A insela emotional

Citind de curand un articol despre infidelitatea emotionala am aflat ca problema cu care ma confrunt de ceva vreme are un nume. Si asta a fost pentru mine o eliberare in conditiile in care, de la prima „abatere” nu aud decat ca sunt mult prea geloasa, prea posesiva si ca banuiesc de pacatul tradarii un barbat care poate jura cu sufletu-mpacat ca nu m-a inselat niciodata.

Pentru ca nu a ajuns sa aiba o relatie sexuala extraconjugala cu o alta femeie, sotul meu este ferm convins ca NU ma inseala.

Instinctul meu imi spune insa altceva.

Drept pentru care am cautat si am gasit nenumarate „dovezi” ale faptului ca sotul meu avea la un moment dat o relatie „nepotrivita” cu o colega de la birou. Semnele au fost cele clasice, multa grija fata de cum arata, plecat de acasa spre birou mai devreme, ramas dupa program doar el si ea, trimis SMS-uri si telefoane „de serviciu” la ore nepotrivite, totul pe altarul unei increderi pe care ar fi trebuit s-o aiba unul in celalalt avand in vedere interesele profesionale comune. S-o scurtez un pic, dupa o perioada destul de mare de zbucium, aveam sa aflu ca el chiar asa vedea lucrurile, o relatie nevinovata cu o colega de la birou, in timp ce ea, ferm convinsa ca el e atras de ea pe toate planurile, se distra copios de cat de naiv e el si de ce probleme aveam noi in casnicie.

Momentul a trecut, am mers mai departe, el si-a revenit, lucurile au intrat – sa zicem – pe fagasul normal.

La cativa ani distanta totul se intampla din nou, exact aceleasi semne, cu diferenta ca de data asta s-a implicat si mai tare, nu mai dormea noaptea, discutau pe messenger continuu, el dorind, chipurile, s-o ajute intr-o problema foarte grava. Intr-un moment de slabiciune, probabil, mi s-a confesat implicandu-ma astfel si pe mine in „problema” ei grava. In incercarea de a-l/a-i ajuta si de a intelege ceva ce ma depasea clar, am descoperit ca tipa avea probleme mintale si-l implicase intr-un scenariu 90 % imaginar. Cand a inteles asta si-a pierdut orice interes, simtindu-se chiar o „victima”, desi eu nu inteleg cum se poate ca un om in toata firea, cu familie si copil sa pice atat de usor in plasa uneia…

Am depasit si acest moment – credeam eu - ne-am reapropiat, ne-am regasit, ne era bine…

Pana cand, de curand, il vad iar schimbat. Iar preocupat, absent, cu un program foarte incarcat la birou, motiv de intarzieri acasa, iar constat – printr-o intamplare – ca a discutat cu o „prietena” pe care eu nu o cunosc problemele mele de sanatate, ea oferindu-se sa il/ma ajute in acest sens. Si discutand din nou problema cu el, am din nou parte de aceleasi acuzatii, sunt nebuna, fac scenarii, totul e in capul meu, vreau sa-l controlez, sa-i controlez viata, sa traiasca dupa regulile mele.

Si-atunci vin si va intreb, dragele mele, daca numai mie NU mi se pare normala o astfel de situatie, daca e cazul sa ma relaxez, daca si altora li se intampla si sotiile lor inteleg, daca totul este – asa cum pretinde el – o nevinovata relatie de prietenie…

tanima_i2002 spune:

Nu iese fum fara foc.
Daca tu ti-ai ajuta un coleg si ai fi absenta acasa si in relatie el s-ar simti parasit si tot neamul l-ar compatimi.
in situatia asta, tu esti aia nebuna care fabuleaza.
Eu zic ca trebuie sa ai o discutie calma cu el si sa ii spui ca nu esti multumita de relatia voastra, de modul cum decurge ea, ca ceva este foarte alunecos.

Mult noroc in rezolvarea problemei.

Rufus spune:

Daca chiar esti convinsa ca n-a mers mai departe (si s-a limitat la prietenie), o fi asa firea lui, sa se implice. Stiu, sarma e subtire, de la prietenie stransa cazi (sau urci?) repede la extrema...dar mai imbatraneste, se mai desteapta, ca prea e nevinovat...
Am totusi o dilema: de ce trebuie sa fie atent cum arata extra decat in mod obisnuit, atunci cand isi ajuta prietenele? Cum e zi de zi, normal, nu accepta doamnele sa fie ajutate?

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

belleane spune:

Poate vrea sa vada daca este capabil sa cucereasca, poate ii place sa se joace doar. Pe tine cum te-a vrajit? Cu tine cum se comporta in timpul asta?

danielatt spune:

Eu cred ca este vorba de o problema..nici nu stiu cum sa o cataloghez. Sunt barbati care pur si simplu sunt si naivi pana la adanci batraneti si nu au leac, sunt si un fel de Don Juani care trebuie mereu sa-si alimenteze ego-ul prin aproprieri indecente fata de perseoane de sex feminin altele decat sotia din dotare.
Tatal meu, de cand il stiu eu, asa a fost si asa a si ramas desi este acum la o varsta venerabila.
Imi amintesc ca deja cand aveam eu vre-o 30, mai "discutam" asa si incerca el sa-mi explice cum ca are nevoie de o prietena care sa-l asculte, sa-l inteleaga bla bla bla, ca este o legatura nevinovata (pentru ca la fel facea, ii povestea mamei ce si cum si problemele celeilalte..porcarii de genul).
Ce sa spun,mereu explicatii puerile, naive, ma pufnea si rasul.
Dar uite ca atatia ani nu a avut leac si..pana la urma mama a tot suferit pana cand acum este deja si indeiferenta si ste si mult prea tarziu pentru o masura ferma, se vor desparti probabil doar pe cale naturala.
Mai scurt, parerea mea ca asemenea barbati nu au leac pe vecie.
Asa sunt ei, cauta in permanenta confirmari.

Un lucru stiu sigur insa, mama a suferit toata viata ei si inca si acum o mai sicaneaza amicele lui tata pentru acre el are un zbucium interior fantastic !

Contrapunct spune:

Am trecut printr-o poveste similara. Sotul meu era foarte implicat intr-o corespondenta foarte aprinsa cu o "prietena". Isi scriau zilnic, de mai multe ori pe zi, glumeau, isi trimiteau poze si pps-uri, isi povesteau fel si fel de lucruri. Flirtau usor, dar nu intr-atat incat sa poti baga mana in foc ca e o relatie "vinovata". Niciodata nu vorbeau despre familiile lor (caci si ea era casatorita). Era corespondenta lor, lumea lor si numai a lor. Am descoperit la un moment dat corespondenta, iar sotul meu m-a acuzat ca sunt geloasa, ca nu e nimic rau acolo, ca vreau sa il controlez si alte porcarii rezultate doar din incercarea lui de a denatura adevarul. Nu a putut sa explice existenta unei astfel de "prietenii" fara ca eu sa stiu (daca totul e nevinovat, nu era nicio problema sa ne cunoastem si sa ma imprietenesc si eu cu ea, nu-i asa?), de ce ii scria numai cand eu nu eram prin preajma etc - singurul motiv a fost asa - zisa mea gelozie, care l-a determinat sa ascunda toate astea.
Corespondenta a continuat si dupa ce am descoperit-o eu, caci el era dependent de ea. Daca lipseam o perioada de acasa, pandea primul moment in care eu eram ocupata cu altceva si era sigur ca nu trec pe langa calculator, ca sa ii scrie. In fiecare dimineata (eu plecam la serviciu inaintea lui), dupa ce inchidea usa in urma mea, se repezea la calculator si ii scria. Toate astea se intamplau zilnic. NU era o relatie nevinovata. Ca nu s-a culcat cu ea? Nu, nu s-a culcat cu ea, dar pentru mine era aproape totuna. Ma simteam inselata, stiam ca se gandeste la alta mereu, imi pomenea din greseala lucruri povestite de ea si imi spunea ca le-a auzit din alta parte, facea o multime de lucruri care aratau ca ma minte si ca incearca sa ascunda relatia pe care o avea. Poate era indragostit - cel mai probabil asa a fost - eu m-am simtit ingrozitor si nu am uitat si nu l-am putut ierta nici in ziua de azi pentru chinul prin care am trecut atunci. Pentru ca am suferit ingrozitor, am intrat in depresie, am slabit atunci aproape 10 kilograme, eram o umbra, nu mai puteam sa rad, sa mananc, sa dorm, nu ma mai bucuram de nimic...Pentru ca sotul meu avea o "relatie nevinovata", o "amica". Ce mare lucru?

CorinaDani spune:

anda, instinctul nu te inseala.

situatia NU este normala. sau, sa zicem, poate daca se intampla o data si atat, putea fi trecuta cu vederea si relatia dintre voi refacuta, pornind de la 0 si alte criterii...sa zicem ca oricine are dreptul la o a doua sansa. insa sotul tau deja e la a treia abatere pe care o sesizezi tu, cine stie cate or fi fost in realitate ?

problema este a sotului tau, scenariul se repeta ori de cate ori voi sau tu aveti o problema, el isi si gaseste refugiul intr-o prietenie d-asta mai mult sau mai putin virtuala.

i-ai propus sa mergeti la un psiholog sau un consilier de cuplu ? pana la urma ce vrea sa-si demonstreze - ca inca poate fi atragator pentru altele sau ce altceva ?

anda141 spune:

Nu, NU este normala o astfel de "prietenie" De aici pana la urmatorul pas nu este decat o linie subtire . Are nevoie de o prietena ? Sa te faca pe tine prietena, de ce are nevoie de alta ? Spui ca il vezi schimbat. Daca ar fi ceva nevinovat , s-ar comporta absolut normal si ati iesi toti 3 la o cafea sa discutati probleme. Totul pleaca de la discutii nevinovata pe mesenger si "ajutand-o sa-si rezolve niste probleme" . Sa o ajute altcineva , nu sotul meu. Eu nu tolerez asa ceva , am trecut peste o data, de doua ori , nu am vrut sa cred ca ma poate insela, am zis sa nu fiu eu prea posesiva, dar instinctul nu inseala nici o femeie. Sfatul meu este sa nu mai tolerezi asa ceva pentru nici o explicatie de-a lui.Nu este normal deloc si nu tb sa te relaxezi .

adriananton spune:

grea problema .... si eu sunt de parere ca nu este normala situatia , absolut deloc .
din pacate pentru mine , eu mi-am dat destul de tarziu sema ca nu e normal asa ceva . mai rau ... eu chiar participam la discutiile lor pe net bineanteles fara ca ea sa stie si ce bine mai radeam , ca apoi sa rada ea mai bine la urma .
in fine , e o poveste lunga . daca la inceput a fost doar ceva "nevinovat" , pana la urma s-a consumat si actul fizic . in timp ce incercam sa avem un copil el mergea in deplasari cu munca si de fapt petreceau cateva zile la mare. si multe altele .
imi sunt arhicunoscute replicile astea . sa stii ca nu esti nici nebuna , nici nu e doar in capul tau . asa spun ei cand sunt cu musca pe caciula .
e o situatie complicata si neplacuta . fac pe mieluseii nevinovati , si se conving chiar ei pe ei ca nu fac nimic rau .

pe scurt , raspunsul la intrebarea ta este nu . nu e normal si nu exagerezi deloc .

iti doresc numai bine .

portocalia spune:

e ciudat ca se agata de acest "nu s-a intamplat nimic". si daca "s-ar fi intamplat", ar schimba cu ceva lucrurile cele 10 minute de gafait?

m_ella2005 spune:

In liceu am avut un profesor batran de literatura universala care, prin clasa a XII-a, fiind o clasa preponderent de fete, ne-a spus asa: ,,mai fetelor, daca va casatoriti si luati o palma de la el, sa va faceti valiza si sa plecati; daca veti trece cu vederea, dupa o palma o sa vina si altele''.
Acum, aceasta ''palama'' poate fi lovitura strict fizica, sau situatia descrisa de anda, sau alte tipuri de situatii, fiecare cu gravitatea si intensitatea sa. Cert este un lucru: daca ai iertat/trecut cu vederea o data, ai toate sansele sa treci din nou prin asa ceva. Intrebarea este: pana cand?