Atractia sexuala in cuplu

NoUserName spune:

Ce frumoasa ar fi viata daca fiecare am detine adevarul absolut! Sau ar fi prea banala, pentru ca deja stim totul si n-a mai ramas nimic de descoperit sau de experimentat? Culmea, mie orice raspuns imi naste o noua serie de intrebari si pe masura ce aflu mai mult imi dau seama ca am lacune si mai mari. E un cerc vicios. Doar ca luarea unei decizii se bazeaza pe cunostintele si judecata mea de la un anume moment din timp, pentru ca nu pot s-o aman pana cand voi sti absolut totul (s-ar putea s nu traiesc asa mult).

De vreo doi ani i-am tot sugerat si sotiei sa foloseasca laptopul si pentru altceva decat cautat de retete culinare sau "ce sunt bubitele alea rosii de pe spatele lu' ala micu'". I-am spus ca s-ar putea sa gaseasca si lucruri interesante despre viata in 2 sau 2 + 1 pitic. I-a intrat pe o ureche si i-a iesit pe alta. Are cercul ei de fete cu care discuta de ordinul zecilor de minute sau orelor la telefon. Nu ma deranjeaza, dar parca-mi pare rau ca trebuie sa facem noi toate greselile posibile in loc sa invatam din experienta altora.

Raspunsurile scurte la primele doua puncte sunt: 1. daca citesti cu atentie mai sus, multe lucruri sunt deja evitate, dar lumea in care traiesc eu e in continua miscare si apar situatii noi. Iar daca fac unele lucruri din respect, nu inseamna ca m-am convins si pe mine ca asa e corect. 2. imi lipsesc momentele spontane, gen acum si aici. Cand mi-a spus "azi nu", continuarea tot din partea ei a fost "da' poate maine culcam si noi piticul mai devreme si mai vedem". Asa ca "maine" trebuie sa imi propun ca la ora 23 sa am chef. De obicei asta nu-mi reuseste, sa am chef cu programare. 3. nu vreau sa aflu si evident ca nu mi-ar fi usor daca as afla. De aceea repet: nu vreau sa aflu. Atat.

Si ca sa-ti stric si mai mult parerea despre mine, afla ca as fi mers mai departe cu relatia respectiva. Eu am propus, ea mi-a explicat elegant ca are principii, eu am luat-o ca atare. Simplu si stabilit in doua minute. Vorbim in continuare despre lucruri fara caracter personal sau intim, insa a doua oara eu nu-i mai propun. Prin nu am inteles "nu" (indiferent care varianta: nu acum, nu cu tine, nu din cauza ca poate afla cineva - oricum ar fi insemnat o negatie). A fost bine sau rau? Nu o sa stiu sigur niciodata, decat vazand cazuri si cazuri si invatand din experienta altora. Iar prin altora inteleg cat mai multe persoane, nu ca vine unul si-mi spune "bai, asa ceva nu se face ca asa spun eu" sau "asa e bine, ca asa a facut si Ionescu, si Popescu". Daca voi fi tinta unor tomate (am vazut ca rosiile sunt preferate in aceasta comunitate), vor trebui sa fie pline de continut ca sa ma atinga sau sa-mi dea de gandit. Replici de genul "astia ca tine strica casnicii, fac femeile sa planga si copii sa creasca fara tati" pot sa le ignor cu brio. Stiu si eu sa citesc si, in general, pun mare accent pe experientele personale din care fiecare invata ce vrea.

Din nou am vrut sa scriu doua randuri si am ajuns la 20. Chiar nu aveam de gand sa mai intru azi aici, dar am avut treaba pe net, am deschis forumul din si am vazut mesajele. Sunt curios ce decizie va lua initiatoarea topicului si ce vom auzi peste ani de cazul ei. O sa ramana o farama de iubire neimplinita undeva in sufletul ei? O sa se bucure ca s-a oprit la timp? Va trai cu povara unui secret si cu remuscari? Va avea parte de un alt inceput? Cine ne poate spune sigur? Eu cred ca nimeni! Putem doar sa presupunem cum va fi prin prisma judecatii, experientelor si principiilor noastre; venim cu argumente si contraargumente; dezbatem, ne certam ca ceilalti nu sunt de acord cu noi si constatam la final ca murim de grija altuia, nicidecum de drum lung. De-aia n-o sa ma vedeti pe mine scriind "tu trebuie sa..." ci doar "eu as...".

PS: Te rog, anda2009, vrei sa nu mai dai quote la tot mesajul care e cu 2-3 postari mai sus? E obositor pentru ochi.

n/a spune:

daca e sa o dai asa cu bataie lunga eu inteleg cam asa.... ca sunt foarte multe cupluri care se consuma.... se epuizeaza, apoi urmeaza o perioada vulnerabila... si ca se deschide un fel de open market pentru astia mai copti asa.... in care se deschid noi oportunitati pentru cei care inteleg ca viata nu se rezuma numai la casnicie si confort.... este lumea subterana a celor care se resemneaza... amantia justificata.... de diverse conjuncturi. Un subsidiar al aventurii in lumina frustrarilor sexualitatii adulte. Daca e asa ce motiv ar mai avea unele femei sa mai spere in incredere si stabilitate maritala.

Io nu stiu ce anume admirati la nousername, no ofence domnule forumist.... Simplitatea si lejeritatea cu care exprima niste adevaruri masculine sau chiar generale sau justificarea adulterina? Va simtiti usurate ca nu sunteti singurele care intuiesc ca vor gandi asa? sau e mai mult de atat? Admirati curajul sa-si asume cu nonsalanta simtirile si trairile unei casnicii erodate sua ce ca nu inteleg?

Eu cred in dragoste crestina, in forever after. Vreau la un anumit moment dat in viata mea, dupa ce va trece un anumit val sa ma gandesc iar la casnicie. Dupa acest subiect cred ca o sa ma axez pe traieste clipa. Nu stiu ce simt vis-a-vis de aceste postari dar ceva nu se pupa. A fost poate crescuta sa ma agat de credinta ca nu e bine sa preacurvesti, ca nu e justificabil si sanatos, dar constat ca este cat se poate de natural.

Exista o anumita cultura in care un barbat se casatoreste, sau are deschisa aceasta optiune ca fiind una social agreata, cu mai multe femei. Parca patru. Ma intreb de ce patru. O fi vreo constatare sanatoasa in asta? Adica ascunde o intelepciune cumva evoluata fata de crestinism? Exista niste etape care se ard si nu le-am descoperit eu inca? Hai ca am inteles ca faza cu poligamismul implica sanatatea sociala. Ca femeile ar fi mai multe decat barbatii si ca nu e bine sa ramana femei de izbeliste si e de preferat sa fie mai multe in grija unuui barbat potent financiar. si ca de aia femeia tre sa fie cat mai supusa sa nu-i faca greutati celui care se inhama la mai multe mariaje intr-o viata.... da sa vina un tip sa-mi spuna ca "mariajele" multiple ar fi de fapt o solutie justificabila si din punct de vedere evolutiv, al fiintei launtrice.... parca e peste puterea mea de cuprindere.

De ce? pentru ca nu mai stiu in ce context cineva imi zicea ceva de gen, e vaga ideea, ca un singur partener este normal sa avem in toata viata pentru ca se creaza nu stiu ce chimie echilibrala la nivelul cortexului si ca se creaza niste cercuri de energie comuna care nu trebuiesc rupte.... whatever. Nu am inteles mare lucru.


http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com

NoUserName spune:

Eu nu.
Eu cred in teoria big-bang-ului si a evolutiei Darwiniste. Suntem diferiti, avem educatii, principii, idei si ganduri diferite. Din cauza asta avem si solutii diferite la aceeasi problema. Eu cred ca totul are un inceput si un sfarsit, iar pe acest forum va prezint viata vazuta prin ochii mei fara rezervele pe care le am fata in fata cu persoane reale. De ce fac asta? Pentru ca va citesc de luni de zile, am invatat si eu cate ceva de aici si mi se pare corect sa dau ceva la schimb. Concluziile la ce scriu si le trage fiecare, ca de-aia avem toti cap pe umeri. Eu unul ma simt putin mai bine vazand ca nu sunt singurul cu astfel de probleme iar alti utilizatori mi-au impartasit experienta lor (nu mie personal, ci mie ca cititor al forumului).
Dar iar am deviat de la subiect...

anda2009 spune:

Isabella, eu cred ca orice casnicie ajunsa in impas se poate repara daca ambii soti isi doresc din suflet acest lucru. Si primul pas spre un deznodamant fericit este ca fiecare partener sa se intoarca mai intai spre el, sa se cunoasca mai bine, sa se evalueze, sa sape inlauntrul sau si sa inceapa schimbarea de acolo. Fa un exercitiu de imaginatie...lucrurile merg din ce in ce mai rau si sotul tau se reorienteaza. Cam cum vezi, cu ochii mintii, scena in care sotul tau daruieste unei alte femei ce traiesti tu cu el acum, in care el priveste o alta femeie cum te priveste pe tine? Daca simti in inima un fior, incepe de acolo.

NoUserName, repet, nu spun ca nu ai dreptate, ca unele casnicii nu evolueaza asa, ca ce descrii tu nu este realitatea din multe case. Spun doar ca daca tu iti iubesti sotia cu adevarat si daca crezi in ceea ce i-ai jurat cu ani in urma si in ce v-a legat la inceput, atunci ai putea sa faci din relatia de acasa una functionala, una care sa-ti ofere mai multe satisfactii, mai mult confort psihic si emotional. Esti foarte franc, etichetezi usor, incerci o data, cine se prinde, bine, cine nu, la revedere. Ei, aici vad eu ca s-ar mai putea lucra. Adica, daca relatia respectiva ar fi evoluat, sa presupunem si stiai, de exemplu, ca maine la 3 si un sfert te intalnesti cu ea la hotel, pun pariu ca nu doar ca aveai chef, dar mai numarai si orele. Despre asta vorbesc.

Nu stiu, poate ne invartim in jurul cozii si "daca dragoste nu e, nimic nu e", dar daca inca o mai iubesti, poti sa nu-i mai sugerezi, ci sa-i spui verde-n fata "Femeie, hai sa facem ceva, ca mie mi s-a cam acrit si simt ca o sa ma reorientez", poti sa creezi tu atmosfera si cadrul romantic, poti sa-i oferi o floare pentru ca azi e joi si-atat, nu pentru a o bucura pe ea o secunda, poti sa-i cumperi un voucher si s-o trimiti sambata la spa, in timp ce tu stai cu cel mic, gatesti ceva bun si faci curat acasa, poti s-o surprinzi in foarte multe feluri si o poti face sa se reindragosteasca de tine. Daca vrei. Cred ca femeia fata de care sa simti o "atractie fizica de moment" mai poate fi inca sotia ta, o poti redescoperi, o poti face din nou sa viseze cu tine, nu langa tine.

Dar mie mi se pare ca prea te-ai consolat cu gandul ca na, casnicia asta e si-asa se cheama, cate o picatura de amar pe zi, rutina, responsabilitati, frustrari si nemultumiri de ambele parti. Am senzatia ca pentru tine secventa asta e pecetluita si incheiata, acasa oferi minimum necesar din potentialul tau in ideea ca "oricum ceva n-o sa-i/sa-mi convina si o sa ajungem tot in punctul x".

Nu vorbesc din carti, chiar se poate. Doar sa vrei din tot sufletul. Atat! Si, evident, sa ai cu cine!

marius spune:

Uneori, raspunsurile se rezuma doar la ultima ta propozitie.

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Ingrid S spune:

Sunt foarte multe cupluri pentru care actul sexual e un chin. Femeile in special, prefera altceva, gasesc mereu scuze si perioada dintre actele sexuale creste si creste...
Intr-o seara butonez la tv si dau peste emisiunea doctorului Oz. Am citit cuvantul libidou, hopa zic, o fi ceva interesant.
Era.
Doctorul explica de zor cum scade procentul barbatilor cu cancer la prostata daca fac sex de 3 ori pe saptamana.
Va jur ca s-a auzit un muget in sala, fluieraturi...ma asteptam sa vad barbati care sa sara pe scena si sa-i stranga mana lui Oz pentru ideile fenomenale...chiar asa s-a ajuns? Chiar asteapta ca si flamanzii dupa o bucata de paine?
Poate ca ar fi indicat sa nu mai ganditi atat si sa treceti la fapte dragi femei, acelea dintre voi care sufera mult de dureri de cap si stari de indispozitie ciudate.

Ingrid S si Diana

Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

ary_v spune:

Isabela, poate nu e cazul vostru, dar unii barbati din prea multa dragoste si devotament pentru familie uita total de ei. Poate asta s-a intamplat si cu sotul tau, chiar tu spuneai ca parca si-a pierdut identitatea. Eu cred ca ai putea sa ii lasi un pic de spatiu sa se regaseasca, sa isi reia hobiurile de altadata, sa aiba un timp numai pentru el etc
In acelasi timp e esential pentru reusita unei relatii ca cei 2 parteneri sa petreaca timp impreuna, orice relatie trebuie ingrijita altfel se usuca. Nu trebuie mult timp, dar sa fiti numai voi 2 si sa discutati despre lucruri intime, nu banalitati.

Ramonika spune:

isabela daca l-ai vedea cu alta femeie ce ai simti? incearca sa-ti imaginezi asta daca poti. daca ai simti macar putina gelozie, inseamna ca nu e totul pierdut pt. viata voastra intima.
parca ti-a mai zis cineva ceva asemanator.

---

Ramonika Ruxandra (30.11.2009) tati si Vladutz
zebra roz

isabella_80 spune:

anda2009, ai scris foarte frumos si mi-ai deschis si mai mult ochii, cred ca suntem pe aceeasi lungime de unda.

ary_v, exact asa e, a uitat de el... voi incerca sa fac ceva si in privinta asta. Nu mai e barbatul de care m-am indragostit, dar ar putea fi, are asta in fire, insa a uitat, gandindu-se si facand mereu totul pentru noi. (doamne, ce vinovata ma simt acum...) Gata, il trimit la Judo :-)

Ramonika, da, simt un pic de gelozie la gandul asta... Si cum am mai spus, daca ar fi cateodata putin mai ferm, mai tare de fire, as simti o atractie fata de el si acum.

pitzinuca spune:

isabela, ce ti se pare respingator la el dpdv pur sexual? ai putea face o departajare, sa nu il mai iei ca pe un intreg si sa te gandesti la el ca la partenerul de sex? ce iti placea mai demult in relatia sexuala cu el, si ce nu iti mai place acum? cum ti-ar placea sa te abordeze sexual? sau cum ti-ar placea tie sa iei initiativa?

poate nu mai are aceleasi gesturi cand faceti dragoste, existau anumite preferinte pe care le avea / aveai si nu au fost in acord cu celalalt, sau au fost ignorate (nu ma refer la acelea care pot fi percepute ca perversiuni, etc - ci pur si simplu)

nu stiu daca m-am facut inteleasa... poate ai putea sa te gandesti si in sensul asta, al actului sexual pur si simplu: cum era, ce s-a schimbat...