Ghiocei de Martie-Aprilie 2009***386***

Floric spune:

Si care vroiam sa dau o cafea, bine a doua la mine, cand colo...mai bag un rand de tarie. SA CURGA BAUTURAAAAAA. Pentru toti pretenii mei.
Pe vremea asta ar merge ori o tuica fiarta ori un vin fiert. De cand ma codesc sa imi fac un vin fiert ca nu am baut inca iarna asta.

Raportez o saptamana cu multa sudoare la sala, cu ghiortait de matze si ....mai ales, fara 2 kg. Bine, sunt constienta ca astea is doar apa, slana de la Craciun si ceva reziduri de pe colon dar...cantarul e cel mai bun prieten al meu. Sigur, saptamana viitoare nu va mai fi 2 dar eu ii apreciez orice miscare in minus a cantarului.

Plec cu Raresu afara. Vorbim cand revin.

Poze Raru
Poze noi

Rares Rarisel cel mai frumusel

chatonel spune:

anaan, gind la gind cu bucurie. Nici noi nu avem de gind sa ii facem "zestre" Iziei decit o minte ascutita si capacitatea de a se descurca singura in viata, viata care va fi organizata si ordonata de ea... desi sper sa nu fie prea departe de ceea ce incercam noi sa ii insuflam ca valori morale si spirituale.

Darrr, asta inseamna sa ii putem oferi posibilitatea de a face ce facultate/scoala va dori ea, pina la medicina sau arte, care sint printre cele mai scumpe (sau pt ca-s studii lungi, sau pt ca-s private).

Anaan spune:

Da, ai dreptate, insa asa ceva merita toate eforturile, daca asta si-ar dori el sa faca, insa eu ma refeream la cazurile in care parintele face pentru copil chiar si ce ar trebui sa faca acesta pentru sine. In zona mea sa stii ca sunt destul de frecvente cazurile de parinti care muncesc cu anii sa construiasca hardughii imense, case luxoase in care, peste ani, vor sa locuiasca impreuna cu copiii lor ( ceea ce mi se pare o prostie din start), resursele financiare fiindu-le "inghitite" de acest demers care le consuma si rabdarea si atentia pe care ar trebui sa le aloce copiilor. Nu tu vacante, nu tu mici placeri, doar munca si stres ca sa termine "palatul", care, odata finalizat, "inghite" iar o gramada de bani si de nervi, fiindca nu e usor si ieftin de intretinut. Se intra astfel intr-un carusel din care nu mai ies sau ies prea tarziu, cand copiii sunt deja mari si vor sa-si ia zborul, avand alte asteptari de la viata decat cele pe care le-au estimat parintii lor.

chatonel spune:

evident ca nici nu mi-a trecut prin cap asa ceva, anaan. Chestia asta cu casa cit o hardughie in care sa incapa si autostrada pt masina e complet idioata... ca sa nu mai zic ce parere am despre acei parinti care incearca sa lege aripile odraslei si sa o tina lipita de ei pina la adinci batrineti... asta ma face sa ma gindesc la ce imi spunea mama: "io am facut fata ca sa stea linga mine si sa ma ingrijeasca", ca si cum noi sintem datori parintilor si tre sa ne dedicam viata lor, in loc sa o dedicam copiilor nostri. Gindire tipic egoista.

Ilinca_M. spune:

Mie ideea de a locui cat mai aproape de copii mi-ar surade, bine, nu in aceeasi casa, da' asa, in apropiere...Imi place ideea de apropiere sufleteasca intre generatii, mie modelul des intalnit la americani imi repugna pur si simplu (la 18 ani copiii s-o taie de-acasa, sa fie "independenti", parintii isi vad de ale lor, cand au nepoti...trimit o felicitare si pastreaza legatura prin mail...si se vad din an in pasti). Stiu ca multa lume apreciaza modelul asta ca fiind unul "sanatos", ce frumos, tinerii pensionari "isi traiesc viata", fac calatorii, se distreaza, iar nepotul e dat la cresha sau la bona, sa munceasca parintii. Mi se par niste alienati!!

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

pisigri spune:

Pai nu stiu daca Novus se referea musai la casa-masina-televizor :D sau la studii. Care deja isi pierd din valoare si competitivitate pe piata muncii daca sunt efectuate exclusiv in Romania. Ma rog, daca ne legam de joburi bune si foarte bune si de cariere, ca altfel, o piine mai rumena sau mai putin crescuta ajungi sa maninci oricum. Dar este alta discutie.

Mai fetelor, azi a nins, in sfirsit. De fapt azi-noapte. Dimineata abia asteptam sa se trezeasca Pisilincul sa ii arat. L-am trezit pe Motan si i-am aratat bucuroasa, mi-a zimbit cu ochii cirpiti de somn si s-a intors pe partea cealalta. Am facut ture prin casa, m-am bagat inapoi in pat si am citit ca nu mai aveam somn, asteptind bucuria Ilincai. Cind s-a trezit am tras perdeaua si i-am aratat, pocneam de entuziasm. Ea imi zimbeste cu toata gura si zice "Zapadaaa....a venit iarna!" Zic da, mami, hai sa ne sculam, sa papam repede sa putem pleca afara mai repede pina nu se topeste (era un soare orbitor intre timp). Zice "Da. Imi dai drumul la desene te rog?".
Cam asta a fost entuziasmul :)))
Bine, odata ajunse afara si l-a recapatat :). Dupa 2 ceasuri cind am venit acasa ma intreba "Da-mi dai si mie sa maninc odata?!?" (desi mincase si dimineata pina la urma) :))))

De-acum e cam gata zapada cu pricina. Dupa-masa iar plecam la magazine. Sper la niste reduceri la Deichmann...poate si la Leonardo :)



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

pisigri spune:

Mai Ilinco, eu din ce am citit, vazut, dedus, discutat, am retinut ca lucrurile nu-s chiar asa de negre nici la americani. Doar ca intr-adevar, se considera ca rolul financiar al paintilor se termina la un moment dat (la terminarea liceului uneori, la terminarea facultatii alteori, dar oricum tinerii studenti in general trag pentru o bursa sau muncesc in timpul studiilor, nu stau la manele si mincare trimisa la borcan, cum e modelul pe la noi), ceea ce da, mi se pare cumva logic si sanatos. Da, nu te lasa inima sa vezi ca odrasla nu are nici dupa ce bea apa, dar nici nu esti dator o viata intreaga sa contribui financiar la indeplinirea dorintelor acesteia, cum e pe la noi. De cite ori nu am auzit ca "Uite, tas-su n-o fost in stare sa-i dea si lui ceva, sta la doua camere saracul" etc etc. de parca parintii ar fi o specie aparte, datoare ca tot restul vietii sa se dedice total copiilor (parinti la rindul lor de obicei).
In plus, la americani exista o alta cultura legata de disponibilitatea de a te deplasa odata/pentru job. Cred ca americanul mediu isi schimba des orasul de rezidenta (oricum, muuult mai des decit suntem noi dispusi sa o facem), de aceea nu exista nici un cult pentru CASA similar cu cel de la noi. La noi abia astepti sa stringi destui bani sa iti faci o casa pe pamint (mai mica, mmai mare, mai cu turnulete, fiecare dupa gusturi si resurse :))) - atunci esti om la casa ta, atunci te-ai realizat, visele iti sunt implinite:))) Acolo inchiriezi, inchiriezi, inchiriezi, si cred ca abia americanul care de acum face parte din patura mediu-superioara si care are un job bine cotat, bine plasat si pentru care este f specializat isi va permite sa isi "faca o casa" a lui, pe care sa nu o mai paraseasca prea curind...



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

chatonel spune:

ideea pe care ti-o faci e cam falsa, ilink; bunicii din ziua de azi nu se ocupa de nepotii lor (si nici tu nu o vei putea face decit daca Sophiphi face copii de la 30-35 de ani in sus) pentru ca lucreaza, nu pt ca-s in concedii, din pacate.
Daca extrapolez, chiar si avind copii tirziu (cazul meu) nu ii pot lasa cu bunicii pt ca-s prea batrini si nu sint capabili sa se ocupe de nepoti cum trebuie.

pisigri spune:

hai ca azi sint si gospodina, am terminat de facut tocanita de cartofi, am vizionat un episod din Jamie cu intentiile sotului pentru diseara/miine, si iata-ma inapoi.

Da, Chato are dreptate, asta cu pensionarea dupa ce ai murit deja daca s-ar putea, e o alta problema. Importanta.

Si nu stiu, poate par eu mai rece si mai egoista, dar ma gindesc asa: cind ai independenta financiara (oarecum, sau vorba vine...ca stiti voi, poti sa fii independent financiar cu piine parizer si mustar, sau independent financiar cu vacante in Caraibe si an sabatic = ocolul lumii in 365 de zile) ai job si trebuie sa lucrezi; apoi ai copii si trebuie sa iti organizezi toata viata in jurul lor; asta dureaza pina destul de tirziu, ca vorba ceea, nu ajunge ca se sterge singur la fund si stie sa-si comande pizza, mai trebuie sa termine si o scoala; cind in sfirsit il vezi la casa lui, aranjat, asezat, cu viata intrata intr-un fagas...nu ti-e dor sa mai citesti o carte? sa vezi un film? sa construiesti machete, sa faci bunjee jumping, nu stiu, ceva pentru tine?
Ok, iti ajuti copilul, te bucuri sa mai stai cu nepotii. Dar eu nu as vrea - zic eu acuma - sa fiu bona full time pentru nepotii mei. Cum sa zic, datoria de mama mi-o voi fi indeplinit; imi doresco relatie foarte frumoasa cu nepotii mei, imi doresc sa vina cu drag la mine la o poveste, o vorba buna, un sfat, o placinta buna (vise...), o joaca in livada cu pisicile, o vizita la padure insotiti de dulai (alte vise...). Dar nu as vrea sa fac numai asta, sa cresc copiii, sa fac menaj, sa gatesc...as mai vrea si...altceva. In fond e sfirsitul vietii de acum, daca nu atunci atunci...cind?:(

Da, cred ca e o viziune egoista :)))



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

dyana27 spune:

pupici fetele
nu prea am mai avut timp de intrat... ma acomodez mai greu cu 2 ore in plus la program. Saptamana asta am avut si 2 sedinte de inceput de an, adica o ora in plus la program... si am fost complet ametita.
Mutzu nu pare sa sesizeze cine-stie-ce diferenta, ii place ca vin acasa si ne jucam mult. Saptamana asta a luat primul antibiotic , dar nu am avut ce face pentru ca usturimea aia pe care o avea la pisu nu a cedat, dimpotriva s-a accentuat si m-am trezit ca face 40 de grade intr-o noapte.... si nici nu am mai stat la discutii. Oricum a fost bine ca i-am dat, clar era pe motiv bacterian febra, i-a cedat dupa a doua doza de antibiotic, si usturimea la pisu abia dupa 2 zile. Poate m-am infipt cam rapid, dar din pacate eram avertizata ca daca cistita pe care o avea nu reactioneaza la nurofen.... o da in infectie urinara.... si cu programul asta de acum, plus faptul ca era exclus sa-mi iau liber din prima saptamana.... i l-am dat si am scapat de grija. Dar cum spuneam, sunt convinsa ca a fost hotararea buna.