Atractia sexuala in cuplu

n/a spune:

io cred sincer ca ai uitat sa visezi si sa lupti pentru a vedea finalizat un vis, pentru ca e greu. Io cred ca ai inceput sa mori inauntrul tau pentru ac esti mereu in contradictoriu cu ce vrea sotia. Cred sincer ca ti-ai omorat visele pentru ca nu ai avut cu cine sa le finalizezi, ca nu ati tras amandoi in aceeasi directie. De aici si vesnicele certuri. Constante. Unul a vrut una si altul alta si ati facut compromis dar compromisul a durut prea tare.

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com

Rufus spune:

Foarte, foarte complicat.
Uite, eu de pilda nu inteleg dragostea asta. Asa o iubeam eu pe sora mea. Intre soti nu vad cum vine...dar nu contest ca poate fi.
Eu cred ca intre voi nu mai e dragoste. Adica cel putin tu nu-l mai iubesti. Mult respect, simpatie, bunavointa, rabdare, interes...dar nu dragoste. Dragoste e altceva, e chestia aia care te face sa tresari, sa doresti...si nu ma refer doar la sex. De multe ori sa stai cuibarita in bratele lui 10 minute si sa te pierzi in aura lui conteaza mai mult ca o partida de sex. Daca nu simti asta, nu se poate vorbi de dragoste.
Ok, este sau nu este, nu conteaza. Esti dispusa sa mergi mai departe, apreciezi ce ai, in fond nu esti nici prima si nici ultima. Dar, in felul asta nu detii controlul nici nasupra actiunilor tale viitoare si nici ale lui. Eu nu cunosc oameni care sa traiasca cu un destin impus toata viata lor. Oricand va izbucni o schija din intregul asta impus. El se teme...nu e o viata roz. Sa iubesti, sa fii respins, sa accepti cumva chestia asta dar sa nu stii cat va dura nici asa. E greu.
Mi-e teama ca nu merge. Chiar daca va propuneti/impuneti amandoi asta.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

ladyJ spune:

De ce nu ii spui lui asta?
El accepta respingerea ta pentru ca nu vrea sa te forteze, el nestiind ca tu defapt iti doresti o iubire cu ´´scantei´´.
Poate isi doreste si el, dar se teme , deoarece nu stie ce vrei tu si se complace acum in pozitia defensiva.

In dormitorul vostru e totul permis, atat tip cat sunteti amandoi de acord. Poate daca schimbati atmosfera in intimitate lucrurile vor deveni mai bune. Indrazniti, indrazneste sa-i spui ´´vreau asa si asa´´, jucati roluri, faceti ce va trece prin cap. Nu aveti nimic de pierdut.

ingridnen spune:

ca bine le mai zici, NoUserName

eu una iti dau 100% dreptate... fetele astea sant tinere, inca viseaza

Ingrid si Cristi 8 ani

NoUserName spune:

Ca sa nu mai acaparez sau sa deviez subiectul principal al topicului, eu ma consider o persoana realista, nici prea optimist, nici prea pesimist. Imi plac lucrurile exacte, gen matematica/fizica unde 2+3=5 totdeauna. Am asteptari probabil mai mici decat media iar asta ma ajuta sa ma bucur de fiecare lucru pe care l-am facut in plus fata de asteptari decat sa ma intristez pentru fiecare esec ce nu s-a ridicat la inaltimea dorintelor mele. Din pacate viata e o ecuatie cu prea multe necunoscute pentru a fi transata la fel de simplu.

Am tras impreuna cu sotia in aceeasi directie, de-aia avem acum casa noastra si toate cele de trebuinta traiului zilnic. Credeti ca eu nu-mi dau seama cate vise i-au ramas si ei neimplinite? Si cate lucruri nu-mi spune doar ca sa nu ma faca sa ma simt prost? Sau cate gesturi marunte de-ale mele pe care eu le consider absolut normale o deranjeaza? Discutam despre asta: la unele gasim un echilibru, la altele nu; apoi apar alte si alte situatii; iar discutam, iar ajungem sau nu la echilibru sau compromisuri. Dar asta e situatia: ca sa nu o mai supar pe ea, inghit in sec chiar daca eu mi-as fi dorit sa facem altfel. Si viceversa e valabil. Azi putin, maine putin, trec anii si ma trezesc in situatia sa ma gandesc la faptul ca femeia careia ii ofer acel trandafir alb este aceeasi persoana care aseara m-a refuzat subtil spunand-mi ca e prea tarziu si ca o sa fie stresata cu gandul ca se va face ora doua noaptea si dimineata trebuie sa se trezeasca devreme. Si totusi ii cumpar si ii ofer trandafirul pentru ca imi da impresia ca o face fericita macar pentru cateva minute. Si daca ea emana o stare de bine in jurul ei, mi-e bine si mie care sunt in imediata vecinatate. Daca incep sa-i spun "da sigur, ca si ieri ai fost obosita, si alaltaieri la fel, si acum 3 zile te-a durut capul" o sa inceapa o noua disputa asupra sentimentelor si nevoilor fiecaruia dintre noi cat si a impartirii sarcinilor gospodaresti (te-am rugat sa-ti duci pantofii aia de vara in camara de doua saptamani, dar n-ai avut timp; te-am rugat sa scoti si tu gunoiul din cos si sa schimbi sacul dar te-a durut in ...cot; eu cum sa nu fiu obosita?).

Ideea de baza, ca tot m-a intrebat cineva mai sus, este ca ceea ce avem acum am cladit pe ceea ce a fost la inceput. Pas cu pas, zi dupa zi. Daca atunci ne legau vise si asteptari comune, acum ne leaga lucruri mai pamantesti. De noi depinde ce vom face in continuare, dar in ceea ce ma priveste, deciziile le iau singur. In ceea ce priveste cuplul din care fac parte, deciziile le iau impreuna cu sotia. Dar mereu ma voi gandi ca nu pot sa mananc vorbe dulci la micul dejun sau ca flacara iubirii imi va tine de cald la -10 grade.

Recitind subiectul topicului, vad ca isabela_80 n-a cerut sfaturi, ci doar pareri. Iar eu exact asta fac, imi expun parerea. Incerc, din perspectiva mea, sa-i dau o imagine asupra lucrurilor din punctul meu de vedere. Ea, citind o multitudine de povesti si vazand problema si din alte unghiuri va putea sa ia o decizie probabil mai buna decat daca s-ar concentra doar pe viziunea ei.

Intre noi fie vorba, si eu v-am gasit tot in urma unei atractii (probabil de moment, dar a trecut jumatate de an de atunci si tot nu m-am lecuit) fata de o alta femeie care din pacate (sau din fericire) a ramas doar la stadiul de atractie. De atunci va tot citesc si n-am ajuns decat pe la pagina 38. Cu speranta ca v-am raspuns la toate nedumeririle de pana acum, va doresc o zi buna in continuare si sa va bucurati de tot ce aveti (si sa nu va intristati pentru ceea ce-ati fi vrut dar inca nu s-a implinit).

inapreda spune:

Off topic: intru numai sa spun ca-mi place de Nousername.
Ma rog, imi place maniera in care prezinta...viata!

aiamoni spune:

O strofa dintr-o melodie foarte frumoasa si ingrozitor de trista de-a lui Elvis suna asa:

Who can tell when summer turns to autumn
And who can point the moment love grows cold
Softly without pain the joy is over
Though why it's gone we neither of us know

Mi se pare potrivit cu subiectul, e greu de pus punctul pe momentul exact in care lucrurile o iau intr-o directie laterala.

Poate ce ar ajuta sunt exemple de persoane trecute prin situatia asta dar care au reusit s-o depaseasca, sa-si puna casnicia inapoi pe picioare. Cum? E posibil doar schimband atitudinea sa influentam modul in care simtim? Daca spunem de 20 de ori partenerului ca-l iubil sau dorim, sau daca ne spune el de 20 de ori, e posibil sa ajungem la asta?

anda2009 spune:

Repet, scrii frumos si din viata. Si, la unele puncte sunt total de acord. Ce nu-mi rezulta mie si ti-a rezultat tie:

1. Lucrurile ce-ti par tie normale si-o deranjeaza pe ea, n-ar putea fi evitate din respect pentru "nervii capului" sotiei tale?

2. Momentele in care esti refuzat subtil pe motiv ca se face 2 noaptea sau ea e obosita n-ar putea fi pregatite mai de cu seara, eventual cu un mic ajutor in casa si o invitatie la o baie fierbinte dupa ce adoarme copilasul?

3. Cu ultima fraza, mai vii de-acasa. Nu exista atractie de moment de tsaspe luni, ramasa la nivel de atractie decat daca, matematico-fizic ti-a dat cu rest, in sensul in care casa-i casa si restu-i doar al meu, ca sunt si eu om, am si eu nevoi si vezi, iau singur deciziile care ma privesc doar pe mine (cum ar fi aceea de a ma simti atras de o alta femeie, de care, vezi bine, ma leaga spiritual si doar si numai mental si chimic "neste lucruri", in timp ce de sotie ma leaga lucruri "pamantesti"). Si sotia are suflet si spirit si vise si de toate, crezi ca ti-ar fi lesne sa afli ca se lupta, se impotriveste teribil unei atractii de moment de cateva luni?

Nu esti neaparat realist, esti doar un pic prea prozaic si prea sigur ca detii adevarul absolut.

Si nu, noi astea care mai indraznim sa visam, sa speram, sa zambim si sa luam viata si la misto uneori, nu mancam vorbe frumoase la micul dejun si nu ne-ncalzim cu caldura iubirii pe gerul asta, tot de acolo am pornit si noi si tot cam asa am evoluat, catre confort material, numai ca n-am uitat confortul interior. Si astea doua nu-i musai sa se respinga, precum polii unui magnet. Pot merge mana-n mana...

isabella_80 spune:

Multumesc inca o data despre pareri, am gasit cate ceva folositor in toate opiniile. Si imi pare rau ca nu am timp sa scriu mai des, sunteti niste oameni minunati!

Acuma iubirea asta e platonica, dar nu e nicidecum ca iubirea dintre un frate si o sora, Doamne fereste.

M-am gandit... si cred ca voi incerca in primul rand sa descopar cat mai multe despre mine insami. Dar si despre el.

In acelasi timp, vreau sa ma concentrez pe tot ce e pozitiv in relatie... Exista atat de multe lucruri frumoase.

Citind mesajele voastre mi-am dat seama ca de fapt, s-ar putea... as putea avea si o relatie intima satisfacatoare cu el. Vad potentialul...

Nu e vina lui. Se pune doar problema daca vreau eu destul... si aici raspunsul e din pacate si inca - nu prea...

Urmeaza sa descopar de ce. Inca nu stiu de ce. Poate am nevoie de mai multe vitamine si de soare. Poate se ascunde pe undeva si o mica incapatanare. Sunt cateodata putin incapatanata si trebuie sa scap de asta.

Da, ceva atat de simplu ca mici gelozii s-ar putea sa functioneze la un moment dat mai mult si mai repede decat filozofii adanci... Poate ne facem timp mai des sa-l luam de la gradinita impreuna pe baietelul nostru ca sa vad cum ii zambesc si se fastacesc educatoare :-)


Si cred si eu ca e foarte, foarte importanta comunicarea (ladyj, mi-ai facut curaj!). Si umorul - pe care il avem amandoi din fericire. Si sa am curajul sa-i spun tot, sa invat cum sa-i spun mai frumos incat sa nu se simta ranit.

CorinaDani, nu putem pleca doar noi doi impreuna nicaieri, deoarece nu avem parinti sau alte rude pe aproape cu cine ar putea sta copilul nostru.

Ramonika, sa stii ca m-am gandit si eu la asta. Good point! Bineinteles, nimeni nu garanteaza ca o noua relatie nu va evolua la fel! Si in plus, nu cred ca as putea gasi cu nimeni ce am cu el...

laurenta, ma bucur ca la tine a functionat... Voi cauta si specialisti...


andacos, ai dreptate, prea multi parteneri nu am avut inainte de casatorie. Din nefericire provin dintr-o familie desul de conservativa, cu prejudecati... Totusi, la noi a fost la inceput o atractie foarte, foarte mare, o mare pasiune, nu cred ca se poate mai mare. Si el pretinde ca simte la fel, ca ar vrea oricand...

noidea, am 32 de ani. Da, poate e si o anumita etapa in viata, mai speciala.

Poate sunt eu astazi asa mai optimista, dar simt ca nu vreau sa ma despart si asta nu numai din cauza copilului sau a comfortului.


Si uite cum brusc imi dau seama ca oscilez intre starea asta si celalta, unde lucrurile par mai putin roz.

miha81 spune:

NoUserName esti fenomenal! Sunt intr totul de acord cu tine!
Eu sunt casatorita de 8 ani, am o fetita de 5 ani si un baietel pe drum dar m-am regasit in acest subiect. Acum un an am trait ceva asemanator. O pasiune nebuna, o poveste frumoasa concretizata doar in ganduri nu si in fapte. Am slabit cateva kilograme, ma duceam saptamanal la coafor, ma aranjam, imi luam haine, eu care nu am fost o cocheta niciodata!
Dupa vreo 2 luni drumurile noastre s-au despartit iar eu m-am simtit vinovata ca mi-am inselat cu gandul sotul...de multe ori ma gandesc ca toate povestile de dragoste dupa cativa ani ajung in punctul pe care-l descriai tu NoUserName. Adica daca avem fructul oprit nu mai e la fel de interesant apoi intervin si responsabilitatile, grijile...
Isabela incearca sa apreciezi ce ai daca este asa cum zici tu. Sa ne tii la curent!

pozeBianca