"el vrea sa fac avort... ce sa fac?" partea a doua

la multi ani tuturor utilizatorilor acestui forum, familiilor lor si nu numai..fie ca noul an sa ne fereasca de prea multe neimpliniri si sa ne auzim cu bine si la inceputul anului viitor:)

m-am tot gandit la perioada in care mi-a fost foarte greu si la persoanele care m-au sustinut cu o incurajare si o vorba calda si am considerat ca macar cu o continuare a povestii sa ii rasplatesc..

in primul rand vreau sa stiti ca raspunsul la intrebarea mea tot eu l-am gasit...nu-mi amintesc ca cineva sa ma fi sfatuit sa merg la biserica si sa ma rog mult la Dumnezeu ca poate numai EL imi va lumina calea..daca a fost cineva sau au fost mai multe pers eu le multumesc..daca nu, asta am facut eu in prima faza, desi mi-am purtat mereu credinta in suflet nu pot spune ca mergeam regulat la biserica,ca tineam post, sau ca eram fara de pacate, ba din contra, dar in Dumnezeu, in existenta si in puterea LUI am crezut mereu....


iubitul meu cand s-a intors nu m-a mai intrebat nimic de sarcina pur si simplu si-a cerut scz ca a fost atat de irascibil si ca oarecum comportamentul lui se datora singuratatii lui acolo, dorului fata de mine, si ca ii era ciuda stiind ca de fapt trebuia sa fim cu totii acolo..

dar cum o minune nu tine prea mult...:)) o amica tot ascultandu-ma si vazand cat de greu imi e mi-a spus ca daca voi fi parasita si nu voi avea cum sa il cresc pe bebe, ea are niste prieteni sot si sotie care nu pot avea copiii si care ar fi bucurosi sa adopte unul...eu oarecum intristata de nesansa altora si de gestul maret pe care ar fi dispusi sa-l faca, sa adopte un bb, i-am povestit oarecum entuziasmata iubitului meu,iar reactia pe care a avut-o m-a surprins foarte tare...parca ii spusesem ca cineva vrea sa ma ia pe mine de langa el..certurile s-au reluat si atunci mi-am dat seama ca da, este cumplit de speriat de existenta acestui bebe si trebuia sa fac cumva sa mai diminuez din teama lui...

de cate ori vbisem de un avort, din relatarile lui imi dadeam seama ca el poate are impresia k bb e un cerculet acolo sau un oval, si ca faptul ca are maini si picioruse sunt doar exagerarile mele...asa ca de mos nicolae i-am facut cadou o ecografie:)))

am asteptat vreo 3 ore pana am intrat, eu eram foarte emotionata asa parea si el dar nu cine stie ce, probabil nu stia daca rotundul era rotund sau ovalul oval si de asta nu se agita prea tare:))) si acum imi aduc aminte cum ne-am vazut puiul impreuna pentru prima data...si atunci ca si acum, am lacrimi in ochi...cat despre el, a ramas uimit, nu mai avea glas, nu se mai misca, pur si simplu nu isi lua ochii din monitor, abia a murmurat ceva cand drul a intrebat de ce e taticul asa serios, nu ii convine faptul ca o sa mai aibe un baietel??...eu stiam cum arata un bb, stiam la ce sa ma astept insa nu am crezut ca voi trai emotia lui atat de puternic...am iesit de acolo cu lacrimi in ochi, le avea si el dar a avut grija sa si le stearga pe furis si cum era dimineata si nu mancasem nimic, m-a rugat sa fac si analizele de sarcina daca tot eram acolo...

problemele cu mama lui au ramas si sunt destul de grave, insa pentru mine cel mai mult conteaza ca mi s-a luat o piatra de pe inima, ca stiu ca bb e dorit de ambii parinti, ca dupa eco iubitul meu si-a cerut iertare cu lacrimi in ochi in fata mea si mi-a spus cu mana pe inima ca chiar daca s-a incapatanat atat de tare sa fie pro avort, ajuns acolo nu crede ca m-ar fi lasat sa fac pasul respectiv si mi-a multumit din suflet ca i-am demonstrat inca o data cat de puternica sunt ca femeie, ca am luptat impotriva tuturor, doar pentru binele copilasului nostru...

cat despre lumea din jurul nostru ce sa spun, s-a cam lamurit si el pentru ca asa zisii prieteni ai lui care il sfatuiau ca e mai bine sa fac avort, ca se creste greu un copil in ziua de azi, nici macar nu s-au bucurat pentru el cand le povestea entuziasmat ca si-a vzt bebele la eco, ca era foarte agitat si ca probabil ii seamana...ca drul i-a spus ca e baietel si cat de mandru era cand le spunea eu am tot voi nu aveti nimic...

acum totul e ok, culmea e ca bebe misca doar cand pune tati mana...sper sa fie ok in continuare si ii multumesc bunului Dumnezeu pentru asta...si daca vreodata voi intalni un topic asemanator, voi stii ce sfat sa dau persoanei in cauza...


inca o data la multi ani si numai bine va doresc...multumesc din suflet persoanelor care m-au sprijinit atat eu cat si iubitul meu...despre cele care au considerat ca nu fac bine si ca ii pun fortat un copil in carca...el a ramas uimit:)

marius spune:

Asta inseamna ca zambesc in acest moment. Nu am sa mai scriu decat ceva simplu:

- Doamne ajuta!


www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

violetan spune:

Carina, sarcina usoara, bebe sanatos si sa fiti fericiti impreuna!

michelle-usa spune:

ma bucur f. mult ca ai revenit cu amanunte.
Felicitari pt decizia luata! Iti doresc o sarcina si o nastere usoara!

Domnul sa fie cu voi!

michelle

Danutza26 spune:

doamne ajuta,m-a bucurat ce am citit si m-ai facut sa zambesc si sa-mi amintesc cu nostalgie primul meu eco 4d.sarcina usoara si un bebe sanatos.sanatate multa iti doresc

vias spune:

ma bucur tare mult pentru cum au evoluat lucrurile pentru voi! Va doresc un copil sanatos!

carina23 spune:

multumesc tare mult pentru postarile voastre...am invatat din aceasta experienta ca nimeni nu stie mai bine decat noi,care e calea cea mai indicata in astfel de situatii in viata...eu asta am simtit si asta am facut desi din toti apropiatii si cunoscutii mei nimeni nu m-a sustinut, nici macar tatal copilului, dar am mers mai departe si chiar daca au fost momente in care m-am gandit la o intrerupere, nu m-am vazut nicio clipa pe masa aceea pe care o numesc a groazei, in astfel de situatii..decat dand viata acestui ingeras:)


da am fost acuzata si aici si poate si in viata reala ca sunt egoista, ca ma gandesc la mine, ca e nevoie de doi pentru a aduce un bebe pe lume,asa e, dar atata timp cat am stiut ca acest bb provenea dintr-o frummoasa poveste de dragoste,dintr-o eroare daca ii pot spune asa a metodei contraceptive constienti amandoi fiind de asta,ca tatal copilului ma iubea cu adevarat si eram intr-o relatie serioasa nu vreo aventura trecatoare, am luptat impotriva tuturor si mi-am asumat riscul de a duce o viata mult mai grea, decat sa pun capat zilelor copilasului meu...


si uite ca bunul Dumnezeu ne-a ajutat,si ne ajuta in continuare, ca acum suntem doi parinti nerabdatori sa ne cunoastem puiul...si mai mult de atat are doi fratiori care nu credeam vreodata sa fie atat de entuziasmati ca vor avea un bebe in casa...il mangaiem mereu, vbim pe rand cu el,si tati ma cearta grozav daca exagerez cu ceva de teama sa nu-i fac rau odorului..Doamne ce se intampla daca renuntam intr-un moment de prostie si ratacire?? as fi regretat cu siguranta toata viata...


fetelor daca vi se intampla asta, nu renuntati la bebei oricat de mari ar fi presiunile din jur, oricat de reale vi s-ar parea parerile dezaprobatoare ale celor din jur cum ca in ziua de azi trebuie sa ai o situatie materiala buna ca sa cresti un bebe..asa e, trebuie sa ii oferi tot ce e mai bun, dar asta nu inseamna ca trebuie sa le curmam viata ca nu o ducem prea roz in momentul in care ei s-au agatat de viata, de noi, cu disperare...lasati-i sa traiasca, au dreptul la asta, in viata nu se stie niciodata, si consider ca cea mai mare avere pe care le-o putem oferi copiilor nostri e educatia...e ceva atat de greu de gasit in zilele noastre...avorturile nu ar trebui sa se faca cu atata usurinta la noi in tara, nu stiu am trecut prin clipe groaznice,si intr-un final rezultatul a fost benefic pentru toti..Dumnezeu exista, rugati-va la el si o sa fie bine!!!si traiesc cu adevarat o minune!!


Doamne ajuta ca toti copilasii nostri sa fie sanatosi, e cel mai important lucru pentru o mama...si Doamne Doamne sa lumineze calea si viata celor ce se gandesc la ce eram impinsa eu sa fac..ascultati-va inima, instinctul si cu incredere in Dumnezeu mergeti mai departe, nici nu stiti ce vremuri bune si frumoase va asteapta:)

Rufus spune:

Ma bucur tare mult, daca imi aduc bine aminte doi baieti...+ unul fac trei, nu?
Aveti de furca, nu gluma
Dumnezeu sa va ajute in tot ce faceti!

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

cleo78 spune:

si de la mine. Un copil vine in viata parintilor cu propriul lui ingeras! Va doresc ca acesta sa va lumineze sufletul si calea.

Voi ruga cu ocazia asta pe fetele din Arad, poate reusesc ele sa vina cu sfaturi si recomandari din experienta lor cum sa iti faci urmatoarea perioada mai ieftina (de ex. de unde sa cumperi patut, pampersi, cum poti face analizele, ecografiile sa nu te usuce la buzunar, acte pt ajutor social etc).

babyblue spune:

sarcina usoara iti doresc!!! ma bucur ca lucrurile au revenit in normal....

_

Mami de Iustin-Andrei (18.07.2011)
Doamne Doamne, te rugam ai grija de noi....