la propunerile lui. Dar e trist ca el e nefericit cu treaba asta. E trist.

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com

n/a spune:

adevaru este ca nu poti obliga pe cineva sa fie ina sentimentul tau. Pur si simplu nu poti. daca vine dinauntrul cuivba chestia asta bine daca nu nu ai ce sa-i imputi. E chestia cu take it or live it. E chestiune de a respecta fiinta cuiva. Pur si simplu. Da e totodata aiurea.

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com

n/a spune:

pentru ca depinzi de persoana aia. Si persoana aia depinde de tine. E ca o chetie care te trage inapoi de sus din cerul care e doar el mai sus decat tine. Di asta isnemna nefericire. Tristete. Nu esti lasat sa zbori.

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com

n/a spune:

la izabela cred ca problema asta este. I se inchide orizontul. Si tre s aaleaga. Se merita sa-si inchida universul pentru persoana iubita? Primeste suficinet cat sa poata renunta la ce vrea ea si are nevoie impacata cu sine? sau nu poate duce aceasta povara?

Se intelege ceva din ce spun eu aici?


http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com

NoUserName spune:

Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, bine v-am regasit.

Pareri si pareri. Opinii si opinii. Fiecare crede ce vrea despre mine. Desigur, am si o viata reala, si un cont de mail pe care mi-l stiu cunoscutii, chiar si un cont pe facebook. Doar ca userul de aici n-are nicio legatura cu conturile de pe alte site-uri, adresa de mail folosita la inregistrare nu este cea pe care o folosesc in mod curent iar detaliile cu privire la localizarea mea sunt insuficiente. Pentru ca daca ne-am cunoaste fata in fata, ar trebui sa ma gandesc de doua ori inainte sa spun ceva iar unele lucruri, in functie de turnura pe care o va lua o eventuala discutie, n-as putea sa le spun niciodata.

Este improbabil sa-mi gasesc o amanta pe forum pentru ca nu caut o amanta. Nici macar una virtuala. Caut pareri, experiente de viata si puncte de vedere. Nici chiar statisticile nu ma intereseaza prea tare, desi ziceam ca sunt interesat mai degraba de lucrurile exacte. Pentru mine nu are relevanta ca, statistic vorbind, 48,2% dintre barbati si 28,5% dintre femei au un amant. Cand iti vine randul se schimba regulile. Am vazut povesti intregi plecate de la "Sunt confidenta unui barbat insurat" ajunse la "Sunt amanta unui barbat insurat" sau "Sunt amanta, desi pana acum un an eram pornita impotriva lor de-mi venea sa le strang de gat". Cum ziceam, cand iti vine randul esti implicat 100%. Daca-ti moare partenerul de viata in accident auto (doamne fereste!), pentru tine e mort 100%, nu doar 0,2% conform statisticilor privind decesele in accidentele auto. Daca ai inselat odata, ai facut-o in proportie de 100%, nu te apuci sa calculezi "n-am bagat-o decat 10 cm, din 14 cat are toata, deci 10/14=0,7142, deci am inselat in proportie de 71,42%. Sunt convins ca daca as fi facut-o aveam constiinta incarcata cu asta 100%.

Spuneam ca nu-mi caut amanta. Involuntar poate, caut sa umplu un gol. Caut ceva ce-mi lipseste. Spuneti-i cum vreti voi, dar dupa ce veti citi mai jos.

... sa fi fost acum vreo 4 ani. Am intrat intr-un birou in care le asigur suportul tehnic pentru IT. Cu treaba, bineinteles, ca aveau o problema. Hopa! lume noua! Ea e noua noastra colega, Cristina, iar ea Veronica. Am schimbat una de 50 cu doua de 25 (adica o alta colega de-a lor mai in varsta plecase in alta parte).
- Incantat de cunostinta. Eu sunt [NoUserName].
Strangeri de mana amicale, se ridica in picioare sa ne strangem mana, discutii de complezenta. Nu pot sa nu observ alura de fotomodel a Cristinei. Spre deosebire de femei, noi observam la prima vedere formele, nu gulerul de la bluza, nici daca cerceii se asorteaza cu medalionul si sunt din aur alb sau galben. Observ ca e aproape cat mine de inalta, slabuta, picioare "pana-n gat"... Buna rau. Intervine constiinta si incep sa vorbesc cu mine in gand "Asa si? verigheta de pe mana n-o vezi? Nu vezi ca si tu ai una? N-ai mai vazut femei bune pana acum?" Ba e drept ca mai vazusem, una chiar am luat-o acasa, dar pe masura ce s-au rispit aburii betiei din dragoste, am vazut ca perfectiunea mai are si defecte.
Asta e. E frumoasa dar nu-i a ta. Te uiti la ea ca la Monalisa pe perete. Ai vrea s-o iei acasa, dar nu poti. Iti fuge totusi mintea ce bina ar arata holul tau de la intrare cu monalisa agatata undeva, pe peretele dinspre dormitor. Dar visul se termina brusc, cand cel care te-a chemat sa-l ajuti iti spune ca nu poate sa introduca nu's'ce date intr-un formular de comanda. Te pui pe treaba, ca doar pentru asta esti platit, rezolvi problema, iti iei la revedere, mai arunci o data cu coada ochiului, poate iti ramane macar o imagine acolo in minte pentru cateva minute si pleci. Iti continui munca. Alti colegi, alte probleme. Nu-ti mai aduci aminte de noua colega. Mintea iti zboara acum la Oracle Forms, baze de date, functii stocate, loguri de tranzactii...

Ma intalnesc cu colegul de birou.
- Bai, am fost azi la distributie, ai vazut ce gagica super a venit? Super, tata!
- Ma, n-am vazut c-am fost plecat toata ziua. Cum arata? Cand a venit?
- Nu stiu cand a venit, eu azi am varut-o prima data. Blonda, 1,75, slaba, craci, ce mai, buna de tot!
- Aha! Si, un numar de telefon, ceva?
- E maritata.
- Nasol. Da' si ce, un numar de telefon nu puteai sa iei si tu? Prost esti!
- Lasa ma ca nu-i timpul pierdut. Mai vedem noi mai incolo...

Trece timpul, din nou probleme la distributie. Iar trebuie sa ma duc pana acolo, si aveam alteva de facut. Dar stai, ca nu-i dracul chiar asa de negru. Macar imi mai clatesc ochii cu Cristina.
Ma duc. Ele sunt bagate in ale lor, fiecare cu ceasca de cafea alaturi si cu mormanul de hartii?
- Iti punem si tie o cafea?
- Hai, pune pana imi explicati ce vreti sa faceti si nu merge.
- Pai uite, aici bagi asa si cand intri in stocuri nu apare.
Sorbi o gura de cafea, te pui la calculator, identifici problema. Cristina e in picioare langa mine, ca pe scaunul ei stau eu, sa rezolv problema. Incerc sa ma uit la datele de pe ecran, dar ochii se mai duc spre dreapta, sa vad picioarele alea lungi. In sus nu pot sa ma uit, ca observa toata lumea ca nu ma uit unde trebuie. Ma concentrez pe datele de pe ecran. Pun mana pe mouse si nu nimeresc campurile de pe ecran. Ca nu vad cursorul de la mouse, vad picioarele Cristinei si incerc sa-mi formez imaginea completa. Ajung la un punct mort cu depanarea. Discutam. Vedem ce a facut, toate operatiunile in ordine. Sunt ok. Problema e mai complicata. Deja provocarea a devenit interesanta. Incet incet nu mai am langa mine cracii pana in gat, ci un coleg care are probleme cu programul. Cautam, verificam, gasim problema, o remediem.
- Mai, da' mi-ai dat de lucru cu minunea asta de program al vostru.
- Pai am zis sa mai ai si tu activitate, sa mai vii pe la noi, ca te plictisesti acolo singur in birou.
Pai da' sigur, ca asa aveti voi impresia, ca noi astia de la IT lucram numai cand aveti voi o problema. In rest stam in birou si bem cafele. Ale dracu' calculatoare, sunt doar ce vedeti voi pe ecran. In rest merg singure, parola ta cu care ai acces la toate bazele de date a fost acolo de cand lumea, reteaua merge doar daca bagi cablul in perete, datele pe care le bagi tu in program ajung la financiar prin telepatie! Deschid gura sa-i spun toate astea dar ma abtin. Mai beau o gura de cafea. Discutam despre vremea de afara, situatia geopolitica, transporterul ala nou pe care ni l-au adus doar de doua saptamani, despre tipurile de cafea, daca-i mai buna aia la ibric sau aia la filtru, banalitati. Iar imi iau la revedere, iar plec. Pe drumul spre birou imi aduc aminte de corpul decupat din Playboy. Si ca a vorbit cu barbata-su la telefon, iar din franturile de discutie am dedus ca se inteleg bine. Clar, ramane la stadiul de vis. La ce-ar fi fost daca...

Trec saptamani, trec luni, trece un an. Probleme apar tot timpul, am mai vazut-o de zeci de ori de atunci, am retinut ca nu-i pentru mine. Ea e cu familia ei, eu cu a mea. Aflu ca e gravida. In 4 luni.
- Pai se vede ca ai mai pus ceva pe tine. Si nu ma refer la geaca!
- Da, m-am ingrasat un pic, dar nu cine stie ce.
- Ei, mai stai putin, ca pana la cele 20 de kile pe care le iei pana nasti nu mai e mult. Sa te vad pe urma cum le dai jos.
- Pai ce crezi ca n-o sa le mai dau?
- Pai ce, n-ai vazut altele care nu le-au mai dat? Oricum, la inaltimea ta si daca mai iei vreo 30 de kilograme poti sa te faci luptatoare de sumo in timpul liber.
Radem cu totii. Pe mine parca ma incearca un regret: acuma o sa aiba si un copil, familie are deja. Gata, game over. Nici visul ca ar putea fi ceva vreodata nu o sa-l mai pot avea. Dar daca stau si mai bine sa ma gandesc, asta-i viata si asa-i corect. Fiecare cu ce-i al lui. Si al meu e deja pe drum. Mai are o luna. Daca pana acum l-am vazut doar la ecograf, peste o luna o sa-l vad in carne si oase si chiar cu sonor. Imi aduc aminte ca sex n-am mai facut decat o data in 8 luni, ca sarcina sotiei mele a avut toate simptomele ca la carte: eminenta de avort, alergie la mancare, intoleranta la mirosuri, depresie, dureri de picioare si spate, somn agitat de nu-i mai ajunge patul 2 x 2 metri. De-aia m-a si dat afara din dormitor si-am ajuns sa dorm pe canapea. Dar partea buna e ca macar nu mai trebuie sa ma uit la filmele ei preferate, ci pot sa adorm vizionand emisiunile interesante pe Discovery.

Sotia mea naste. Bebe, depresie postnatala, zgomot, pampers, vigantol, oricum le-am mai descris odata. Cristina dispare din peisaj, viata merge inainte. O mai vad intr-o zi prin curtea firmei, cu bebele ei in brate. Salut - salut! Sa-ti traiasca! Si al tau si sa fie sanatos!. N-am timp de discutii. Am iesit in curte cu alt scop, nu ca sa stau de vorba. Inca un calculator care refuza sa coopereze cu utilizatorul.

Trec peste detalii ca le-am povestit acum cateva zile. Cum vad eu ca trece viata, zi dupa zi. Nu e nimic de adaugat sau de modificat. Asta pana cand Cristina s-a intors la lucru... (voi continua in alta zi, daca mai e cazul. Noi, astia de la IT, mai avem si alte treburi decat sa scriem povesti. Oricum, am fost intrerupt de vreo 5 ori, dar sper sa nu fi pierdut firul)

anda2009 spune:

Nimic. Ma intreb daca n-ai putea sa-ti editezi mesajele atunci cand simti nevoia sa mai adaugi cate ceva sau sa dai quote exact la textul la care faci referire sau la care raspunzi direct. E tare obositor sa vezi ca ai atatea mesaje unu' dupa altul, cu sau fara legatura cu topicul sau cu ce s-a spus, intotdeauna legate de ce si cum simti/faci/crezi/ti se pare tie...parerea mea!