De acasa si de-aiurea....

XIO spune:

Deci noi suntem..... nimic?
Nici natiune, nici grup etnic, n-avem nimic...atunci ce suntem?

Tanti Zavaidoc spune:

Pe cine intrebi asta? Sau te intrebi filosofic?

nelia spune:

Am inteles... o asteptam pe Xenia sa ne explice (daca vrea)...

AB_AC spune:

Pai dau intai cu disclaimer-il ca eu nu ma pricep, dar cum meseria de parerist exista ..

N-s zice ca romanii nu-s intai un grup etnci, numai ca sunt unul mult mai mic decat datele oficiale.
As spune ca popoarele din Balcani sunt tare mixte. Eu as spune ca natiunea romana e in fapt mai cuprinzatoare decat grupul etnic al romanilor. (daca zic prostii dati cu batul mumos.. ca ucide Marina sobectul)

Fireste eu eram declarata etnic romanca la inventar, dar mai mult pentru ca nici unul din grupurile etnice din care proveneam nu ma mai recunostea ca fiind de-a lor: tata evreu deci nu eram evreica, mama pe jumatate unguroica... si tot asa. Etnic vorbind nu sunt romanca, ca nationalitate insa m-am simtit romanca. Etnia eu o vad ca un mod de viata, nu doar limba si spatiu ci si psihologie si cultura proprii. E clar ca originile mele isi spun cuvantul si in parerile mele si-n modul de viata si tooate acestea imi atrag adesea tratarea ca "altceva". In plus vorbesc una dintre limbile minoritatilor etnice. Faptul ca toate tarile balcanice au evoluat enic "pe bucatele de mozaic" face ca o cultura etnica comuna sa fie greu de realizat. Am zis intotdeauna ca primii care m-au considerat romanca au fost cei din tara in care am emigrat.

XIO spune:

Cam pe cine crezi ca intreb? Pe Sfantul Duh, vreau sa vad daca intra si pe forumuri sau chiar citeste gandurile

portocalia spune:

nu tanti, raspunsul tau nu ma satisface. un grup etnic este bazat pe rasa si ascendenta comuna sau macar pe o ideologie bazata pe o ascendenta comuna. adesea membrii grupurilor etnice se casatoresc in interiorul grupului, tocmai pentru a-si pastra intacte caracteristicile rasiale. poti numi macedonenii, tatarii sau tiganii din romania grupuri etnice, eventual (desi cred ca si in cadrul fiecarei etnii se diferentiaza mai multe grupuri), dar nu poti numi poporul roman un grup etnic, ca apoi sa-i aplici linistita teoria grupurilor - un grup etnic de 22 de milioane raspandite pe tot globul! hai ca-i buna!

iar afirmatiile de genul

, cu care-ti impanezi mesajele, sunt pur si simplu lame, si-mi arata doar ca n-ai argumente. as aprecia daca te-ai abtine de la ele, cel putin pana vii cu o prestatie care sa le justifice. merci!

nelia spune:

Si eu cred cam la fel ca tine in prima fraza bolduita...

Si daca cineva ar vrea sa vada sentimentul tau, sa-i masoare realitatea, oare cum ar face-o? Este foarte interesant ceea ce scrii, cum poti adera la nivel de simtire la o natiune, chiar daca etnic si poate si cultural apartii de mai multe grupuri...

Edit: s-a facut un split, poate comunicam frumos! Eu cred ca inca poate fi un subiect frumos si interesant, care ar putea explica multe din pozitiile noastre.

Adela99 spune:

Tanti Zavaidoc spune:

Portocalia, stiam ca nu te satisface. Dar m-ar satisface pe mine sa imi explici conceptul de rasa la oameni. Devine interesant.

PS Poti sa renunti la "lame", te rog? Si la prestatie. Nu am prestatie, nu joc intr-o piesa, nici nu prestez nimic muncitoreste.

AB_AC spune:

Cum il poti masura?

Nu stiu exact. Dificil. Probabil prin minimizarea respingerii. Sunt mai apropiata de romani decat de un grup etnic mai mic si mai omogen. Parintii mei erau etnic minoritati. Dar daca traiam in .ro si ma casatoream cu un roman pentru copiii mei toate acestea ar fi fost niste diferente prea mici. Totusi nu garantez pentru nimeni reusita unei incercari. A existat o incercare de acest fel in viata mea si cand s-a pus masa-ntinsa cu neamurile si l-au injurat pe "jidanul" de Roman (pe Roman il injuram si eu ) si au continuat cu "bozgorii" m-am dus la baie s-am plans in pumni.

Dar parintii mei au trait in .ro si au iubit-o. Am colindat cu ei muntii si Delta. Am vazut si manastirile si cetatile de pe Nistru, am mers din producator in producator sa-si aleaga ai mei vinul, mergeam la sa cumparam branzeturi la targurile de sf Dumitru, am cosit, m-am tinut prima oara de mana c-un baiat la Meziad, am dormit la prici in vreun refugiu care mirosea a palinca si capre, sau pe-o cerga pe jos. Si asta-i o Romanie la fel de autentica ... ca si cea a Sarbatorilor religioase... Si mi-e dor de ea si ma doare sa-i vad frumusetile stricate nu doar pentru ca detest stricaciunea ci si pentru ca-s ale mele.

Sincer insa ma simt mai bine in US in care Sarbatorile nu-s decat rar religioase si etnice si sunt mai ales nationale. Si sentimentul national al copiilor mei il fac tot prin descoperirea a ceea ce-i jurul lor, a istoriei locurilor. Si le simt ale lor.