De acasa si de-aiurea....

portocalia spune:

cred ca depinde de zona. Amsterdamul este foarte cosmopolit, intr-adevar. si daca vrei olandezi bine-facuti si arieni, mai bine ii cauti in tren, la orele de varf :). in troleibuz, slabe sperante.

Xenia2006 spune:

Tanti Z, stii care-i concluzia mea?

e ca-n bancul ala cu militianul din satul X
apare intr-o zi un strain cu masina, si-l intreaba care-i drumul spre Ceahlau
il intreaba in engleza
militianul pricepe ioc, si ridica din umeri
il intreaba in franceza
militianul - ridica din umeri
germana...
umeri...
rusa
spaniola
.
.
.

in final, strainul pleaca deznadajduit, fara nici un raspuns
un satean se apropie si-i spune militianului: "ai vazut ma, ala stia 10 limbi!"
militianul raspunde cu-un ranjet: "si... la ce i-o folosit?"

Carolyne spune:

Este greu sa descrii intr-un singur mesaj de ce romanii nu sunt uniti si de ce sunt impotriva altor romani in diverse contexte.

O atitudine pe care am obervat-o inca de cand traiam in R (pana in 2003) ar fi ca multi romani considera unele meserii injositoare (ospatar, secretara, menajera, educatoare, gunoier etc).

Toata lumea vrea sa fie manager, director, sa aiba masina si telefon asigurate de firma, fara sa puna osul la munca!

Este adevarat, nu trebuie sa ai studii inalte pentru genul acesta de job, dar aici, in SUA, acestea pot fi joburi de lunga durata sau temporare care ridica un pic veniturile in diverse perioade ale vietii (cand esti student, cand ramai fara job, temporar, cand stai acasa cu copilul mai poti avea grija de alt copil si faci un ban extra, etc, etc).
In R am o amica care, desi fara job de vreo 2-3 ani de zile, a refuzat un job de receptionista de la 12-8 seara, ca ea nu lucreaza decat dimineata! Fara sa aiba copii sau alte obligatii... Era o oferta decenta si un salariu nu tocmai de neglijat.

Am o colega bulgaroaica, venita in US de 15 ani. Cand a venit nu stia decat "Hi" si "By". Ei bine tipa asta are diploma de medic in Bulgaria, timp de vreo jumatate de an a sters podelele si wc-urile in aeroport, in paralel a mers la scoala la ESL (English second language) vreun an, a vandut sandwichuri la Subway ulterior, iar acum deja si-a terminat studiile si a ajuns nurse practitioner (un fel de super-nurse )
Vreau sa subliniez ca nu rade nimeni de tine aici ca lucrezi part time vreun job mai low decat director, pe cand in R nici nu stau de vroba cu tine...

Nu sunt genul care sa caut comunitatea romaneasca, nu am cautat medic sau dentist roman cand am avut nevoie, cu toate acestea acum 3 ani eram intr-un resort in Mexic. Si chiar era un resort mititel, si intr-o zi la bufet am auzit o doamna vorbind romaneste cu sotul. La bufet cand am ajuns langa ea am saluta-o "Buna ziua, ce faceti?" (ca m-a mancat ... undeva)
MI-a raspuns ceva de complezenta, dar din ziua aia intorcea capul cand ma vedea, si ne ocolea vadit...
Nu ii cerusem nici prietenia nici numarul de telefon

Si inca un exemplu recent: am fost invitati la o familie de romani cu ocazia unei onomastici. Vreo 6 familii numai de romani (toti musafirii). Ei bine un prieten de-al gazdei a fost aproape oripilat ca eu si sotul nu citim stiri despre R, ca nu avem prea multi prieteni R, ca nu ascultam muzica romaneasca, ca nu mergem la festivalul romanesc din Chicago (odata pe an), etc.

Ce pot sa mai spun? Sa moara capra vecinului este inca un comportament extrem de viu in memoria mea in ceea ce priveste traiul in R.

Nu urasc R si nu am nimic impotriva romanilor. Parintii mei si ai sotului, fratele, cativa prieteni buni, sunt toti in R. Si in US sunt destule bube, oho, dar cum spunea si AB_AC daca societatea tarii in care ai ales sa traiesti iti ofera un trai cu mai multe experiente pozitive decat negative, atunci am ales sa traiesc aici.

Este adevarat ca multe se datoreaza si clasei politice, dar multi romani asteapta sa pice para malaiata in gura lui... (vorbesc chiar de dupa 89, nu iau contextul de acum cu economie la pamant, etc)

Ar mai fi multe de spus, dar ma opresc aici.

Sanatate tuturor ca-i mai pretioasa ca orice.

buflea spune:

Cu tristete spun, ca am trait si eu experienta asta. Compania unde lucrez are o divizie in Canada. Am primit o data un email de la un superior care ne era adresat noua din US si celor din Canada ...cu ocazia acestui email am descoperit in Canada, in acelasi departament, un nume romanesc, foarte romanesc. M-am gandit sa ii trimit un email prietenos - i-am scis ca imi pare bine ca gasesc romani cu aceeasi meserie, in acelasi departament, in aceeasi companie ... nu i-am cerut prietenia, nu i-am cerut numarul de telefon si nici nu am primit niciodata raspuns la emailul ala. L-a citit sigur, ca a, flag la email sa stiu cand emailul este deschis ..l-a citit si probabil l-a sters.
Pe mine experienta asta m-a zdruncinat putin - rejectia asta fara motiv nu am primit-o foarte bine si desi este o generalizare, nu prea imi vine sa ma mai apropii de romani, de frica refuzului.
Si daca mai sunt inca jumatate ca mine, cu experiente nereusite si prudenti la contactul cu romanii - iata ca comunitatea romaneasca brusc nu mai e comunitate si usor, usor nu ne mai cunoastem intre noi.

Inca nu am ajuns sa ii resping pe cei ce ma abordeaza dar recunosc ca nu prea ma abordeaza multi ...

Carolyne spune:

Deci se vede ca asta-i trendul: romanii nu stiu/nu vor sa socializeze ( la diaspora ma refer)...

Da, Buflea, cred ca ai subliniat foare bine: respingerea fatisa doare... oricat nu ne-ar placea sa recunoastem.
Si uite asa inveti sa eviti romanii, deoarece nu sunt in stare sa poarte un dialog scurt, civilizat.
Ca sa vezi cat de mica este lumea, tot la resortul unde am intalnit-o pe romanca cu ifose, la vreo 2 zile am mai intalnit o familie de romani(un cuplu venit in US de peste 40 de ani, cu fiica de 33 si nepotelul de 4.5 ani).
Eu si sotul am tacut malc (dupa experienta descrisa mai sus nu mai imi trebuia conversatie cu romani...) dar tot ne-au auzit vorbind romaneste la piscina si ne-au salutat. Erau extaziati ca intalnisera romani.
Niste oameni chiar deosebiti. Fetita noastra s-a jucat tot timpul cu baietelul lor pe durata sejurului ramas in Mexic. M-a surprins extraordinar de placut faptul ca fiica lor, desi nascuta si scolita in US vorbea romaneste fara accent !!!! Nu stia sa scrie si sa citeasca romaneste, dar vorbea numai romana cu baietelul ei. In schimb fiica-mea... mai mult de 3 sferturi ne raspunde in engleza (intelege tot in romana, dar ii este greu sa vorbeasca).
Dar nu vreau sa amestec limbile straine aici, s-a mai discutat si sunt mai multi factori care influenteaza proportia de invatare a limbii materne de catre copiii emigrantilor.

Sau daca nu ma arat indragostita lulea de Romania, iar esti taxat aproape ca un dusman al patriei muma.

Cred ca in contextul in care intalnesti romani in viata de zi cu zi, poti avea un dialog decent de cateva minute, nu trebuie sa schimbam adresa si numarul de la pantofi. Nu trebuie sa spui romanul vietii si nici sa ne imprietenim la catarama.
Oricum aici in suburbia unde locuim noi si in vecinatate nu sunt prea multi romani, asa ca nu am experiente din astea prea des.
In Chicago sunt mult mai multi romani, insa cum noi mergem foarte rar in Chicago, iarasi nu ne pandeste nici un "pericol"

Numai bine,

Carolyne

rall spune:

In jurul meu a devenit o rusine sa pleci in "Italia, Spania" si mai noi Franta / Anglia. Cand plec in vacanta primesc multe priviri curioase daca spun ca plec in Italia, de exemplu.

In rest, mie mi-e absolut totuna de unde scrie participantul la discutie. Mi se pare absolut irelevant. Nu am nici un fel de sentiment pro / contra fata de un emigrat, poate doar o strangere de inima gandindu-ma ca nu sunt alaturi de familia lor. Am vazut foarte multi parinti indurerati ca familia lor e "destramata", la fel si copii traind fara parinti.

rall spune:

Intr-adevar, e un sentiment minunat.
In ochii mei, inzecit cand se intampla in locul in care te-ai nascut

columbiana spune:

am avut si eu o experienta de gen, m-a iritat lipsa raspunsului in romaneste (tot pe mail)...pina am descoperit ca era vorba de cineva cu nume romanesc, venita de mica aici, familie recompusa, tata localnic...fata nu avea nici o vina, nu auzise romaneste decit sporadic, prin vacante odata la 2-3 ani; medicul lui fiu'meu de la spital are nume romanesc: jeliu gloria...n-a vorbit in viata ei limba romana, are doar mama romanca si a crescut aici; etc...





Selon ce que je pense de moi, je suis limitée ou illimitée, libre ou esclave


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Carolyne spune:

Ca sa evitam confuziile: nu vorbim de romani care doar poarta nume romanesc datorita parintilor, insa nu au fost expusi limbii romane mai deloc.
Ma irita cand romani get beget pretind ca nu inteleg romaneste sau isi dau ochii peste cap daca aud vorba romanesca.

Acum vreo 2 ani am fost la o petrecere unde erau vreo 30 de persoane, numai romani. Erau si o multime de copii care zburdau si-n stanga si-n dreapta (era vara).
Ce m-a frapat: era o cucoana care vorbea cu baiatul ei (vreo 6-7 ani) numai in engleza. Si ii vorbea si ii vorbea si ii dadea indicatii...
Si eu am accent, cam ca toata lumea care vine dupa 16-18 ani (pana atunci mai ai timp sa pierzi/atenuezi accentul), dar la cucoana aia accentul era de 3 ori mai puternic! Facea nota discordanta teribila prin faptul ca toata lumea vorbea numai romana, doar ea era mare americanca...
Cu snobi ca astia chiar nu voi avea niciodata nimic in comun.

ramiris spune:

Sunt multi care fac asa din pacate, eu am intalnit situatia asta cel mai recent in aeroport la Madrid, multi dintre cei care asteptau sa se imbarce spre Bucuresti erau romani stabiliti in spania (sau poate doar lucrau si aveau speranta sa ramana). Majoritatea vorbeau in spaniola cu copii , una dintre mamici a intrebat-o pe o alta daca fetita vorbeste si romaneste la care raspunsul a fost "nu, la ce i-ar folosi? ca sa vorbeasca cu ma-sa mare doua saptamani pe an cand mergem in concediu n-are nevoie, las ca se inteleg si-asa".
Nu va spun cum suna spaniola mamicii in cauza, era un mix cu romana dar dupa cum pronunta nu cred ca-si dadea seama ca unele cuvinte nu exista in spaniola, le adapta pe modelul "furculision". De ex "Laura, comportate bien draga!"

A....doamna despre care va vorbesc se intoarce spre mine (sedeam pe scaune alaturate in sala de asteptare) si ma intreaba ceva in spaniola. Nu vorbesc spaniola, am facut un curs la un moment dat dar nu sunt in stare sa vorbesc. Ii raspund in romaneste si ma intreabac "cum, nu vorbiti spaniola?" Ii raspund ca nu. La care ea "si cum puteti sa lucrati in spania daca nu vorbiti?" (aerul era deja superior, cine stie ce job nashpa aveam daca nu vorbeam). I-am raspuns ca lucrez in Bucuresti, in Spania am fost doar in delegatie iar colegii mei din Madrid vorbesc toti engleza.

Nu va spun ce comentarii cand am aterizat pe Otopeni "ia uite ce aeroport nasol au astia, pai NOI in spania avem statii de autobuz mai mari, poate mi-au pierdut prostii astia de romani bagajele (din cate stiu eu bagajele se pierd daca nu-si fac treaba cei de pe aeroportul d e plecare).
Mi-a lasat un gust tare amar desi am incercat sa inteleg, era vorba de oameni de conditie foarte modesta si fara multa scoala pentru care viata cu joburi pe masura pregatirii lor in Spania era ceva ce in Romania nu ar fi putut avea vreodata. Era felul lor de a-si manifesta recunostinta pentru tara de adoptie.