Teoria atasamentului

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

Xenia2006 spune:

atunci cand iti lasi copilul pt prima data la gradinita si el incepe sa planga, atingi un adevar important al vietii. mai devreme sau mai tarziu, copilul va ajunge sa inteleaga ca exista despartire, si chiar sa simta ca este inevitabila. si definitiva.

e un soc, si efectul lui nu trebuie minimizat. pe-o parte, e un adevar al vietii, pe-alta poate sa traumatizeze copilul semmnificativ.

pt moment, socul trebuie minimizat pe cat posibil. prin 'certitudinea' revederii, copilul este ajutat sa se adapteze si sa accepte despartirea temporara. asta e sanatos, ii mareste adaptabilitatea. dar socul totusi exista, si trebuie compensat, trebuie controlat, ajutand copilul sa-si largeasca intelegerea si sa accepte un univers mai divers, incorporand gradinita.

iar apoi, scoala, samd. desi socul despartirii ar fi la fel de mare, de ex pt un adolescent caruia ii moare un parinte. e posibil sa fie prea mult.

o fata pe care o cunosteam traia doar cu mama ei, directoare la liceul fetei. o adula, la propriu. atat de mult, ca atunci cand cancerul i-a rapit mama, fata de 18 ani n-a vrut sa accepte realitatea si s-a grabit dupa ea. iar povestea nu este chiar asa de neobisnuita, adolescentii nu sunt inca foarte convinsi ca vor sa accepte toate mizeriile vietii. stiu, pt ca tratez cu adolescentul meu zi de zi.

asa ca de fapt noi le spunem adevarul copiilor si-i mintim in acelasi timp: ne vom regasi la sfarsitul zilei, asa ca mersul la gradinita nu trebuie sa fie asa o trauma, insa intuitia lor despre despartirea finala este corecta. si merita sa-i mangaiem cu atat mai mult din timp, ca sa-i pregatim pt adevar. totul nu e un joc de copil-adult-batran, asa cum spunea Arghezi.

Deceneus spune:

Citat:

citat din mesajul lui alexia_21

julia, primul rand din mesajul meu este citat din deceneus.
eu am ales sa discut partea cu sa nu ne invatam copiii egoisti, in ideea ca ei habar nu au ce e aia sa fi egoist. noi ii invatam conceptul.

Eu cred ca spiritul de proprietate este innascut si el sta la baza egoismului. Toate animalele au un spirit de proprietate. Multe isi marcheaza teritoriu si il apara de "intrusi".
Si copilul este dominat de acelasi spirit. Jucariile sunt "ale lui" exclusiv.
Educatia are rolul sa ne faca sa interactionam, sa socializam si ca sa socializam trebuie sa facem schimb de bunuri si de ajutor reciproc.
Daca se nasc fara defecte si noi ii mutilam atunci ce rol mai are educatia? Hai sa nu mai facem educatie! Ii lasam sa se comporte instinctual.
O sa-si ia jucariile unul de la celalat si cel mai puternic va iesii castigator.
Respectul pentru ce-i al altuia dispare si cand o sa fie mare va proceda la fel. Era o vorba populara pe la tara, care spunea ca: "cine fura azi un ou, maine va fura un bou".

Mintile ilustre discuta idei; Inteligentele medii discuta evenimente; Mintile reduse discuta persoane. (Eleanor Roosevelt )

Laura25 spune:

Dedceneus, tu cum te-ai simti, ce ai face, daca ar veni mama ta si ti-ar cere sa dai chiloti, sosete, masina, tv-ul, celularul tuturor amicilor cu care te intalnesti? Sa le dai sa le foloseasca un pic, ca doar ti le dau inapoi dupa aia.

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Deceneus spune:

Pune intrebarea si invers. Daca nu dai nimic nu primesti nimic de la nimeni si toti iti introc spatele. E bine sa traiesti izolat(a).
In orice trebuie sa existe un echilibru.
Ii explici copilului de ce trebuie sa fie generos, si cat de generos poate fi ca sa nu profite altii de generozitatea lui si sa devina "fraier".

Laura25 spune:

Copii invata cel mai bine din exemple. Poarta-te tu cum vrei sa se poarte copilul si el te va copia. Copiii nu trebuie invatati sa dea jucariile, ci eu cred ca mai degraba trebuie sa li se arate avantajele jocului la comun, a schimbului de jucarii, sa fie indrumati spre socializare, dar nu sa fie obligati sa dea pt ca asa vrea parintele sau ca asa 'da bine' in ochii vecinei de la 3 cu cate te intalnesti in fata blocului. Copiii vor sti foarte bine cum sa actioneze atunci cand sunt respectati, li se respecta drepturile. Daca nu vine nimeni sa le ia cu japca ce e al lor, vor sti sa respecte si dorinta altuia de a nu da daca nu vor, vor sti sa imparta lucrurile ce sunt la comun pt ca nu vor fi frustrati de amenintarea "da-o ca nu e frumos, ca asa trebuie, ca asa zic eu"

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

JuliaSM spune:

Citat:

citat din mesajul lui Deceneus

Ii explici copilului de ce trebuie sa fie generos, si cat de generos poate fi ca sa nu profite altii de generozitatea lui si sa devina "fraier".

Si cum ii explici asta, faci un grafic?

In primul rand, trebuie acela e deja prea mult pentru relatiile interumane, mai ales cand le aplici altora, decat propriei persoane. Ce daca azi e foarte generos si e luat de fraier?? Se poate ca maine sa fie el cel care primeste ocaua mare si balanta se echilibreaza ( uite ca tot la echilibru am ajuns). Mai bine i-am lasa pe copii sa fie copii, sa experimenteze lumea de la stadiul de inceput si sa prinda lectie cu lectie, pe propria piele, nu sa-i facem butie de teorie inca din scutece, cu un decalog de trebuie (care, vorba aia, nu sunt niste trebuie imuabile, ci foarte relative si schimbatoare, in functie de context, de societate, de capacitatea umana de a si ...gresi, vai mie!).

In al doilea rand, la faza cu oul si cu boul nu ma asteptam, m-ai dezamagit!

Copilului i se poate spune varianta dreapta, ca cine fura azi un ou, e posibil ca pana diseara sa fie prins de politie, nu sa i se deschida alte orizonturi spre posibilitati mai mari...

Tanti Zavaidoc spune:

Ar trebui sa existe pe forumul asta optiunea sa votezi de mai multe ori "de acord" la acelasi mesaj I-as fi dat Xeniei vreo 10 voturi

Da, si eu cred ca perceptia copiilor e corecta. Ei nu judeca cu jumatati de masura, nu exista ambiguitate in trairile lor. Pentru ei, totul e aici si acum. Acum ma paraseste mama, acum raman singur cu oamenii astia straini, acum vreau sa mananc, acum sunt obosit.

Abia dupa ce mai cresc inteleg ca acum e relativ si ca mai exista ceva dupa acest acum. Cred ca e inceputul adaptarii si al construirii unei experiente de viata.

Am citit la un moment dat ca un copil e bine sa fie constient de limitele adultului. Ca e Ok sa ii spui: cand faci asta, ma enerveaza. Sau sa ii spui ca si tu, ca parinte, esti obosit, ca vrei sau nu anumite lucruri, ca si el. E o teorie pe care o regasesc destul de putin pe forumul asta, unde se propaga mult ideea de mama-zen: calma, intelegatoare mereu, dispusa sa accepte si sa inteleaga orice manifestare a copilului.

In final, mi se pare ca atasamentul real se construieste intre oameni reali, adica oameni constienti de emotiile si limitele lor. Imi repugna ideea copilului ideal, ca si cea a mamei ideale.

boticelina spune:

Eu nu gasesc ca-i chiar asa de rau sa-i invatam sa imparta. Poate pentru familiile in care exista mai multi copii/membri e mai simplu, invata sa gestioneze altfel impartitul in viata de zi cu zi, dar al meu e copil unic, iar familia noastra = eu + ea.

Eu am insistat mai putin pe impartitul jucariilor proprii ci mai mult pe facutul "cu randul". Pana la urma am considerat ca asa invata in primul rand ca mai exista si altii in jurul ei, ca nu numai ea are dorinte si ca si cei din jur au, dorinta ei e la fel de puternica ca si a lor si ca e o forma de respect (nu stiu cum sa explic mai bine).

Jucarii a impartit daca a vrut, cand n-a mai vrut ne-am luat jucaria si-am plecat (ceea ce i s-a parut mai tragic decat s-o imparta, asa ca a decis ca mai bine imparte si ramane la joaca cu gashca ). La fel fac si acum, daca vrea sa ia o jucarie la gradinita o intreb daca vrea s-o imparta cu colegii. Daca zice nu, lasam jucaria acasa, daca zice poate, o luam cu noi si o lasam in masina, daca zice da, dar se razgandeste la gradinita, o lasam in dulap, daca zice da si o imparte cu colegii, se joaca cu totii cu ea toata ziua . Problem solved...

Acum pot zice despre ea ca e un copil generos, nici n-as sti sa spun cat e educatie si cat nativ, dar practic reuseste sa renunte temporar sau definitiv la lucruri de-ale ei fara regrete. Eu o implic in actiunile mele umanitare de exemplu, iar ea si-a sortat jucariile ce urmau a fi donate si a renuntat de fiecare data la cel putin 20% din totalul jucariilor, cartilor sau hainelor ei, stiind ca vor merge la copii care n-au deloc.

Monica si

Nancy, 04.07.2008
"If you are unware of your choices, then you have none"

Laura25 spune:

Una este sa imparta pentru ca vor si alta e sa imparta pentru ca asa le cere un adult. Eu asta incercam sa spun. Ca e bine sa le respectam si dreptul lor la proprietate, nu e musai sa se incadreze in tiparele: "Copii trebuie sa stie sa imparta jucarii si sa se joace frumos cu toti copiii."

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

boticelina spune:

Citat:

citat din mesajul lui Tanti Zavaidoc

Am citit la un moment dat ca un copil e bine sa fie constient de limitele adultului. Ca e Ok sa ii spui: cand faci asta, ma enerveaza. Sau sa ii spui ca si tu, ca parinte, esti obosit, ca vrei sau nu anumite lucruri, ca si el. E o teorie pe care o regasesc destul de putin pe forumul asta, unde se propaga mult ideea de mama-zen: calma, intelegatoare mereu, dispusa sa accepte si sa inteleaga orice manifestare a copilului.

Offf, mi-ai adus aminte de momentul in care copilul meu a realizat ca eu nu le stiu pe toate, and damn, it hurt! M-a intrebat "mami, de ce trece domnul ala strada?" iar eu i-am zis ca nu stiu, poate are treaba, poate merge la serviciu, poate vrea sa ia o paine dar nu stiu sigur, si atunci mi-a spus dezamagita "mami, credeam ca tu stii totul"...